Imi spunea aseara Stefan ca ar trebui sa ma inspir si mai mult din realitate atunci cand scriu articole. Sa urmaresc lumea pe strada, sa fiu atenta la unele evenimente si persoane din jurul meu si sa povestesc despre asta.
Cred ca ziua de azi este semnul ala de carte care marcheaza inceputul capitolului de toamna: vreme mohorata, innorat, destul de rece. Vara priveste cu un ochi catre noi, mai da din gene, dar e deja cu un picior in prag. Poate din cauza asta sau poate nu, in dimineatza asta cand am iesit doar pentru o ora din casa, am observat multi oameni tristi, ingrijorati, aparent nefericiti.
E una din zilele alea in care mi s’a intamplat sa vad nu doar o singura persoana pe strada gata sa izbucneasca in lacrimi. Langa o patiserie din Tomis 3, statea pe ciment o batranica. I’am intins din reflex 1 leu si am observat cum s’a uitat lung la mine, si’a sters cateva lacrimi cu o batista murdara si mi’a spus „Sarut’mana, domnisoara!”. M-a cutremurat…nu ma consider atat de demna de respectul ei. Mai degraba invers.
In autobuz, in drum spre casa, imi plimb lenesa privirea de la geam catre calatori. Pe un scaun in fatza mea statea o mamica tanara ( maxim 25 de ani), o femeie simpla, modesta, poate chiar saraca, cu o fetita blondina in brate, care se uita foarte fascinata la masinile ce treceau. Mamica isi facea de lucru cu parul copilei, in timp ce isi tragea nasul. Se intorcea cu capul in alta parte ca sa nu i se vada ochii inlacrimati atunci cand fetita ii arata ” uite, mami, urca un bebe!”.
Cand ajung pe langa bloc, ma gandesc sa ma duc sa aprind o lumanare. Nu am mai fost de mult si e cazul…am nevoie sa ma simt linistita si usurata…cel putin, daca nu acum, mai incolo sigur. La poarta bisericii, trec incet pe langa o femeie mai in varsta care programa o inmormantare impreuna cu parintele; ii murise sotul si luni urmeaza sa’l ingroape. Era palida, avea cearcane adanci si contrar celorlalte femei, avea ochii uscati. Avea baticul negru tras pana pe ochi si imediat cum termina o propozitie, isi acoperea gura cu o batista, ca si cum si-ar inabusi constant un tipat de durere…
Da, azi e o zi trista pentru multa lume. Nu stiu daca e o regula generala, dar aparent…ma rog…si eu am o zi foarte grea. La fel vor si si urmatoarele.

Sor’mea ma distruge psihic, fara sa vrea…
Mie niciodata nu mi-au placut copiii, nu suport plansetele, strigatele, grijile de genu’. Un copil este o treaba serioasa si trebuie planificat cu grija, tzinand cont de anumite situatii financiare, sentimentale…Plus ca ma sperie ingrozitor nasterea…Nu stiu ce spun altele, dar mie mi’e efectiv frica sa nasc! Si pana acolo, cand ma gandesc ca o sa ajung cat Casa Poporului, deja imi tremura picioarele!
Ei bine, nu si sor’mea! Suri vrea sa fie mamica de cand o stiu. Sa aiba gemeni sau tripletzi daca se poate! Fetitze sau baietzei, nu conteaza, ideea e sa aiba cat mai multi bebelushi, o intreaga echipa de fotbal daca se poate…
Si in seara asta, ca doua fete singurele ce suntem, ne-am bagat la barfa. Si nu stiu cum de la chestiile noastre zilnice am ajuns la femei insarcinate, la cupluri, la bebelushi…

Tipa din poza asta seamana izbitor de mult cu sor’mea…bruneta, cu breton, micutza 🙂 mi-a picat fatza cand am vazut poza. Si ne gandeam noi cum ar fi sa iesim peste vreo 5-6 ani sa spunem in orash la shopping, la o ciocolata calda, sa fim toate gravidutze, sa vorbim, sa cautam hainutze pentru bebelushi…Habiba mi-ar face poze cu burtica, evident :”> …
Nu stiu, nu imi plac copiii, dar cred ca pe al meu l’as venera 🙂 nu conteaza daca o sa fie fetitza sau baietzel, o sa fie febletzea mea. O sa ii dedic mult timp si o sa ma straduiesc sa fac din copilul meu un om ca lumea!
Daca o sa am baietel, nu stiu ce o sa fac…Numele mi-e clar, dar prefer sa nu-l impartashesc 🙂 mi’ar placea sa aiba ochii verzi si sa fie rarait ca mine. Daca o sa fie fetitza, numele „Ingrid” ma innebuneste si habar nu am de ce. Si la „Eva” ma tot gandesc de ceva timp incoace…
Nu am simturile materne foarte dezvoltate, invatz sa am grija de mine si dupa de altii. Mi-e frica sa nu dau gresh ca parinte, dar sper din tot sufletul sa am langa mine un barbat care sa ma inteleaga si sa ma ajute…Si stiu ca nu sunt singura care viseaza la asa ceva 🙂 Vreau sa am o sarcina fericita, sa imi satisfac toate poftele ( o sa vreau in mod sigur struguri si ananas si o sa ma apuce o pofta subita de niste cercei cu rubin :”> ) si sa ma pregatesc sufleteste pentru nastere, care imi da fiori…
O curiozitate totushi am…Ce nume i-ati pune bebelushului vostru? 😀