Azi am realizat ca sunt norocoasa ca stiu filosofie. Nu spun ca excelez, dar pentru ca am dat bac si admitere, chiar am habar de multe din domeniul asta. Am crezut ca am cam uitat materia, avand in vedere faptul ca din iulie pana acum nu am mai deschis un manual sau vreo lucrare de specialitate, dar la cursul de “Filosofia comunicarii” mi-am dat seama ca inca stiu, frate! Si da, sunt mandra! Asta inseamna ca nu am tocit, asa cum au facut altii, ci chiar am invatat pentru ca mi-a placut.

Eu am o mare problema cu oamenii care confunda filosofia pura, cu teoriile, curentele si problemele ei, cu filosofia de cafenea – si prin asta ma refer la intalnirile noastre cu prietenii, cand intre o tigara si o cafea ne apuca gandurile despre moarte, despre om, etc. Nu. Cele din urma sunt doar pareri si atat. Impresii daca vreti, pe care le impartasiti prietenilor, familiei. Nu sunt idei de scris intr-un eseu filozofic.

Dar revenind la principala tema a articolului…puneti mana neaparat pe un manual de filosofie! Nu spun sa cititi N opere pana innebuniti asa cum am facut eu, dar de-abia acum m-am prins de ce profu’ meu de filosofie din liceu spunea ca e de bun simt sa ai in biblioteca sau in birou un asemenea manual. Acum unii dintre voi ( ca si multi dintre colegii mei de la curs) va veti intreba poate la ce e buna filosofia asta. Si am sa va dau un raspuns care sper sa va lamureasca: filosofia nu a inregistrat rezultate vizibile in ultima perioada, dar ea are rolul de a imbogati orizontul individului si de a largi eul fiecaruia. E hrana pentru intelect si pentru suflet. Si daca stati bine sa va ganditi, filosofia este stiinta prima, adica din ea au derivat chimia, fizica, etc.

Pe bune, e rusinos sa nu stiti ce inseamna omul, cu ce se mananca morala, ce este adevarul…chestii de genu’, generale :). E cel mai bun sfat pe care vi-l poate da o pustoaica de aproape 19 ani. Mai mult nu pot sa va spun deocamdata. Altfel veti ajunge sa va intrebati si voi, ca si altii, “Care este legatura dintre filosofie si comunicare?”…eu cred ca este destul de evidenta, nu trebuie sa fii Kant ca sa te prinzi 😆

