Am primit cu mare placere aceasta leapsa de la Loryloo si nu am mai tras de timp pentru a o rezolva, intrucat ma batea de mult gandul sa pun 2-3 poze cu mine de cand eram mica 🙂 Evident, nu m-am gandit la poze de cand aveam cativa anishori, dar am zis treaca-mearga.
Si hai s-o luam de la inceput. N-am frati, n-am surori.Mami s-a chinuit vreo 7 ani sa ma aiba si cand am aparut pe asta lume, am fost rasfatzata rasfatzatelor 😀 Ce-i drept, se asteptau la un baiat, dar cand au vazut ce fetita ochioasa si botoasa au, le-a trecut lor de ce aveau in minte. Asa ca uitati-ma! 🙂 In poza asta banuiesc ca aveam cateva luni si inca de pe atunci, se distingea caracteristica mea de baza:BOTUL!

Ce-i drept, la inceput ma cam speriau pe mine aparatele de fotografiat, dar cand unchiul meu si-a luat unul fara ditamai blitzul, am inceput sa pozez. 😀
Am avut o copilarie fericita, cu alergat dupa pisica, sarmale din frunza de vitza si noroi, bicicleta si dat in leagan toata ziua de strabunica, Dumnezeu s-o ierte ( buni legase la un moment dat o sfoara de leagan si tragea de ea ca sa nu se mai oboseasca atat de tare). Am fost un copil norocos pentru ca am crescut la curte si am avut pe unde sa alerg. Aveam zile cand tzopaiam ca o descreierata dintr-o parte in alta si zile cand defilam ca pe mosia „12 stejari” din „Pe aripile vantului”, precum Scarlet O’Hara ( poza de mai jos).

Apoi am invatat ce este aia poza, ce este aia moda si ce inseamna fitzele ( destul de devreme, avand in vedere ca aveam vreo 4 anishori). Aveam si cele mai bune exemple de tinere la moda ( matusile mele), asa ca pozele de genul nu au intarziat sa apara.

Atunci m-am prins ca nu o sa dezvolt niciodata o cariera deochiata in muzica sau televiziune si m-am lasat de poze „porno” :lol:, pentru ca mami mi-a dat cu firma-n cap:


Cand am intrat la gradinita, am inceput sa dau semne de comportament destul de excentric pentru varsta mea, de dorintza de afirmare, de a atrage privirile 🙂 Evident ca zbieram ca din gura de sarpe cand mama intarzia sa ma ia de la gradi, evident ca acasa stateam cu toata familia langa mine sa fac liniutze si bastonase si evident ca am invatat sa citesc si sa scriu inca de la 6 ani. Invatasem sa ma imbrac asortat, sa fac figuri, sa ma „domnishoresc”, insa nu prea faceam diferentza dintre un simplu zambet si ras in draci! In poza asta de exemplu, stateam prea serioasa si mi s-a spus sa zambesc cu pofta.Rezultatul se vede 😆 .
Sper ca am mi-am facut temele asa cum trebuie si ca Miss Loryloo va fi incantata 😀 Hai sa dau si eu mai departe leapsa asta la Divine Anarchy, Habiba, Copila, Cristina, Cami, Invatatorul, Nice, Machiaveliq si Zbuff. Poze neaparat! 🙂

Reclame

…si sincer, nici nu mi-as dori 😀

Am citit de curand un articol la DianaEmma in care scria 99 de lucruri despre ea si mi-a placut foarte mult, asa ca am vrut sa marturisesc si eu ceva despre mine, ceva care nu se poate vedea pe blog… Si a sosit si un post de la Rox legat de Bitza si mi-a venit in minte melodia lui – „Vrrrr” (care, apropo, nu imi place ). Dar avand in vedere ca sunt raraita, nici nu aveti idee de cate ori am fost rugata, implorata, shantajata sa cant refrenul asta!
Si niciodata nu am putut sa-l spun pe „R”..:) adica, era poate ceva normal cand eram mica, dar am crescut si tot nu mi-a iesit. Unii credeau ca ma prostesc sau ca ma alint, dar asta n-a fost nici o clipa intentia mea 😀 La inceput, cand am inceput sa „socializez” mai mult, am fost foaaarte stresata cu chestia asta…La gradinita, ma jucam cu o fata care era sasaita si toti copiii radeau de ea! De-asta, de fiecare data cand sunt intrebata daca sunt sasaita sau peltica, ma enervez cumplit pt ca nu sunt! Doar raraita..RA-RA-I-TA! 😀
Nu am vazut niciodata lucrul asta ca pe un defect, ba chiar din contra. Cand cineva incerca sa ma ironizeze din cauza asta, imi era mai mult decat indiferent. Cand eram micutza, credeam ca doar persoanele cu anumite handicapuri au anumite probleme…nicidecum sa fi considerat vreodata „R”-ul meu ca fiind drept ceva negativ…

Si acum pot sa spun ca sunt mandra de …particularitatea mea. M-am obishnuit cu ea, colegii mei la fel. Habiba imi spunea odata ca i se pare normal deja ca cineva sa vorbeasca ca mine 😆 doar Blondis mai rade cateodata si mai glumeste…Apropo de asta, am un repertoriu intreg de cuvinte cu „R”: Aurora, Rares,reverberatie, rural, cer ( se aude „ce..”), Zona industriala Rin-Ruhr, etc ( daca va mai vin in minte si altele, graitzi! 🙂 ). Nu ma deranjeaza sa le pronuntz, cateodata ma amuza si pe mine. In schimb ma enerveaza foarte tare clasica „Rica nu stia sa zica…”. Hai ma, sunt doar raraita, nu retardata! 😀 fitzi si voi mai inventivi!
Evident ca am si anumite avantaje in urma vorbirii mele…am un accent frantzuzesc perfect si nici macar nu trebuie sa ma straduiesc. Ma amuz cand vad pe cineva ca se chinuie sa vorbeasca cu accentul respectiv si se ineaca si scuipa si in loc de „R” pune „â ” 😆 ..Anyway… stie careva poezioare sau fraze simpaticutze si originale cu multe „RRRRRR”-uri? 😀

P.S: nu am vrut nici o clipa sa iau nu stiu ce cursuri de dictie sau sa fac nu stiu ce operatie ca sa scap de „R” 😀 cateodata chiar e mai bine sa ne acceptam pe noi asa cum suntem!