Mi-am flituit prietenul acum cateva ore spunandu-i ca am de gand sa ma uit la un film de desene animate cu mama. Si am inceput. Ma uitam la fatza maica-mii, statea cu ochii intredeschisi. Miorlai: „Hai maaa, nu dormiii!”. Mama ii deschide larg. Ranjesc multumita. Dupa 10 minute…nu se poate! Se intampla iar! De ce tocmai mie?! Ma ia somnu’… da’ ma ia tare! Mama se prinde si pleaca din patul meu. O aud, dar nu ma sinchisesc sa ma ridic din bratele ursului ( da, dorm cu un ditamai ursul in pat pe post de 2-3 perne pufoase). Ma trezesc acum cateva minute si imi anunt prietenul ca iar am esuat lamentabil in a vedea un film cap-coada. Replica lui este la statusul meu. Pai adiiiiiica?
Ma, e chiar enervant, serios! Nu vreau sa adorm cand ma uit la cate un film, pur si simplu mi se intampla, si asta indiferent daca sunt obosita sau nu. Initial, mi-am spus ca adorm numai la filmele proaste, dar acum ma uitam la „Despicable me” si chiar ma gandesc cat de bun trebuie sa fie un regizor ca sa propulseze o creatie dincolo de visele mele.
Ca sa nu mai spun ca deja sunt cunoscuta de catre persoanele mai apropiate pentru acest lucru. Adica se stie ca nu eu ma uit la film, ci ca filmul ma admira pe mine. Ma, si chiar e al naibii de enervant! 😦

Stiu ca practic am sugerat o a doua parte la „Si daca timpul curge, sa curga in pahare”, doar ca aceasta va fi poate la anul, pentru ca acum nu prea ma mai simt in stare. Am inceput sa ma pup si eu foarte serios cu facultatea, cu N proiecte si teme, cu mers la BCU in mod regulat si da, e al naibii de obositor ( nu, n-am sa folosesc niciodata cuvantul „GREU”, pentru ca imi place prea mult ceea ce fac). Dar cred ca asta a fost unul din riscurile Bucurestiul: invatat, invatat si iarasi invatat!
Imi cer scuze si daca am mai inceput sa lipsesc din peisaj…e de bine, stati linistiti :lol:. Doar ca fericirea ma tine departe de laptop, ca si temele si gandurile pe care le am uneori…Chiar aseara inainte sa adorm mi-am amintit de un film pe care l-am vazut in urma cu multi ani, dar care are mereu aceleasi efecte asupra mea. Stiu ca v-ati fi asteptat ca in mod normal sa recomand „Sweet November”. O fac! Daca nu l-ati vazut pe luna asta, nu mai asteptati! Dar vroiam sa va vorbesc de data asta despre „Stepmom”, un film de acum 12 ani, avand in rolurile principale pe una dintre actritele mele preferate – Julia Roberts si pe Susan Sarandon.
Povestea nu e foarte complicata, e un caz clasic, as spune. Un cuplu cu 2 copii ( o fata in varsta de 11-12 ani si un baietel) divorteaza. Raman in relatii bune, impart custodia copiilor. Pana cand tatal isi gaseste o iubita mult mai tanara decat el, pe care se hotaraste s-o ceara de nevasta. Totul clar pana aici, insa nici nu va dati seama cat de al dracului de complicat este pentru copii, mai ales pentru fata care incepe sa se confrunte cu probleme adolescentei, s-o accepte pe mama vitrega. Si ca totul sa fie si mai dificil, mama descopera ca are cancer si ca va muri in viitorul apropiat.
Nu spuneti ca mama vitrega ( Julia Roberts) este o scorpie doar din cauza ca urmeaza sa ii ia locul celeilalte…Este greu si pentru ea… E tare nasol sa se dea peste cap sa isi adapteze obiceiurile si munca la noua viata de familie si mai ales sa ii faca pe copii sa o accepte macar.
Serios, exista probabilitatea sa-l fi vazut. Dar daca nu ati facut-o, descarcati-l. O sa va aduca aminte intr-un fel sau altul de mamele voastre, de care stiu ca majoritatea sunteti departe…