Anunțuri

Gata, gata, am venit si promit ca nu mai plec decat in toamna cand ma voi muta in Bucuresti, pentru ca sunt studenta la SNSPA, baby! b-) 😆 Ma bucur enorm ca nu m-ati parasit zilele astea, am citit toate mesajele voastre de incurajare si va multumesc mult pentru toate cuvintele frumoase de incurajare…se pare ca mi-au purtat noroc :D. Si acum, ca sa nu va mai fierb, incep sa va torn tot.
Ma, frumos Bucurestiul. Cu multe locuri intresante, pe placul meu. Doar ca am vazut si eu de-abia saptamana asta ce inseamna faimoasa aglomeratie bucuresteana. De-asta dupa cateva experiente cu 783-ul, m-am intors fericita la metroul meu, care initial ma speria grav, dar despre care am realizat ca e o binecuvantare pentru toti cei care trebuie sa ajunga la serviciu si la facultate.
Sooo, am stat intr-un apartament frumos, racoros al unei prietene. Sedea noastra ar fi fost chiar foarte placuta daca nu ar fi fost insotita de examene :(. Si cea mai groaznica zi a fost duminica…La 7 fara ceva am fost la SNSPA, sa dau examenul de admitere. Multa lume…si erau doar elevii care dadeau examene la psihologie, filosofie si economie. Cei care dadeau la romana erau vreo 300 si dadeau proba in alta locatie. Facultatea in sine mi-a placut foarte mult: curata, eleganta, zona buna. Profii par a fi foarte de treaba iar studentii din anii mai mari ne-au condus la sali si nu ne-au lasat sa ne pierdem prin cladire ca prostii, asa cum s-ar fi intamplat in alte parti. Pe scurt, organizare buna. Examenul a constat in 3 subiecte alese pe loc, in fatza noastra din cele 100 propuse. Si situatia statea cam asa: inainte sa plec, din cele 100, eu stiam foarte bine 85 din ele. Dar de celelalte 15 recunosc, nu prea aveam idee. M-am gandit ca nu sunt sanse sa imi pice exact ce nu stiu, dar, in paranoia mea de scorpioanca, cu o zi inainte de plecare, mi-am scos de pe net si restul subiectelor si le-am citit de cateva ori ca sa fiu eu sigura ca am parcurs tot. Duminica, STUPOARE: exact 3 din subiectele pe care le facusem cu cateva zile inainte! Si da-i si scrie, Dano, cat iti amintesti din fiecare si incearca sa structurezi ideile cat mai bine, ca sa fie eseul bine elaborat :lol:.
Imediat dupa ce am iesit de la filosofie, la ora 11, am pornit sa ma inscriu la Academie. In timpul asta, imi tot dadeam telefoane cu a mea surioara, care ma tzinea la curent cu ce era pe acolo. Raport situatie: perioada de depunere a dosarelor era intre 8-13, Suri era acolo de la 8 dimineatza, si pe langa ea, coada se intindea pe vreo 3 strazi ( in jur de 3000 de candidati adica ). Mi se urcase la cap… 783 a intarziat juma de ora si am mai facut inca o ora pana la Politie.Acolo, puhoi de lume. Multi ( parinti banuiesc) cu seminte si bere, de parca venisera la gratar, iar odraslele lor se inghesuiau buluc in fatza portilor. Jurnalistul de la Antena 1 m-a gasit exact pe mine dintr’o mare de oameni si prima sa intrebare a fost „E imbulzeala?”. Nu, frate!!! Asa ne place noua sa stam, mai inghesuiti, cand afara sunt 35 de grade! Si mi-a fost sila de politie… am terminat foarte repede tot ( desi pt mine orele alea au trecut ca dracu’) si ma bucur ca nu am avut sansa sa intru. Nu am avut nici pregatirea necesara si nici vointa sau suflet pt asa ceva. Nu as fi putut sa ma trezesc zilnic la ora 6, sa dau ture de teren ca nebuna, sa faca nu stiu cine instructie cu mine. Nu, nu eu… succes celor care urmeaza sa intre, sper sa stie in ce s-au bagat!
Da, au fost cateva zile foarte dificile si obositoare de pe urma carora m-am ales cu dureri de picioare, de cap, de burta si cu nelipsitul bot umflat :lol:. Am avut emotii mari, dar au trecut. Ieri cand am depus dosarul de inscriere la SNSPA, nu mi-a venit sa cred ca asta fusese tot: o cerere completata, o taxa achitata, cateva semnaturi si gata. Am fost si sunt cea mai fericita. Pentru orgoliul meu, astept acum si rezultatele de la limbi moderne aplicate, desi am intrat deja la Comunicare si PR. Si sunt mandra de mine si de facultatea mea! Iar pentru cei care isi doresc la anul sa dea la Academie: nu datzi decat daca sunteti foarte siguri ca asta vreti si decat daca va doriti voi din tot sufletul; altfel, n-o sa mearga si va veti chinui degeaba. Pentru cei care dati la SNSPA: nu dati filosofie :lol:. E frumoasa, dar nu e materie nici de examen, nici de bac. Dati limba romana sau economie. E mai bine :D.
Acum incep si eu sa ma bucur de vacanta. O sa incep sa merg la plaja ( si da, mi se cam rupe de radiatii), sa ies prin oras, sa lenevesc, sa stau 3 ore cu cafeaua in fatza, sa scriu mai des pe blog si sa vad ce mai faceti si voi, pentru ca am ramas in urma cu tot 😦 timp de mai bine de o luna, am fost pe alta lume. Dar promit ca ma voi pune la curent in cateva zile :*. In fond, nu am nimic altceva de facut. Daca sunt bine? SUNT BINE!

