Si n-am scapat…era inevitabil oricum…Bacul…
Luni am proba la limba romana, miercuri la istorie, vineri la filosofie…sambata sau duminica aflu rezultatele.
Pana acum cateva zile imi era cam indiferent. Eram constienta de ceea ce stiu si ceea ce habar nu aveam, puteam sa rezolv. Acum am dubii, acum am emotii, acum mi’e teama.
Spuneam aici ( da, am luat examenul psihologic si deci, sunt pregatita psihic sa pic proba sportiva 😆 ) care sunt reactiile mele la stres, la griji, la probleme. Azi m-am trezit iar cu botul umflat. Si cred ca asa va ramane toata saptamana viitoare…dupa, isi va reveni la normal, iar dupa 15 iulie incolo se va inflama din nou pentru inca cel putin o saptamana. Great!

So, i guess this is it… saptamana asta nu am sa mai scriu; cu siguranta voi mai gasi macar o jumatate de ora sa intru sa iau pulsul blogroll’ului si cam atat. Urmatorul articol va fi o luuunga povestire despre examenul de bac si sper sa aiba in final fericit 😆
Acum pe ultima suta de metri am primit un cadou de la Unsensnou, caruia ii multumesc mult…sper ca fluturasul de la el sa imi poarte noroc. Promit ca am sa onorez si leapsa cand voi avea timp si voi linistita :*
Acelora dintre voi care au supravietuit eroic sesiunilor, nu pot decat sa le urez felicitari din tot sufletul si un inceput frumos de vacantza. Pentru cei care incep practica: fruntea sus si spor la treaba; vor veni zilele libere si pentru voi…Iar pentru cei care sunt in aceeasi situatie cu mine… mult noroc!

Anunțuri

De fapt, sunt asa de cateva zile, de miercuri, de cand am dat nenorocitul ala de examen psihologic! :-L Pe scurt: NU VA STRESATZI CA VI SE UMFLA BOTU’!
Mda, si vorbesc foarte serios. Nu va luati dupa ultrafolositele sintagme ” nu te supara/ nu te incrunta/nu te stresa ca iti apar riduri!”. Ma’ ass! Alea se fac in ani de zile! Buzele vi se vor umfla imediat, nu ochii…
Sunt sigura ca nu sunt alergica la nimic, nu e din cauza produselor cosmetice folosite pt ca nu am schimbat nimic si ce aveam deja nu depasise termenul limita, deci…totul e pe baza de stres!
Si lumea nu intelege ca nu mi-am facut nimic intentionat la buze! Asta mi se pare incredibil! Am stat 6 ore nemancata si nebauta, stresata si nervoasa pana peste cap si rezultatul a fost buze ca ale Marinelei Nitzu ( da, exagerez, dar EU NU DUCEAM LIPSA DE BOT!). Barbatilor le curg balele dupa mine pe strada iar femeile ma privesc invidioase, intrebandu’se cate mii de euro o fi platit siliconata dracu’ pentru o operatie ca asta! Si nimeni nu se prinde ca e o senzatie foarte neplacuta pentru mine…Mda…Si cauta, Dano, un machiaj bun pentru in seara asta la banchet, care sa mai ascunda cat de cat botu’ tau 4X4 = Angelia Jolie e nimic pe langa mine…

Sfaturile mele pentru fete mai mult ( dar si pt baieti – poate aveti noroc si vi se umfla altceva :lol:) sunt urmatoarele:
1. Nu va mai stresatzi si nu va enervati din orice, indiferent cat de puternice sau de sensibile ati fi! Nu se stie ce reactii s’ar putea sa aveti…
2. Daca nu sunteti mai mult decat insensibile, nu dati la politie!
3.Daca va doriti buze mai mari, DATI LA POLITIE!

A trebuit sa vina si 1 iunie ca sa’mi dau si eu seama ca nu mai sunt copil…Cu toate ca de vreo 2-3 ani incoace nu mai simt nici o emotie cand vine vorba de Ziua Copilului, am preferat sa cred ca o pot serba in continuare; pana azi.