Nice si Dragos mi-au trimis acum ceva timp o leapsa in care ar fi trebuit sa scriu despre ce sau cine imi este dor. Le-am spus ca prefer sa scriu un articol despre asta peste cateva luni, cand voi fi departe de casa :). Insa tot de la ei am mai primit cadou o tema, pe care m-am gandit s-o rezolv imediat, mai ales pentru ca mi-a placut mult. Leapsa merge la tot blogroll’ul, asa ca, serviti, va rog! 🙂

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?
Cap coada? Marc Levy – „In alta viata”, pe care am recomandat-o si aici :). Acum am mai inceput vreo 2-3 carti in paralel si sper sa le termin odata. Nu sunt prea incantata de ele, dar daca ma apuc de ceva, nici gand sa nu termin!

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?
Nu stiu.. avea un prieten o vorba..” viata asta nu e o carte, asa ca inceteaza sa traiesti intr-un basm!”. Dar fara vise, parca nu suntem oameni. Singura carte care imi vine acum in minte este tot una scrisa de Levy – 7 zile pentru o eternitate”. Ma identific foarte mult cu personajul prinicipal feminin, Zofia, trimisa pe pamant cu scopul de a face bine. Daaar se indragosteste de Lucas, un pui de diavol :lol:. Nu stiu de ce pana si ca personaj am inclinatia asta catre bad boys…

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?
Nuuu, c’mon, cum sa fie doar unul?! De obicei, recunosc, ma uit doar la comedii, pentru ca la cele romantice ma umfla plansul si la cele horror nu prea am curaj. Insa sunt indragostita de „Sweet November”, „The notebook” si „Just like heaven”.

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?
Cu siguranta Nichita Stanescu :).

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculţi fara sa te poţi satura de ea?
Depinde de starea pe care o am, de moment. Nu mai am aceleasi melodii de suflet ca acum 4 ani, sa spunem. Cel putin nu ma mai emotioneaza atat de tare, decat daca iau in considerare amintirile. Insa acum, am dat din nou peste Directia 5 – „O fata ca ea” si nu ma mai pot satura s’o ascult.

6. Unde ai locui un an, departe de casa?
Paris sau Bologna :).

7. Când citesti, pentru a marca locul unde ai ramas, folosesti semn de carte sau indoi pagina? Si ce fel de semn de carte?
Uoof, mi-am cumparat atatea semne de carte colorate, impopotzonate..le folosesc de 2-3 ori maxim dupa care uit de ele :lol:. Asa ca de multe ori marchez pagina la care am ramas fie cu un pix sau cu un creion, pentru ca obisnuiesc sa subliniez anumite citate sau chiar sa transcriu unele scene care mi-au placut mult.

8. Ai primit în ultima perioada carti cadou? Si daca da, care?
Nu, nici nu mai tin minte de cand nu am mai primit cadou o carte. Dar in noiembrie o sa fie ziua mea si stiu de la ce sa ma astept din partea prietenelor mele :lol:.

9. Iti place sa recitesti unele carti?
Nu..deloc! Doar daca nu le inteleg, dar atunci nu prea imi face placere. De obicei, cartile pe care le-am adorat si care mi-au lasat o impresie frumoasa, le’am pastrat in amintire. Nu vreau sa le aprofundez, sa le intorc pe toate partile..dupa, as putea sa ma plictisesc de ele si sa nu mai insemne nimic pentru mine.

10. Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor ca “lectura obligatorie”?
Nu sunt profa de romana ca sa stiu asta :lol:. Daaar, luand in considerare ghilimelele, eu as recomanda adolescentilor din zilele nostre Melvin Burges – „Marfa”. Este vorba despre droguri, sex, viata reala…Ar avea multe de invatat!