Gata, asta a fost. Oficial, am terminat cu examenul de bacalaureat. Note mult mai mari decat ma asteptam – media peste 9,50 (la toate probele). Si am remarcat relativ tarziu: mult zgomot pentru nimic. Mai ales ca ironia e urmatoarea: media mea de admitere la facultate ar fi 9,80 ( pe 4 ani de liceu plus cea de la bac), dar nu-mi foloseste la nimic, intrucat sunt blindata de admiteri :lol:. „Lucky” me!
Si da, m-am stresat degeaba. Aveati dreptate cei care imi spuneatzi ca bacul nu mushca, ca e doar o formalitate, ca e doar asa sa fie. Acum pot spune cu mana pe inima si eu acelasi lucru…Cu toate astea, fatza de anii trecutzi a fost mai dificil din destule motive:
1. Nu ni s-au luat in calcul media examenelor orale. Ni s-au acordat doar calificative si atat.
2.S-a scos proba la sport care, in mod normal, i-ar fi ridicat pe multi
3.S-a impus obligatoriu istorie la uman, indiferent daca multi nu au facut stiinte sociale; elevi de la licee pedagogice si de arta au dat bac din batalii si tratate. Mi se pare aiurea.
4.Pentru clasele de real, s-a publicat pe net o singura varianta la M1 ( cei care fac vreo 4-5 ore de matematica pe saptamana). Notele au fost dezastruoase – cel putin la liceul meu.

In afara de motivele de mai sus, bacul ne’a facut cateva surprize foarte ciudate, sau chiar neplacute as putea spune. Haidetzi sa va detaliez ( stiu ca asteptati de mult :lol:).
Luni, la prima proba, cu toate ca am dat limba romana si am fost la cel mai umanist liceu posibil din oras, am avut niste emotii cumplite! Deh, era prima zi de examen, nu stiam cu ce se mananca. Chiar si ajunsa in sala unde atmosfera era foarte placuta, tot tremuram. Cand au venit subiectele si am vazut ca la eseu am avut basmul , m-a umflat rasul. Da, il stiam perfect…Si nu, nu din motivele pe care le invoca unii. Intr’adevar, am fost generatia de „basm” pentru ca am avut acelasi subiect si la capacitate. Dar aduceti-va aminte! In a 8-a se dadea „Praslea cel voinic si merele de aur”, in a 12-a se da „Povestea lui Harap-Alb” 🙂 O mica mare diferentza, as spune eu. La subiectul 1, ne-am cam luat’o in barba. Multi ar spune ca a fost usor, dar si mai multi au facut greseli ba-na-le! Am lucrat toate variantele de anul trecut de la subiectul 1, numai poezii si strofe de comentat, si la bac ma trezesc cu un fragment dintr’o piesa de’a lui Alecsandri. Moloz! Am cam strambat din nas si la al doilea subiect…ma asteptam la ceva mai complex si mai frumos. Dar nu! „Faptele bune il lauda pe om.” Pardon? Cand ma gandesc ca unii au fost nevoiti sa apeleze la alte mijloace pentru rezolvarea subiectului, imi vine sa’mi dau palme.
La istorie mai aveam putin si lesinam. Am intrat palida in sala de examen.Cand a venit plicul cu subiecte vedeam numai purici in fatza ochilor, exact ca un televizor stricat…Aveam si de ce: la istorie ne-au lovit cel mai tare. Nu ne asteptam la un eseu in care sa scriem despre domnie, relatii diplomatice si batalii.A trebuit sa rezumam practic 4 secole (XIV-XVIII) in 2 pagini. Nici nu cred ca era printre subiectele din anii trecuti…Nici daca vroiai sa copiezi, nu stiai ce :lol:. Celelalte 2 subiecte au fost accesibile, zic eu. Desi daca nu cascai bine ochii, dadeai de dracu’ si te impotmoleai la cele mai elementare intrebari.
La filosofie pot spune ca am respirat usurata ( e punctul meu forte, ce naiba :D). Chiar si asa…nu ma asteptam ca la primul subiect sa avem atatea intrebari referitoare la drepturile omului. Ca sa nu mai spun ca al doilea subiect se vroia a fi un eseu despre „raportul existent intre puterea politica si libertatea individuala”. Aici si-au luat-o multi…Nici subiectul al treilea n-a fost ceva de aberat: Blaga si Augustin. Pe cel din urma nici nu-mi amintesc sa il fi analizat prea bine in clasa :lol:.
Si cam asta a fost…am iesit cu durere de cap din toate examenele. Am avut o saptamana foarte dificila si de-abia o sa imi revin pana la admitere. Dar ma bucur ca a trecut…Si nu, nu sunt nici fericita si nici mandra nu ma simt de notele mele. Sunt doar foarte usurata ca s’a terminat totul cu bine si imi pot vedea de ale mele acum.
Pentru cei care au dat bacul in anii trecuti – eh, ce ziceti de examenul din 2010? 🙂 ( aici gasiti subiectele..incercati totusi si pe edu.ro). Pentru cei care urmeaza sa dea bacul in 2011 – am auzit ca va fi aceeasi mancare de peste, doar ca in loc de istorie veti da geografie. V-ati scos cat de cat, zic eu 🙂 Si va sfatuiesc asa cum m-au sfatuit si pe mine altii: nu va stresatzi prea mult! Bacul il vetzi lua usor…Si fara sa copiatzi la mate si la sport! 😆 Ba Chirila, scoate alta varianta de la „18 ani” ca anul asta s-a stricat traditia!