Regret mult sfarsitul primaverii. Am fost mai linistita, mai fericita, mai odihnita si mai iubita decat stiu ca voi fi pe tot parcursul verii. In acelasi timp, vreau ca lucrurile sa isi vada de cursul lor, sa trec cat mai repede peste examen, emotii si admiteri si sa ma teleportez direct in luna august. Imposibil. De’asta plang cu un ochi pentru ca primavara s’a terminat si rad cu celalalt pentru ca a venit vara si stiu ca mai incolo multe griji se vor termina …
Stiu ca ma asteapta ditamai depresia, intrucat luna asta va trebui sa invatz pe branci. M’am eschivat eu pana acum, dar deja nu mai merge. Sunt pe ultima suta de metri. Afara este deja o vreme prea frumoasa ca sa stai inchis in dormitor sa invetzi ( indiferent daca e soare sau ploua caldutz)…Am mai trait experientza asta anul trecut cand am dat examenul Cambridge: in iunie, cand toata lumea mergea la plaja, eu faceam listening’uri si tot felul de scrisori in engleza. Am vrut sa trec peste cat mai repede; si am trecut…acum vreau acelasi lucru.
Fara nici o intentie de a repeta ritualul copilariei de 1 iunie, azi am trecut pe la Mc. Nu mai eram nici decum la fel de incantata ca acum 8-9 ani; eram foarte nervoasa ( venisem de la Academia de Politie) si lesinata de foame. Multi copii, multa galagie…am mancat repede si am plecat. De’abia afara cand ma aflam sub o umbrela impreuna cu sora’mea uitandu’ne cum ploua torential si masina noastra nu mai venea, am realizat ca au trecut anii :). Poate prea repede…de’abia acum am inteles ca o papusica de plastica primit de la Mc intr’una din datile cand mergeam de 2-3 ori pe an cu ai mei, nu ma mai face fericita…Acum nu ma mai gandesc cu ce jucarii sa mai ies maine afara, acum ma gandesc daca o sa iau examenele care imi pot decide viitorul. Nici nu stiu cand s’a complicat totul atat de tare…Nu stiu cand am inceput sa sufar dupa baieti sau sa ma topesc dupa ei, nu stiu cand am inceput sa iau scoala foarte in serios, nu stiu cand am inceput sa ma gandesc la job’uri si la bani. Pana acum parca o gandeau altii in locul meu…Era mai simplu cand aveam 10 ani si tata spunea „Lasa, ca o fac eu pe fiica’mea politista!”; acum am realizat ca el nu are nici o putere si daca vreau, trebuie sa ma fac singura politista.
Asa ma uitam si azi la copiii care treceau fericiti nevoie mare cu parintii lor pe strada. Copiii care stiu ca parintii ii pot proteja mereu, care se simt intangibili cand ii au pe tati langa ei si mereu linistiti cand mamele ii iau in bratze. Cred ca asta inseamna ca ai ajuns la maturitate: cand iti dai seama ca parintii nu mai pot face anumite lucruri pentru tine si ca esti pe picioarele tale. Si daca vrei sa te descurci, trebuie sa iei asta ca atare…Dar am sa ma simt mereu pustoaica atunci cand, din diferite motive, o sa cad si o sa sangerez si o sa fug la mama sau la prietenele mele ca sa ma panseze si sa ma tzina in bratze 🙂 Stiu ca ziua a trecut, dar niciodata nu e prea tarziu: la multi ani tuturor sufletelor de copii!!! Pentru parintii vostrii veti ramane mereu pustani 🙂

P.S: toata lumea prezenta obligatorie la Machiaveliq…astazi este ziulica lui de nastere si trebuie sa’l pupam si sa-i uram toate cele bune! 🙂

Odata ce m-am hotarat sa dau la Academie, nu am cum sa scap de bancurile pe seama politistilor 😆 prietenele mele sunt primele care au ras de mine, dar m’am obishnuit cu ideea si acum fac si eu haz de necaz. Acum o saptamana, Blondis se sufoca efectiv de ras pe baza catorva bancuri de mai jos. Mi’am spus ca trebuie neaparat sa le public si va invit si pe voi sa bagatzi cateva bancuri bune cu politisti, daca vretzi ( luati-o ca pe o leapsa 😀 ). Tzin sa precizez un singur lucru: mi’as fi dorit din tot sufletul meu ca admiterea la academie sa fie asa cum spun unii. Din pacate, implica multe drumuri, analize, anchete, o gramada de lectii de invatat ( istorie, romana si engleza), plus o birocratie nesimtita…dar…haidetzi sa radem 😆

Intrebare: De ce merg politistii in misiune cu portbagajul plin de apa?
Raspuns: Li s-a dat ordin sa aiba grija sa nu le moara sirena!…

Examen la Academia de Politie…
Unuia dintre candidati ii cade intrebarea: ‘Ce se intampla cu apa la 100 de grade Celsius?’
Cum n-are nici cea mai vaga idee despre raspuns, candidatul mimeaza o durere de burta si ii cere voie examinatorului sa mearga putin la WC.
Acolo, pune mana pe telefonul mobil si il suna pe taica-sau (care era mare colonel in Ministerul de Interne) si il intreaba:
– Auzi, ba’ tata, desi ziceai ca totul e aranjat, se pare ca astia vor sa ma termine!… Acu’ ma intreaba ce face apa la 100 de grade Celsius!… Ia zi-mi tu repede, ca daca nu stiu am pierd examenul si va mai stau un an pe cap!…
Dupa cateva momente de gandire, tatal-colonel ii raspunde:
– Draga fiule, habar nu am ce se intampla cu apa la 100 de grade Celsius!… Dar, sunt absolut sigur ca la 90 de grade … face un unghi drept!…