11. Care e locul preferat pentru lectura?
Intinsa in pat. Nu suport sa citesc la birou.

12. Care sunt motivele care te determina sa alegi o carte pe care sa o citesti?
Ah nu, n-am lista cu criterii de bifat la mine de fiecare data cand merg la biblioteca sau la Carturesti :). Cateodata ma inspira pana si coperta. Dar de multe ori ma atrag titlul, descrierea de pe prima pagina sau chiar si autorul.

M-am declarat fana Marc Levy, inca de cand am pus manutza pe prima sa carte, „7 zile pentru o eternitate”, in urma cu 2 ani. Am citit’o o singura data pentru ca nu am vrut sa imi dispara gustul placut pe care mi l-a lasat… Am recomandat aici pana si o ecranizare dupa „Si daca e adevarat…” care m-a emotionat mult…All in all, nu se putea sa nu va recomand si ceva ce am citit de curand – „In alta viata”. 🙂
Descrierea de pe coperta cartii suna cam asa:

Incercand sa dezvaluie destinul misterios al unei picturi, Jonathan se va intalni cu Clara. Si unul si celalalt simt ca s-au mai vazut candva. Dar cand? Si unde? La Londra, in urma cu un secol…Versiunea moderna a lui „Romeo si Julieta”, romanul de fata creeaza o poveste plina de suspan, pornind de la o sugestie metempsihotica.

Si acum, critica persoanala :d. Nu ca rezumatul de mai sus nu ar fi corect, dar mi se pare prea simplu si prea succint pentru o carte care inspira atatea, pe diferite planuri.
Asa ca treaba sta in felul urmator. Peter si Jonathan sunt prieteni de cand lumea; primul este o fire foarte colerica, exploziva, nebunatica, iar cel din urma este romantic si atat de linistit, incat parca nu isi gaseste locul in acest secol al vitezei. Ce au in comun cei doi? Prietenia care ii leaga de atata timp si domeniul in care amandoi lucreaza: arta! In timp ce Peter se ocupa de licitatii, expozitii si vanzari, Jonathan este un expert indragostit de operele unui pictor pe nume Vladimir Radskin. El incearca sa elucideze misterul ultimului sau tablou, care a ramas neterminat si care ascunde o ditamai povestea. Partea de investigatie trebuie sa va placa ( adica mi-a atras mie atentia care nu am treaba cu asa ceva :lol:)..Se vede ca Levy s-a informat foarte bine asupra anumitor tehnici de pictura si ca nu a scris cartea asa de mantuiala. Good job!
Partea mai romantica a povestii consta in relatia lui Jonathan si a Clarei. In jurul lor, zic eu, se contureaza ideea principala a romanului: sentimentele adevarate, puternice, nu mor niciodata 🙂 . Cu toate ca soarta nu le-a fost deloc favorabila si factorii externi au actionat urat asupra lor, dupa atatea cautari, pierderi si regasiri, ei au reusit sa fie fericiti in alta viata…Indiferent de cum aratau si de unde veneau, ei s-au recunoscut in orice perioada … Ideea asta m-a emotionat cumplit…
Nu stiu daca sunt de acord cu faptul ca unii critici au spus ca romanul aduce a „Romeo si Julieta”. Poate. Eu spun insa ca seamana mai mult cu finalul filmului „The notebook”; ba chiar mai mult..daca s-ar realiza o ecranizare, cred ca l-ar intrece serios!
„In alta viata” este o carte pe care am citit’o o singura data si atat. Care m-a facut sa visez extrem de frumos in seara in care am terminat-o. Care mi’a daruit o doza zdravana de optimism, intr’o faza in care mi-l pierdusem de mult si nici macar nu stiam 🙂 Levy impleteste armonios romanticul ( atentie, cel nesiropos), cu actiunea, investigatia, drama, dar si umorul. Mai multe nu va spun! Sper ca v-am facut suficient de curiosi incat sa dati o tura la biblioteca/librarie si macar sa rasfoiti un pic paginile cartii. Merita!