Am citit la Nice un articol zilele astea care m-a lasat cu gura deschisa, nu neaparat din cauza subiectului, ci mai degraba din cauza faptului ca exact in perioada asta vroiam sa va recomand si eu aceeasi carte – „Plansul lui Nietzsche” de Irvin D. Yalom. Si chiar ma gandeam cum e posibil sa am mai multe in comun cu persoane pe care nu le-am vazut in viatza mea, decat cu altele pe care le intalnesc zilnic prin oras, pe la cafea…Am aflat ceva mai tarziu ca articolul a fost scris de fapt de catre Dragos, care nu vrea in ruptul capului sa-si faca blog, dar noi nu ne suparam, atata timp cat ne mai lasa cate un post scris de el :d.
Mie cartea mi-a tot fost recomandata de o prietena care imi spunea ca e potrivita pentru zodia mea…intr’adevar, scorpioancei din mine i-a facut o placere deosebita sa petreaca macar o jumatate de ora pe zi cu ochii in acele pagini.
Si cum spuneam, AICI gasiti un rezumat perfect al cartii; eu nu mai am nimic de reluat, nimic de completat, Dragos a facut o treaba excelenta. Insa, in dulcele meu stil…”ciocolatzesc”, nu ma pot abtzine sa nu va scriu cateva citate care mie mi-au placut enorm. Asta pentru ca am tot spus cat de mult il admir pe Nietzsche si pentru ca am descoperit printre voi fani de-ai lui, ca sa zic asa.
Singurul meu sfat inainte de a citi „Plansul lui Nietzsche” este acela de a-i fi citit cateva opere ale filosofului in prealabil sau macar o sinteza a conceptelor sale; altfel riscati sa-l luatzi drept un nebun de proportii. Nu ca ar fi fot complet sanatos, dar omul a fost un geniu 🙂 Asa ca, here i go:
1. Citate din „Plansul lui Nietzsche”:

Speranta e raul final.

Gandurile sunt umbrele simtamintelor noastre – intotdeauna mai intunecate, mai goale, mai simple decat acestea.

Nimeni nu moare vreodata din cauza unor adevaruri fatale in zilele noastre – exista prea multe antidoturi.

Asa cum oasele, carnea, intestinele si vasele de sange sunt invelite intr-o piele ce face suportabila infatisarea omului, tot asa agitatiile si pasiunile sufletului sunt infasurate in vanitate; ea este pielea sufletului.

-Este atat de politicos!
-Da, are intotdeauna la el o prajitura pentru Cerber si este atat de temator incat considera pe oricine drept Cerber, si pe mine, si pe tine – aceasta este „politetea sa”.

Este mult mai bine sa te supui altuia decat sa-ti comanzi tie.

Pretinzi ca esti bun doar pentru ca n-ai gheare.

2.In „Genealogia moralei”, scrisa ca o completare pentru „Dincolo de bine si de rau”:

Exista oameni care isi pun sufletul de microscop.

Ma ascultase pana atunci si nu suporta sa ma auda tacand. Or, pentru mine, aici este mult de tacut.

Sufletul sau priveste in crucis.

Faptul ca mieii sunt suparati pe marile pasari de prada nu mira pe nimeni; numai ca nu exista nici un motiv de a le lua pasarilor de prada in nume de rau ca rapesc mieluseii. ( facand referinta la morala de stapan si la morala de sclav)

Nu vad nimic, dar aud cu atat mai mult.

A vedea suferinta iti face bine, a provoca suferinta iti face si mai bine.

Furata de la Loryloo, merge la tot blogroll’ul :D.

