Alinutza, Grapefruits si Delia mi-au dat o alta ocazie de a scrie cateva cuvintzele despre colegutzii mei de blogosfera, asta pe langa un premiu frumos pt care le multumesc mult.

Pentru un cititor oarecare aceste imagini cu „nu stiu ce award pt cel mai nu stiu cum blogger” par niste prostii, un motiv un plus pentru un post oarecare sau chiar un motiv de „cat de tare esti, cat de tare sunt” pentru cei care scriu. Pentru bloggeri in schimb, este mult mai mult…Nu spun ca am plans de fericire de fiecare data cand am primit un asemenea premiu sau vrea leapsa. Spun doar ca imi apare un zambet pe fatza de fiecare data cand sunt nominalizata pentru ceva.
Acum ma intreb cu ce am inspirat eu fetele care s-au gandit si la mine cand au oferit premiul mai departe. Pentru ca eu stiu criteriile pe care le urmaresc eu cand dau citire listei. Chiar daca vara nu prea am avut timp sa ne citim, fetele stiu ce barfe trageam iarna cand era cancer afara si noi statea la caldurica, umplandu-ne timpul cu discutii pe blog. Noi stim cum e sa impartasim tristeti, fericiri, cate o melodie frumoasa sau un film nou, cate o parere, cate o stire, cate o barfa. Si daca pentru cateva secunde, la inceputul blogului meu, am subapreciat relatiile care se pot crea pe net, acum imi dau 2 palme si vad ca persoanele din spatele cuvintelor se pot intalni si in viata reala in cate o excursie ( la Vacutza Albastra) sau la Bucuresti, la facultate.
Premiul acesta va merge la tot blogroll’ul, pentru ca toti ati scris ceva care la un moment dat fie m-a surprins, fie mi-a fost de folos sau care m-a inspirat pentru un articol, un proiect. Va multumesc mult! Sper sa ne gasim in acelasi loc si in toamna, cand odata cu trecea caldurii se vor mai linisti si apele. Asa ca: Andrei, Cami, Cristina, Cuvinte Vulgare, DianaEmma, Divine Anarchy, Habiba, Scorpiutza Hubbis, Invatatorul, KirstDay, Loo ( absenta momentan, dar tot o iubim :* ), Machiaveliq, Me and my daughter, Nice si Dragos, OanaClara, Retete cu poveste, Rox, Twisted Chocolate, Un nou sens si Sinsdesign sunt sursele mele de inspiratie, de amuzament si de pus pe ganduri. Imi pare rau daca am omis pe cineva. Toata lumea, inclusiv fetele care au fost atat de dragutze si de pufoase sa trimita premiul si pe la mine, primeste multa multa multa ciocolata!