La lumina durerii care il gatuia, descoperi ca viata era mai puternica decat arta lui.

-Imi place cerul, spuse ea, orasul e cu totul altfel cand e frumos afara.
-Taica-meu imi zicea ca atunci cand o femeie vorbeste despre vreme, incearca sa evite alte subiecte, ii raspunse Jonathan.
-Iar mama dumnevoastra ce spunea?
-Ca atunci cand se intampla asa ceva, ultimul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa atragi atentia asupra acestui lucru.
-Mama dumnevoastra avea dreptate!

Sa iubeste, sa urasti, inseamna sa-ti fauresti viata in loc sa stai s-o contempli. Sentimentul nu moare niciodata!

Te iubesc, fara sa stiu cum sa ma opresc din a te iubi, fara sa stiu nici cum, nici de ce. Te iubesc asa, pentru ca nu stiu altfel. Unde nu esti tu, nici eu nu mai sunt..

Alinutza, Grapefruits si Delia mi-au dat o alta ocazie de a scrie cateva cuvintzele despre colegutzii mei de blogosfera, asta pe langa un premiu frumos pt care le multumesc mult.

Pentru un cititor oarecare aceste imagini cu „nu stiu ce award pt cel mai nu stiu cum blogger” par niste prostii, un motiv un plus pentru un post oarecare sau chiar un motiv de „cat de tare esti, cat de tare sunt” pentru cei care scriu. Pentru bloggeri in schimb, este mult mai mult…Nu spun ca am plans de fericire de fiecare data cand am primit un asemenea premiu sau vrea leapsa. Spun doar ca imi apare un zambet pe fatza de fiecare data cand sunt nominalizata pentru ceva.
Acum ma intreb cu ce am inspirat eu fetele care s-au gandit si la mine cand au oferit premiul mai departe. Pentru ca eu stiu criteriile pe care le urmaresc eu cand dau citire listei. Chiar daca vara nu prea am avut timp sa ne citim, fetele stiu ce barfe trageam iarna cand era cancer afara si noi statea la caldurica, umplandu-ne timpul cu discutii pe blog. Noi stim cum e sa impartasim tristeti, fericiri, cate o melodie frumoasa sau un film nou, cate o parere, cate o stire, cate o barfa. Si daca pentru cateva secunde, la inceputul blogului meu, am subapreciat relatiile care se pot crea pe net, acum imi dau 2 palme si vad ca persoanele din spatele cuvintelor se pot intalni si in viata reala in cate o excursie ( la Vacutza Albastra) sau la Bucuresti, la facultate.
Premiul acesta va merge la tot blogroll’ul, pentru ca toti ati scris ceva care la un moment dat fie m-a surprins, fie mi-a fost de folos sau care m-a inspirat pentru un articol, un proiect. Va multumesc mult! Sper sa ne gasim in acelasi loc si in toamna, cand odata cu trecea caldurii se vor mai linisti si apele. Asa ca: Andrei, Cami, Cristina, Cuvinte Vulgare, DianaEmma, Divine Anarchy, Habiba, Scorpiutza Hubbis, Invatatorul, KirstDay, Loo ( absenta momentan, dar tot o iubim :* ), Machiaveliq, Me and my daughter, Nice si Dragos, OanaClara, Retete cu poveste, Rox, Twisted Chocolate, Un nou sens si Sinsdesign sunt sursele mele de inspiratie, de amuzament si de pus pe ganduri. Imi pare rau daca am omis pe cineva. Toata lumea, inclusiv fetele care au fost atat de dragutze si de pufoase sa trimita premiul si pe la mine, primeste multa multa multa ciocolata!




