Stiti cum sunt unii oameni..? Pana nu se ard singuri, habar nu au ca focul e fierbinte. Stiti cum sunt altii..? Blameaza anumite persoane pana cand se trezesc in sistemul pe care odata il judecau atat de aspru :).
Desi sunt constienta ca nu e tocmai bine, nu ma pot abtine sa nu etichetez o persoana de la prima vedere. Pentru mine, impresia dintai conteaza enorm. Cateodata am fler si imi dau seama ca am dreptate, dar sunt si datzi in care realizez ca ma insel.

Azi m’am prins eu ca m’am gafat tare in ceea ce ii priveste pe politisti. Adica, sa fim sinceri…cati dintre noi nu ii consideram pe asa-zisii oameni ai legii a fi destul de inapti? Cati nu’i comparam pe politisti cu Garcea? Si cati oare nu avem o parere atat de gresita..?
Nu vreau sa credetzi ca le iau apararea doar pentru ca dau admitere la Academie 🙂 stiti ca acum ceva timp am postat si niste bancuri cu politisti si mai stiti ca nu imi doresc atat de aprig sa intru la facultatea asta. Dar astazi am dat si eu examenul psihologic…examen prin care politistii trec de vreo 2 ori pe an. Si dati’mi voie sa va spun ca am intrat la ora 11 si am iesit la 15:30 cu nervii intinsi la maxim!
Ar spune multi ca un asemenea test nu e greu, ca poti sa pacalesti evaluatorii si sa pretinzi ca esti mai calm decat in realitate, mai sociabil, mai deschis, mai cuminte sau mai inteligent. Am observat ca daca nu esti, adio si un praz verde! E imposibil sa mintzi…
Pentru amatorii care pe viitor vor sa dea la Academia de Politie sau pur si simplu pentru cei care vor sa stie cum merge treaba pe acolo, dati’mi voie sa va spun ca lucrurile nu sunt asa de simple si de la mintea oricui precum cum par. Ma refer la faptul ca in orele astea in care nu am avut pauza ( am mers 2 minute la toaleta si atat 😆 ) a trebuit sa raspund la 200 de intrebari legate de caracter si personalitate, la 80 de intrebari menite sa testeze perspicacitatea si atentia, la 70 de intrebari logico-matematice pt IQ ( durere in cazul meu :lol:), la 150 de intrebari legate de inteligenta in comunicare + o ditamai autocaracterizarea scrisa pe moment. Inspiiiiiiiir siiiiiii…expiiiiiiiiir.. 🙂
Faza e ca din cauza mass-mediei in mare parte, noi ne’am format o parere de cacao despre politisti. Nu vreau sa’i ridic in slavi pentru ca stiu si eu ca unii sunt inapti. Dar nici nu are rost sa ii consideram pe toti niste dobitoci! Noi ne’am obishnuit sa apreciem pompierii foarte mult. De ce? Pentru ca in caz de incendiu, astia ne salveaza! Si ne’am obisnuit sa injuram politistii. De ce? Pentru ca astia reprezinta legea si e normal ca atunci cand cineva incearca sa ne impuna ceva, sa fim oarecum sictiriti si carcotasi. De’asta am concluzionat eu, ca, cine doreste sa intre in sistemul asta, trebuie sa fie tare in nervi, sa aiba un psihic de invidiat, sa nu puna la suflet si sa nu fie deloc sensibilicos :). Ori eu mi’s artista, frate, indiferent cat de colerica oi fi…Si tot de’asta nu am sa regret deloc daca nu am sa iau examenul psihologic: inseamna ca nu am aptitudini pentru un job gen CSI :lol:.

Nu prea am mai scris in ultimele zile din cauza sarbatorilor…am citit cateva articole de-ale voastre pentru ca ramasesem un pic in urma. Nu stiu ce ati facut voi de Paste ( desi la unii banuiesc cate ceva 😀 ), dar eu am obosit si m-am enervat zilele astea de 2 ori mai mult decat intr-o saptamana plina de teze, teste, meditatii, ascultari si proiecte! Ultimele evenimente m-au facut sa-mi pun cateva intrebari si chiar as vrea sa stiu daca macar unele dintre situatiile prin care am trecut eu sunt cat de cat asemanatoare si cu ale voastre.