Daca eram un anotimp, as fi fost oricare ( toate au frumusetea lor).
Daca eram o luna, as fi fost noiembrie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost joi.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineatza ( cu tot cu cafeaua ei).
Daca eram un animal marin, as fi fost o stelutza de mare.
Daca eram o virtute, as fi fost ambitia .
Daca eram o planeta, as fi fost Venus.
Daca eram un lichid, as fi fost Coca Cola ( cu toate calitatile si defectele bauturii respective :lol:).
Daca eram o piatra, as fi fost jad.
Daca eram un metal, as fi fost aur alb.
Daca eram o pasare, as fi fost acvila.
Daca eram o planta, as fi fost o zambila mov.
Daca eram o stare a vremii, as fi fost furtuna.
Daca eram un instrument, as fi fost chitara.
Daca eram un sunet, as fi fost un tzipat ( de durere, de tristete, de fericire, de..placere).
Daca eram un cantec, as fi fost „I don’t wanna miss a thing” – Aerosmith.
Daca eram un film, as fi fost „Mean Girls” ( cu sigurantza!) .
Daca eram un serial, as fi fost „Desperate housewives” sau chiar si „CSI – New York”.
Daca eram un oras, as fi fost Paris.
Daca eram un gust, as fi fost un dulce intepator, o aroma deee…sampanie.
Daca eram o aroma, as fi fost ciocolata.
Daca eram o culoare, as fi fost crem (desi merg mai mult pe non-culori).
Daca eram un material, as fi fost dantela uneori, dar si piele cateodata.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost buze ( fara doar si poate :lol:).
Daca eram un drog, as fi fost Ecstasy.
Daca eram un accesoriu, as fi fost un medalion cu numele meu.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet insotit de un falfait din gene.
Daca eram o materie, as fi fost filosofie.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Mica Sirena.
Daca eram o forma, as fi fost o forma in spatiu.
Daca eram un numar, as fi fost 12.
Daca eram o masina, as fi fost – …ceva negru si sport ( ooh doamne, nu ma princep deloc la masini).
Daca eram o haina, as fi fost o pereche de blugi.

…pentru ca mi-am facut cont pe Facebook, sperand ca o sa fie ceva mai ca lumea decat porcaria aia de hi5; nu e! Un rahat mai pompos si nimic mai mult.
…pentru ca eram bine mersi cand toti din jurul meu tuseau si aveau febra si erau cu un pas in prapastie si acum, cand tuturor le este bine, am luat eu o raceala oribila, care ma obliga sa stau cu servetele sub bot.
…pentru ca, in ciuda faptului ca stiu filosofie ( dau bac si admitere la asa ceva), am impresia ca n-am deschis in viata mea o carte de specialiatate. Poate sunt paranoica, poate ca vad si eu in sfarsit lucrurile asa cum sunt, dar am luat-o de la zero again cu toate notiunile.
…pentru ca de Ziua Femeii a fost o vreme oribila, si cu toate ca am apucat sa stau cu fetele, mi-ar fi placut sa nu inceapa sa ninga ca dracu’. Acum mi-ar placea sa nu se mai anunte iar si iar cod galben, am avut o iarna tare „colorata”.
…pentru ca Ziua Barbatului a fost si mai ingrozitoare din punct de vedere meteorologic decat cea a femeii. Eh, la multi ani si voua, baietzi 😆 nu cred ca v-a interesat prea mult, nu? Interesant este ca putini amici de-ai mei stiau ca ieri a fost ziua celor 44 de pahare, dar habar nu aveau de ziua lor…ar fi avut ocazia sa bea si al 45-lea pahar 🙂
…pentru ca de cateva zile incoace sunt cam nervosica, scot gheare si scuip din orice. Am ramas proasta cand am observat ca mi se pusese pe suflet faptul ca profu’ de geogra ne tot freca intre pagina cu lectia de zi si pagina cu nu stiu ce tabel ( tari, locuitori, populatie, etc)…acum o consider un fleac, dar de dimineatza chiar incepusem sa bomban.
…pentru ca am cam obosit. Am mai spus eu ca mi-am luat cam multe; multe pregatiri, multa materie, multe planuri de viitor, multe asteptari…so much to do, so little time; da’ nu cred ca este asta. Poate ca totul ar merge mai bine daca as fi mai implinita pe alta planuri, deci nu sunt. Si de-asta cam tot imi ramane in gat. Ghinion.
…pentru ca in perioada asta, multe colege isi sarbatoresc zilele de nastere. Si speram sa fiu frumoasa pentru ele, sa imi pun o bluzitza mai decoltata, un toculetz… imi pare rau, fetelor 😦 c’est impossible! I mean, azi a fost ziua Ancai, si eu si Blondis am remorcat-o vreo 2 statii pe saraca fata, pentru ca ar fi alunecat la mare arta. La multi ani, babe! >:D<
…pentru ca urmatoarele zile se anunta cel putzin la fel de obositoare.
…pentru ca totusi, s-ar fi putut sa fie si mai rau 😆 Thanks God it's not! Si asta pentru ca am avut eu grija sa fiu mai miserupista, mai pasiva, mai nepasatoare 🙂 dupa cativa ani buni de prostie sentimentala, am luat si eu buna decizie de a sta pe bara pentru ceva timp! Macar atat… 🙂
…rad…ironic…rad…ca sa nu urlu…