E prea cald ca sa mai fac ceva. Deja…
Daca nu ar veni bacul si admiterea, as fi fost de mult mutata pe plaja. Si stiu ca nu as fi fost singura.
Nu mai suport altceva fierbinte decat cafeaua de dimineatza, pe care, fie vorba intre noi, am cam inceput s’o fortzez. Pentru un „posibil viitor ofiter de politie”, ar trebui sa duc o viatza mai sanatoasa sau macar sa mananc un pic mai mult. Mi’ar fi greatza.
Nu prea mai pot sa privesc mai departe de 3-4 zile. Sunt cam obosita si am nevoie de somn ca sa ma refac. Sunt dezamagita de multe persoane; cu toate ca le stiam adevarata fatza, am crezut ca nu or sa mai priveasca spre mine, dar m’am lovit exact de zambetele lor prefacute. Mi’e sila.
Nu mai suport altceva amar si tare decat cafeaua de dimineatza si asteptarea sora’mii, care trebuie sa ma bage intr’o sedintza de infrumusetare.
Ma uitam de dimineatza intamplator pe HBO. Am dat de un film „Miss Pettigrew lives for a day”; nu va bateti capu’ cu el, mie nu mi s’a parut cine stie ce. Dar melodia de mai jos cantata de Amy Adams si Lee Pace„If i didn’t care” mi’a adus un zambet tamp si nostalgic pe fatza…Cum ar fi daca nu mi’ar mai pasa? As fi oare mai linistita sau mai fericita…?
Nu mai suport altceva mai siropos si mai inselator decat melodia asta, perfecta de ascultat dimineatza, in timp ce te intinzi in pat, strangi perna in bratze si te gandesti la…tot. Inclusiv la ce ar putea aduce vara asta, dar si la ce ar putea ea sa iti fure.

If I didn’t care more than words can say
If I didn’t care would I feel this way?
If this isn’t love then why do I thrill?
And what makes my head go ‘round and ‘round
While my heart stands still?

Furata de la Loryloo, merge la tot blogroll’ul :D.

Daca eram un anotimp, as fi fost oricare ( toate au frumusetea lor).
Daca eram o luna, as fi fost noiembrie.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost joi.
Daca eram o parte a zilei, as fi fost dimineatza ( cu tot cu cafeaua ei).
Daca eram un animal marin, as fi fost o stelutza de mare.
Daca eram o virtute, as fi fost ambitia .
Daca eram o planeta, as fi fost Venus.
Daca eram un lichid, as fi fost Coca Cola ( cu toate calitatile si defectele bauturii respective :lol:).
Daca eram o piatra, as fi fost jad.
Daca eram un metal, as fi fost aur alb.
Daca eram o pasare, as fi fost acvila.
Daca eram o planta, as fi fost o zambila mov.
Daca eram o stare a vremii, as fi fost furtuna.
Daca eram un instrument, as fi fost chitara.
Daca eram un sunet, as fi fost un tzipat ( de durere, de tristete, de fericire, de..placere).
Daca eram un cantec, as fi fost „I don’t wanna miss a thing” – Aerosmith.
Daca eram un film, as fi fost „Mean Girls” ( cu sigurantza!) .
Daca eram un serial, as fi fost „Desperate housewives” sau chiar si „CSI – New York”.
Daca eram un oras, as fi fost Paris.
Daca eram un gust, as fi fost un dulce intepator, o aroma deee…sampanie.
Daca eram o aroma, as fi fost ciocolata.
Daca eram o culoare, as fi fost crem (desi merg mai mult pe non-culori).
Daca eram un material, as fi fost dantela uneori, dar si piele cateodata.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost buze ( fara doar si poate :lol:).
Daca eram un drog, as fi fost Ecstasy.
Daca eram un accesoriu, as fi fost un medalion cu numele meu.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost zambet insotit de un falfait din gene.
Daca eram o materie, as fi fost filosofie.
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Mica Sirena.
Daca eram o forma, as fi fost o forma in spatiu.
Daca eram un numar, as fi fost 12.
Daca eram o masina, as fi fost – …ceva negru si sport ( ooh doamne, nu ma princep deloc la masini).
Daca eram o haina, as fi fost o pereche de blugi.