1. Miercuri am fost sa ma spovedesc ( da, am tzinut post toata Saptamana Mare). Nu a fost din proprie initiativa, mama a stiut sa ma stimuleze bine pentru asta. V-am mai spus ca eu nu sunt prea bisericoasa, dar de data asta chiar am incercat sa stau calma, gandindu-ma ca de la anul, stand in Bucuresti fara mama, chiar nu am sa mai trec pe la biserica.Degeaba am mers eu cu gand de pace, ca tot m-au enervat babele care nu puteau sa lase icoanele acolo unde erau, ci trebuiau sa le ia in mana si sa le sarute cu toata gura.M-au enervat femeile care veneau cu fuste lungi pana in pamant, dar cu ditamai crapatura la spate, prin care se vedeau dresurile si budigaii in toate frumusetea lor atunci cand faceau matanii.M-am enervat putzin chiar si atunci cand parintele mi-a spus ca trec rar pe la biserica si ca ar trebui sa vin de fiecare data cand ma nelinisteste ceva. Si am inceput sa ii vorbesc despre bac, facultate, viitor; m-a oprit spunandu-mi ca este vorba despre faptele pe care le-am facut deja. I-am taiat-o si eu raspunzandu-i ca nu am nimic pe constiinta. Prima intrebare suna cam asa: voi mergetzi imediat sa va spovediti daca aveti ceva pe suflet? Adica…functioneaza chestia asta? Eu merg mereu la prietenele mele.. A doua intrebare ar fi: femeile astea reusesc sa scoata din sarite pe toata lumea sau doar pe mine?

2.In Joia Mare am fost sa ma spovedesc de dimineatza: nemachiata, imbracata casual, parul prins in coada. Daca in fatza lui Dumnezeu suntem egali cu totii, daca in biserica nu conteaza cum aratzi, daca venim in casa Domnului ca sa ne simtim noi mai bine si nu sa-i judecam pe altii, de ce multe fete/femei se uitau ciudat la mine din cauza faptului ca eram foarte naturala?

3.In Vinerea Mare si sambata am ajutat-o pe mami la curatzenie, la gatit. Intrebarea mea este: de ce atata mancare dupa o perioada in care multi au tzinut post?! De ce simte romanul nevoia sa se imbuibe in halul asta timp de trei zile si apoi sa se mire ca de ce ii este rau?!

4.Sambata noapte am mers la Inviere. Mult mai multa lume decat de obicei, jumatate au plecat acasa dupa ce au luat lumina. In aglomeratia asta, exact in seara de Inviere in care se presupune ca ar trebui sa avem bun simtz si ceva credintza macar timp de o ora, de ce atatia au fost saltatzi atatia hotzi de buzunare…? Adica furi, frate, dar nu te poti abtzine in seara asta?! Sau..cred ca asta si era ideea: seara Invierii trebuia sa fie lovitura! Pe langa asta, unii spargeau semintze in fatza bisericii, altii trecea cu lumanarea aprinsa intr-o mana si cu tzigara in cealalta. Ati vazut si voi oameni de genu’?

5.In prima zi de Pashte am mers la nasi din pura obligatie si din multa dragoste fatza de prajiturile nashei mele :D. Ai mei scumpi nasi au facut greshala sa cunune de N ori si acum au nu stiu cate perechi de fini, care se intalnesc sa discute despre copiii lor ( de toate varstele, de la cativa anishori pana la 20 de ani), despre viatza personala a odraslelor („Danutza, nu ai si tu un gagic?”), despre cum se terorizeaza acasa sotzii intre ei si despre alte subiecte legate de politica, coruptzie din care inevitabil se lasa cu cearta. Neamurile mele sunt mai originale si se cearta pe tema: la care fin tzine nasu’ cel mai mult? Ohoo si poate sa dureze! Intrebarea mea este: si la voi este asa?

6.A doua zi de Pashte, ziua tatalui meu, a schimbat prefixu’ :D.Dupa ce in ziua precedenta am stat efectiv 12 ore la nasi, acum este randul neamurilor sa vina la noi si tzine-te bine, Dano, ca o iei de la capat! Cu mic, cu mare, la noi in casa..Intrebarea mea este: cate ore poate rezista un om normal jucand „Flori/fete/baieti/cantaretze/cantaretzi”? Eu am mers destul de bine, dar seara cand m-am culcat am dormit dusa pana pe la pranz…Ultima mea intrebare este: cat va ia de obicei sa va recuperatzi dupa sarbatorile de Pashte..?:)

Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