Am citit acum o luna o carte care m-a facut sa realizez in ce hal este capabil un indragostit sa despice firul in patru si sa interpreteze orice rasuflare a perechii sale. Impactul a fost mai mare asupra mea cu cat am realizat ca sunt lucruri pe care le fac de fiecare data cand imi place un baiat, dar sa si citesc despre ele..eh, aici da lovitura! Treaba cu cartea asta sta la fel ca cea cu filmele porno: toata lumea face sex, doar ca unora le este rusine sau refuza pur si simplu sa vizioneze clipuri pornografice din anumite motive…Toata lumea se indragosteste, dar ramai shocat cand te identifici cu randurile cuiva care a avut curajul sa scrie despre situatia sa!
Cred ca mi-a fost frica pana acum sa spun 2-3 cuvinte despre „Eseuri de indragostit” de Alain de Botton…Din motivul enuntzat mai sus…Pentru ca totul incepe cum nu se poate mai simplu, „intr’o dimineatza de noiembrie, fara nici un gand de dragoste sau poveste”, si in doar cateva zile el ajunge sa spuna despre ea ca ” nu numai ca imi sfarsea frazele, dar imi completa viata!”. Pentru ca s-a intamplat pur si simplu, pentru ca se gandea la ea indiferent unde ar fi fost si ce ar fi facut:
„-Aveti ceva de declarat, domnule? Alcool, tigari, arme de foc?
-Numai dragostea mea!”…

Frumusetea aceste cartzi sta in faptul ca Alain de Botton reuseste sa faca filosofie si dintr’o ceasca de ceai! Pentru el, orice gest, orice cuvant, are cel putin 10 substraturi si tot atatea interpretari, poate ca de-aici si afirmatia sa, „limbajul se impiedica de dragoste, caci dorintza nu e articulata”…

Insa ideea asupra careia m-am oprit eu si care de fapt a pornit de la La Rochefoucauld este urmatoarea „Unii oameni nu s-ar fi indragostit niciodata daca n-ar fi auzit de dragoste.” Si l-as contrazice, folosindu-mi cunostiintele de psihologie empirica, spunand ca orice om are o nevoie de dragoste si de afiliere, ca practic avem iubirea in sange si de-asta nu renuntzam niciodata in a o cauta. Dar tind sa ii dau dreptate si lui La Rochefoucauld, pentru ca vad si eu ca, inca de cand suntem mici, suntem inconjurati de afectiune si de persoane care tzin la noi. Pe masura ce crestem socializam mai mult, luam contact cu lumea matura si cu toate caracteristicile ei. Invatam sa citim, sa rasfoim reviste si dam de zeci de pagini dedicate rubricii de dragoste si sex sau de relatii interumane. De mici, ni se citesc basme cu printzese frumoase salvate de printzi curajosi care le iau de neveste si traiesc fericiti langa ele pana la adanci batranetzi. Si apoi 90% din filmele care se promoveaza, au la baza cel putzin o poveste de iubire. Cum sa nu cautam si noi asa ceva…?„Cum sa stiu ca ceea ce simt pentru el e dragoste, daca nu-mi sopteasc ceilalti din jurul meu raspunsul?” ( prin poezii, prin versurile melodiilor).
Nu renuntzam pana nu ajungem sa urlam cuiva din tot sufletul nostru „IUBESTE-MA!”…Si din ce motiv? Nu avem decat obisnuita scuza jalnica: pentru ca te iubesc…Si stiti care este paradoxul? Ca rar ne dam seama cine ne-a marcat cel mai mult; pentru ca pana nu ai murit, este dificil sa spui ca cineva a fost iubirea vietzii tale 🙂
Va recomand cartea cu toata caldura…:D