Reclame

Nu exista om original 100%…mereu copiem ceva de la altii, suntem fortzatzi sa facem asta. Chit ca e imbracamintea, muzica preferata sau unele gesturi, asta este…partial, suntem niste kitch’uri umane involuntare. Nu ne permitem sa ne facem toate perechile de blugi la comanda si nu ne permitem sa avem un vocabular propriu in intregime…Saaau, de cele mai multe ori, cand facem parte dintr’un grup, tindem adaptam limbajul folosit acolo si obiceiurile respective. DAR ASTA NU INSEAMNA CA TREBUIE SA COPIEM LA MODUL NESIMTIT CHESTII DE CARE HABAR NU AVEM, DAR NE PLAC DOAR PENTRU CA SUNA FRUMOS!!!
Am observat de mai mult timp incoace ca inspir multe persoane din jurul meu…de fapt, inspirat, e putzin spus 😀 Unii imi copiaza gesturile, statusurile…Dar cel mai tare ma deranjeaza cand cineva imi foloseste propriile idei!
Odata, am scris o poezie si am pus cateva versuri din ea la o descriere pe hi5…Peste doar cateva zile, vad la statusul unei tipe oarecare din lista mea, versurile mele! Ceea ce m-a intrigat a fost faptul ca tipa este dintr’un liceu din fundul orasului si nu are cam nici o treaba cu mine! Avem vietzi total diferite si nu inteleg cum a reusit ea sa se regaseasca in poezia mea. Culmea culmilor este faptul ca am intrat pe ea si am intrebat’o de unde a luat statusul pentru ca evident, mi se parea foarte cunoscut. S-a aratat a fi chiar foarte jignita de observatia mea si mi-a spus ca sunt versuri dintr’o melodie pe care a gasit’o pe net…Pardon?!
Dar m-am prins eu ca cel mai des ma imita colegele mele mai mici, de clasa a 9-a sau a 10-a. O tipa de genul mi-a facut niste complimente in legatura cu cateva poze pe care le facusem in noiembrie la ruine (au aparut si pe blog). Cateva zile mai tarziu, vad poze slabe calitativ facute EXACT in acelasi loc unde mi-a facut si mie Habiba niste poze profesioniste :)…Huh?!
M-am prins eu ca este si multa lumea care imi citeste blogul :d ma bucur sa vad asta! La inceput sincer, mi-a fost teama ca o sa fie ceva ignorat sau ca o sa duc lipsa de subiecte…se pare ca n-a fost asa! Mi’ar placea totusi sa pot vedea exact cine imi viziteaza blogul…Pentru ca mi s-a intamplat de cateva ori sa public un articol pe o anumita tema si in urmatoarea zi, din cauza ca anumite persoane s’or fi simtit atacate, comportamentul lor fatza de mine era schimbal radical. Caci daca privirile ar fi ucis…eu as fi fost un zombi de mult! 😀 Pentru ca scriu ce vad, scriu ce vreau, scriu pentru ca vreau! Ciudat este cum mai sunt cateva persoane care vad lucrurile EXACT ca mine 😕 in lista de mess le-am intalnit pe toate…am recunoscut pasaje din ceea ce scriu eu aici la statusurile lor si am zis „CE DRACU?!”.
Problema mea este una tripla:
1. Mai bine suntetzi proaste pe intelesul vostru, decat destepte pe al meu! Daca ati fost obisnuite numai cu revista de moda si manele nons-stop, daca suntetzi anticitit, daca viata voastra sta intr-un card si un ruj roz…nu incercati sa pareti ceea ce nu sunteti 🙂 Minulescu la statusurile voastre nu da bine, cand nici macar nu ati auzit de el!
2. Cat de mare sa fie tupeul persoanelor care ma vad zilnic, care sunt chiar in acelasi liceu cu mine, care ma saluta, dar care totusi, nu dau inapoi de la a-mi copia anumite cuvinte. Macar de ar fi persoane de care habar nu am…Nu stiu daca fac asta din nesimtire sau din prostie…
3. Ducem vieti diferite, ok? Tu umbli 24 din 24 pe tocuri si cu parul indreptat, eu ador cizmele joase si tenesii si am un par ondulat dezordonat. Ce putem avea noi doua in comun?! Eh bine, fragmentele mele…pe relatia: eu scriu – eu arat – tu vezi – tu adaptezi la tine.

Nu, nu e ceva de lauda sau ceva de bucurie faptul ca unii/unele copiaza lucruri de la tine! Mai ales cand persoanele respective nu sunt chiar de admirat! Daca m-ar fi plagiat cineva mai interesant, m’ash fi simtit flatata…Dar asta e, nu iese totul mereu asa cum vrem noi!:D
In fine, eu puteam sa rabd cu..frustrarea asta…Dar in seara asta am vazut la statusul unei colege de liceu care imi frecventeaza blogul (si blogroll’ul se pare), un citat din Lady Dorothy Nevill, care aparuse pe blogul lui Grapefruits acum cateva zile 😀 Evident, fata nu are treaba cu literatura, deci nu poate fi o simpla coincidentza…Asta m-a cam intrigat si m-a determinat in momentul de fata sa scriu acest post !