Ma gandeam de mult ca ar fi timpul sa promovez persoana care sta in spatele fotografiilor mele. Pentru ca dincolo de comentariile pozitive de pe Facebook sau de pe blog, numai noi stim povestile fiecarei sedinte foto. Si la ora actuala sigur nu m-as fi laudat cu un fel…eh, sa ii spunem „book”, daca nu ar fi fost Habiba.
Tot incerc sa o conving sa faca un job part-time din asta. Stiti voi, fotograf de nunti, botezuri, majorate. As putea fi ca un PR pentru ea, doar ce mama naibii, meseria asta mi-am si ales-o, nu? 🙂 Dar nu e sigura daca vrea asta… Ea stie ca mai are foarte multe de invatat, dar eu stiu si ca o sa aiba timp. Mai tind sa cred si ca vrea sa pastreze fotografia ca pe un hobby pentru inimioara ei, ca nu doreste sa transforme aceasta pasiune in bancnote. Apreciez enorm lucrul asta, in contextul zilelor noastre in care romanii incearca sa scoata bani si din piatra seaca. Cred ca ea nu vrea sa ramana cu sufletul sec…
Am tot indemnat-o sa isi faca un site special in care sa posteze fotografiile ei ( pe langa conturile mele de facebook si chiar hi5 cand imi mai aduc aminte, care sunt pline cu poze facute de ea). Minunea s-a intamplat acum o saptamana sau doua, dar am preferat sa las sa treaca putin timp ca sa se hotarasca tot ce vrea sa ne arate. Si credeti-ma, are ce! Nu vreau sa va inchipuiti ca fac asta pentru a-mi promova mie imaginea ( ma veti recunoaste in mai mult de jumatate din creatiile ei). Nu. Doar ca sunt modelul pe care ea experimenteaza tot felul de lucruri, pe care ea o sa puna in practic orice detaliu invatat. Sunt modelul care o sa spuna mereu cu mandrie ca fotografa ei este Korina Inoubliable si o voi obliga mereu sa se semneze pe orice poza care ii apartine!
P.S: sa nu uitam de adresa ei pe Deviant.





–––––––––––––––––––––––

Inca de la inceput am stiut ca Andrei nu ma va dezamagi. Pana si numele lui imi inspira ceva, iar primele lui poezii promiteau mult. I-am spus asta. I-am spus sa fie mandru de el si sa nu isi doreasca altceva. Ma bucur ca i-a iesit. Mai mult decat va inchipuiti…
Am avut ocazia sa urmaresc evolutia sa literara de la poezii care exprima mai putin la unele care ori m-au cutremurat ori m-au pus pe ganduri. Si de multe ori i-am spus ca are talent, de la fel de multe ori colegii de blogosfera i-au spus ca ar trebui sa publice o carte. Isi dorea si el asta. Si se pare ca a reusit intr-un fel sau altul. Volumul nu ii apartine in totalitate, dar aici se regasesc multe dintre gandurile sale.
De ce este atat de big deal si pentru mine…? Pentru ca il inteleg. Pentru ca visul meu de ani de zile este sa devin scriitoare, sa imi public poeziile. Nu am reusit. Din diferite motive, care sper sa dispara pe viitor. Niciodata nu e prea tarziu, dar sper ca vreodata sa vina cat mai repede…
Vreau sa il felicit din suflet pentru realizarea lui, care sunt singura ca i-a adus o satisfactie sufleteasca si o bucurie enorma. Si vreau sa stiti ca asa arata cartea, daca dati de ea prin librarii, nu ezitati s-o rasfoiti. Va zice Chocolate ca o sa va placa! 🙂

Dar toata lumea cauta refugii. Fara exceptie. Pana si cel mai puternic om, pana si cel mai miserupist. Pentru ca refugiile sunt ca niste poduri catre zile mai bune, catre momente mai fericite. Cateodata ne oprim chiar la jumatate drumului, scandurile scartaie serios, ne uitam inapoi – numai cenusa, ne uitam in jos – parca ni se face rau, ne uitam inainte – mai e ceva, dar se vede o luminita la capat.
Da, toata lumea cauta refugii. Cel mai adesea, in familie, in prieteni. Ne este frica uneori sa ramanem singuri cu gandurile noastre. Stand cu persoanele mai apropiate, iesind la aer, parca mai uitam, parca gasim solutii, parca ne face bine un ” hai la mine la cafea ca sa mai vorbim” sau „nu iti face griji, nu esti singur!”. Nici nu ne dam seama de efectele cuvintelor; deseori preferam sa nu vorbim, sa nu ascultam. Cautam refugii in noi insine. Dar asta e calea cea mai grea, zic eu. Cum spunea un filosof al carui nume imi scapa din varii motive, este greu sa ai o discutie cu tine insati. Este greu sa te si asculti, sa iti si raspunzi in acelasi timp.
Altii cauta refugii in pasiuni, hobby’uri. Obisnuiam sa citesc si cate 2 carti pe noapte, numai sa nu pun capul pe perna si sa incep sa ma gandesc la lucruri care sa ma intristeze. Oamenii ambitiosi se refugiaza si in munca, in activitati de tot felul. Functioneaza. Interesul pentru altceva, dedicarea pentru un proiect, oboseala care rezulta din urma muncii sunt in stare sa combata inceputul de depresie. Cateodata alegem si mancarea (dulciurile in exces) ca sa ne consolam. Sau dimpotriva, starea noastra emotionala ne afecteaza atat de mult incat ni se taie orice pofta de mancare. Nu stiu sa spun daca e buna prima varianta sau a doua, in ceea ce priveste apetitul.
Da, toata lumea cauta refugii… in bratele celei mai bune prietene, in mijlocul unui centru comercial printre haine, la birou, etc. Nu vad solutii in schimb in betiile repetate si in droguri. O pastila atat de mica nu va putea rezolva niciodata o problema atat de mare…Dar da,cu totii avem nevoie de un locusor caldut in care sa ni se usuce lacrimile, si in acelasi timp moale, ca sa putem sa ne alinam ranile produse de duritatea vietii.

