De-abia ieri au aparut primele poze in Bucuresti. Am mai avut noi o tentativa si saptamana trecuta, dar nu prea ne-a iesit. E greu sa faci fotografii indiferent de coltisorul de capitala in care te-ai afla – multa aglomeratie, multa circulatie, viteza mare, nici nu apuci sa focalizezi bine ca ti-au si trecut zece persoane prin cadru :lol:. Insa ce mi-a placut in Cismigiu este faptul ca toata lumea face poze, fie cu telefonul fie cu aparate profesioniste. Se vede ca acest parc este o sursa mare de inspiratie atat pentru artistii din domeniul artelor vizuale, cat si pentru cei pasionati de literatura sau muzica.
Tot ieri am apucat si noi sa ne plimbam pe faimoasa strada Lipscani. Habiba a pozat pana si cateii, pana si placuta pe care este scris numele strazii. Am dat de un targ medieval, de multe tarabe cu chestiute, de o repetitie a baietilor de la Vunk. Stiu ca poate pentru unii e foarte normala agitatia asta, dar pentru mine inca e ceva nou. M-am plimbat weekend-ul asta mai mult decat am facut-o de cand sunt in Bucuresti si sunt mai fericita decat am fost tot anul asta…
Simt ca fotografiile ma asalteaza din toate partile. Intr-un coltisor din Tineretului avea loc o mini sedinta foto iar la Unirii se filma o noua reclama la Skoda. Imagini peste tot, oameni care se chinuie sa prinda fiecare moment…
P.S: Cica „Zodiile si fotografia” :
Berbec – Vrea doar sa apara-n poze. Cat mai multe poze!
Taur – Cumpara cele mai scumpe albume de specialitate.
Gemeni – Nu-i place sa pozeze, dar apare peste tot.
Rac – Poate face oricand o cariera in fotografie.
Leu – Poze numai cu telefonul.
Fecioara – Pe mine cine ma pozeaaaazaaaa?
Balanta – Prefera fotografiile alb-negru.
Scorpion – Un fotograf talentat.
Sagetator – Cumpara numai aparate digitale.
Capricorn – Pozeaza pe furis.
Varsator – Are fantezii in camera obscura.
Pesti – Nu suporta sa zambeasca in poze.

Reclame

Lipsea ceva din peisajul lunii noiembrie: lipsea shedintza foto cu Habiba :). Ne-am gandit sa mergem sa ne tragem in poza la niste ruine de pe langa portul Tomis, dat fiind faptul ca de parcul Tabacariei ne-am saturat, pe faleza era prea multa lume, pe plaja prea frig si acasa prea monoton. Evident ca s-a lasat cu ceva adrenalina: cu toate ca zona era pustie, mai aparea prin peisaj cate o persoana, doua, ratacite. Intre zidurile si pietrele cetatii erau numai gunoaie, se auzea orice zgomot facut si de o sticla goala si cateva pisici escaladau pierdute muntele de sarma si caramida. La fiecare mic sunet tresaream, ma uitam pe unde paseam si incercam sa ma mishc cat mai repede, dar normal ca nici eu si nici Habiba nu am lasat camera digitala jos din mana. Recunosc ca am avut o tentativa sa dau inapoi cand vreo 3 persoane veneau exact spre noi :)… am revenit imediat la normal.
Ajungand acasa si uitandu-ma pe poze ( care au iesit mai bine decat credeam…ce sa vezi, exact pozele facute la repezeala ies mai bine :)), mi s-a parut ca iubirea e ca o sedinta foto la ruine…
Asa e lumea…ca o cetate construita din pietre si caramizi, cu iarba prin jur si sarma ghimpata.Cu timpul, va cadea, important e sa ramanetzi voi doi in picioare, indiferent de suntele oribile care se aud inauntru si indiferent de cat de tare bate vantul :). Vetzi avea si momente in care o sa vrezi sa va bagatzi picioarele si sa renuntzatzi la tot, sunt prea multi oameni in jur, langa voi si intre voi, v-ati rupt genunchii si v-atzi julit coatele de cate ori atzi cazut, dar de-asta suntetzi unul langa celalalt, ca sa va aratatzi ca imaginile si trairile iubirii voastre sunt mai frumoase si mai artistice decat orice greutate si decat orice rautate. Si chiar daca 1000 de pisici negre s-ar uita fix la voi de sus ca niste Satane miorlaitoare suspendate, flashul dintre voi va fi in stare sa orbeasca orice urma de ghinion…