Articolul asta este pentru baieti. Fetelor, nu ma intelegeti gresit, vreau sa aud si parerile voastre, dar ma intereseaza indeosebi ale lor. So here i go.

Fie un baiat si fie o fata. Se intalnesc o data, se intalnesc de 2 ori si atat. El o place, ea nu e prea incantata dar nu vrea sa fie scorpie si ii acorda macar o sansa, poate poate descopera ceva la el care sa ii placa mult. El se tot gafeaza. Spune prostii, grabeste lucrurile, o sufoca, in conditiile in care, evident, nu au nici o relatie. Ea este foarte sincera, hotarata, stie ce vrea de viata ei si evident, stie ca nu il vrea pe el. Dupa 2 intalniri, ea ii spune ca vrea s-o lase asa, ca le are pe ale ei, ca relatia nu ar avea rost pentru ca ea nu simte nimic pentru el, nici cea mai mica atractie. El, ca si pana atunci, forteaza lucrurile, vrea sa se intalneasca cu ea, o copleseste cu complimente, ii spune ca e deosebita, matura, etc. O cauta mai mereu, insista. Ea nici nu vrea sa auda, dar nici nu mai stie cum sa ii explice ca nu il vrea. Si se hotaraste sa fie sincera si ii spune direct. El reactioneaza in urmatorul fel: ii spune ca s-a inselat in privinta ei, ca este imatura, ca nu stie ce vrea, ca trebuie sa se hotarasca, ba ca are probleme cu nervii, ba ca nu stie sa rezolve o problema, etc. Si toate astea, stiti de ce? Doar pentru ca ea i-a spus ca nu il vrea. 🙂
Intrebarea mea este urmatoarea: de ce reactia asta din partea baiatului? Doar pentru ca este ranit in orgoliul propriu?! Pana acum credeam ca doar femeile devin irationale in fatza unui refuz si spun numai prostii fara sa gandeasca. Dar vad ca treaba este valabila si invers. Pai dar bine mai, nu erati voi aia rationali si echilibrati ? Si asa reactionati cand o fata nu va vrea? In loc sa fiti cat mai diplomati si sa pasiti inainte cu fruntea sus ca sa ii demonstrati domnisoarei ce a pierdut, voi ii atribuiti tot felul de trasaturi care stiti clar ca nu i se potrivesc? Ca sa ce? Ca sa se oftice mademoisella ? Pai eu cred ca ar durea-o la 10 cm de toc; din moment ce nu o intereseaza o relatie cu voi, automat nu o intereseaza nici parerea voastra despre ea, deci de ce sa va umiliti atata…?
Eu nu am inteles baietii la faza asta. Si de obicei, chiar ii sustin cand spun ca fetele reactioneaza „telenovelistico-impulsiv”; stim ca asa e! Dar vad ca nu se pot abtine sa nu faca si ei la fel…de oftica probabil. La fel de neclara mi-e si treaba urmatoare: daca cedam usor, suntem curve; daca nu ne uitam la voi, suntem si mai si! Doar ca in cazul de fatza, suntem cele mai bune daca va acceptam, dar daca Doamne fereste nu, avem probleme cu capu’! 😆
Nu vreau sa jignesc baietii din blogosfera mea, ii cunosc cat de cat si stiu ( sper!) ca nu ar reactiona asa. Dar credeti-ma, ca aveti unii semeni care va fac de ras, la fel cum exista si muieri nebune care dau cu firma-n cap intregului sex frumos. Doar ca am scris acest articol la nervi ( si inca sunt ceva mai calma de ieri incoace, dar am ramas cu aceasta uimire si confuzie totdata ) si inca incerc sa inteleg de ce mama naibii am probleme cu capul doar pentru ca am refuzat politicos un baiat!

Daca va pun o intrebare destula de vaga, ati putea sa va prindetzi cat de cat de situatia in care sunt si sa’mi datzi o parere sau vreun sfat? Nu ma intereseaza cum ar fi mai bine, mai moral, mai profitabil sentimental…ci doar cum as putea face ca sa ies in sfarsit fericita din situatia asta!
Ce ati face voi: Ati uita trecutul si ati merge mai departe pur si simplu, fara sa lasatzi anumite amintiri sa va afecteze ( meaning, traiasca viitorul si doar viitorul)? Ati prefera sa ramanetzi in trecut, sa va ganditi mereu la ce s’a intamplat si sa nu mai oferiti nici o shansa inovatiei pe plan personal? Sau ati merge in viitor, de mana cu trecutul?