Prima urgentza ar fi o leapsa de la Deliutza pe care trebuie neaparat sa o fac, asa ca here i go:

1. Daca ai o porecla.
Ohooo 😆 nu stiu daca pot sa le spun porecle, ci mai mult apelative…Dana/Danutza pentru majoritatea…niciodata Daniela ( numele din buletin la care deja nu mai raspund de cativa ani buni :”> ). In rest, mai sunt si Habiba cateodata, si Suri, si Elf..Eram pana si „Satana” anul trecut, pentru ca 2 colege vorbeau despre chestii diabolice si mi s-a parut ca una dintre ele a strigat „Dana!” si eu am raspuns; spusese „satana” de fapt :”>
2. Unde locuiesti?
Constanta.
3. Inaltime
1,67 ( m-am masurat chiar joi)
4. Dacă ai zi onomastica.
V-am zis eu ca sunt mai „satana” de felul meu, nici nume de sfanta n-am! 😆
5. Ocupatie
Momentan liceu, examene..Peste ceva timp mai vorbim.
6. Fraţi, surori.
Mi’s singurica la parinti 🙂 cateodata parca as mai fi vrut un frate sau o sora neaparat mai mare, dat alte ori nu..sunt fazele mele de egoista notorie :”>
7. Limba materna.
Romana ( am luat „Experimentat” la bac la romana…eu si inca juma de popor pt ca, la naiba! stim sa citim!)
8. Limbi vorbite
Engleza, franceza, italiana si putina spaniola. Mi-as fi dorit mult sa invatz portugheza, mai stiu 2-3 cuvinte asa 😀
9. Colecţii
Melodii, jucarii de plus, amintiri, bjuterii…si mai ales: lenjerie intima :”>
10. Numar la pantofi
Eh, aici depinde… la sandale, pantofi, papucei, balerini – 35 sau 36. La adidashi si la cizme mai merge si un 37, dar deja mi-e cam larg
11. Scoli absolvite
Inca o luna si termin si eu liceul 😀 ( socio-uman si limbi straine)
12. Materia preferata
Limba romana, limba franceza, psihologia mi-a placut al dracului de mult acum 2 ani, filosofia.
13. Ce hobby-uri ai?
Pai destule, ma 😕 de obicei citesc, scriu ( un pic de proza, 2-3 versuri), pozez, sportul ( am inceput sa prind gustul salii 😆 )
14. Bani de buzunar
Sunt exact atat cat trebuie sa fie…mereu e loc de mai bine, dar sa fie de oe urma mea, nu a parintilor, pentru ca altfel mi-o iau in cap si nu’i de bine
15. Dorinta
Multe si aici…dar primele 2 ar fi o cariera frumoasa si sufletul pereche
16. Vise
De ce se cer numai chestii la care as avea multe de spus? 😀 Am sa ma rezum doar la faptul ca visez mult…visez si cu ochii deschisi de multe ori, dar totusi nu sunt cu capu’n nori ( asta’mi mai lipsea!)
17. Numar norocos?
12 fara doar si poate!
18. Ai vrea sa revezi…
Sibiu…si alte momente care au trecut prea repede si de care poate nu m-am bucurat asa cum trebuia cand au avut loc
19. Ai animale de casa?
Am avut un perush, Coco. Mi’as dori fie o pisica extra pufoasa, fie un ditamai cainele fioros, pe post de paznic 😀
20. Sentimentul cel mai pretuit.
Dar daca dragoste nu e, nimic nu e…
21. Care a fost cea mai frumoasa zi din viata?
Au fost cateva, dar tot o astept pe cea mai cea!

–––––––––––––––––––––––

Acum adevarata urgentza…Am sa-mi pastrez calmul, o sa trag aer in piept, o sa ma controlez…AM BANCHETUL PE 5 IUNIE SI N-AM NICI O IDEE DE OUTFIT!!!! 😦
Deci cu asta cred ca am spus tot. Sa stiti ca poate parea ceva minor, dar pentru mine este chiar o problema de real interes. Am tot cautat modele pe net, am umblat prin magazine si nimic! (tocmai de-asta am mai facut cate o pauza de blog si se pare ca voi mai face ). Nici o rochie pe care s-o pot cumpara si sa spun ca da, e al naibii de frumoasa! Asa ca m-am gandit pana la urma sa mi-o fac la croitoreasa, avand in vedere si ca am anumite pretentii de cum ar trebui sa stea pe mine.
M-am gandit sa profit si un pic de faptul ca sunt cea mai micutza de prin zona si majoritatea fetelor mele de pe aici au avut deja banchetul de clasa a 12-a. De-asta va rog sa ma ajutati si pe mine cu cateva idei in legatura cu orice vreti voi: rochie, pantofi, accesorii, coafura, machiaj, etc. Nici parerile unui baiat nu le refuz, chiar as vrea sa stiu cum i-ar placea sa ma vada..
Poze cu mine pe blog sunt destule, nu sunt prea modesta de felul meu si ma afishez suficient cat sa stiti cum arat 😆 eu as vrea o rochitza scurta si mai pe corp si pantofi destul de inalti. Prefer satinul sau dantelutza, dupa care ma topesc efectiv! Dar orice sugestie pe care o pot primi de la voi imi poate fi de folos…
Pleaaaase, help meeee!!!