Seful cel mare al Politiei este foarte suparat pe subalternii sai… S-ar putea spune ca pe buna dreptate, din moment ce toata lumea face bancuri pe seama lor. Asadar, dupa o adanca meditatie, ii convoaca pe toti si le zice:
– Sa va fie rusine, ma’, incultilor!… Toata lumea face bancuri pe seama voastra, din cauza ca sunteti asa de redusi!… Ia, cand ati fost voi ultima oara la opera, ma’, necioplitilor?!?
– Pai, sefu’, stii… Noi, seara … avem tot felul de misiuni, de patrulari… Cand sa mai mergem si la Opera?!?…
– Bine, ma’!… Ia, ascultati-ma bine!… Uite, tocmai vine la noi in oras Opera din Milano… Asa ca, va luati familia si mergeti si voi sa va cultivati!… Apoi, la prima ora de adunare generala vreau sa vad si eu ce ati inteles din actul de cultura!…
– Inteles, sefu’!…
… La adunarea generala, atunci cand intra seful in sala de sedinta, ii gaseste pe subalternii sai razand in hohote, cu lacrimi.
– Bine, ma’, legumelor… De ce radeti asa?!?
– Sefu’, auzi aici!… Nu suntem noi cei mai prosti din tara!… Aseara, dupa ce a inceput muzica sa cante, numai noi ne-am invitat nevestele la dans!… Ceilalti stateau ca prostii in scaune si se holbau la noi ce frumos dansam!…

Comunicat de presa al Politiei:
Accident aviatic: un elicopter se prabuseste intr-un cimitir… Politistii au recuperat peste 200 de cadavre…

Intr-un raport al Politiei sta scris:
‘Faptasul legase victima cu o sfoara si era pe cale sa o violeze. Din fericire, politia i-a luat-o inainte!…’

Intrebare: Ce zice un politist unui prezervativ?
Raspuns: ‘Acopera-ma, ca intru!…’

Pe strada sunt trei politisti si un caine… In total au 12 clase si cunosc o limba straina…

Un politist vine dimineata pe la ora 5 la serviciu, in pielea goala. Superiorul il intreaba:
– Ba, ce-i cu tine? Ai innebunit, ce vii in halul asta serviciu?
Politistul super excitat:
– Sefuuuu’ ..am fost cu nevasta-mea la o petrecere si pe la 3 noaptea au inceput jocurile de societate. S-au stins luminile si o voce a strigat:
– „Sa se dezbrace doamnele!”.
Dupa cateva minute, din nou:
– „Si domnii sa se dezbrace!”
Imediat aceeasi voce a strigat:
-„Si acum … la lucru!”
– Si ???!!!
– Si eu intr-un sfert de ora am ajuns…!!!

…si eu la fel! Pentru ca asa m-a crescut!

O iubesc pe mami pentru ca s-a chinuit vreo 7 ani sa ma aiba si eu cred ca asta deja inseamna enorm…
O iubesc pe mami pentru ca desi am invatat pe parcurs, nu m-a lasat si nu m-a obligat niciodata sa fac curat in toata casa sau sa bucataresc. Nu m-a trimis niciodata singura la piatza si nici sa duc gunoiul 🙂 cu toate ca ma descurc, a mers pe principiul „lasa, ca o sa faca destule cand o fi la casa ei”…si atunci eu o sa pot afirma pe bune ca nicaieri viatza nu e ca la mama acasa…
O iubesc pe mami pentru ca m-a crescut bine, pentru ca m-a rasfatzat atat cat i-a permis situatia financiara. Pentru ca datorita ei sunt ceea ce sunt acum si ceea ce sper ca voi fi mai departe.
O iubesc pe mami pentru ca ma doftoriceste mereu cum stie ea, cu ceaiuri, cu pastile, cu masaje sau cu tot felul de descantece de deochi. A umblat cu mine pe la toti doctorii posibili si imposibili de fiecare data cand am fost bolnavioara sau am patit cate ceva ( si nu rare au fost datzile alea).
O iubesc pe mami pentru ca uneori are mai multe emotii decat mine. Pentru ca a stat in fata scolii de fiecare data cand am avut cate un examen important gen capacitate si presimt ca va face la fel si la bacalaureat si admitere :). Si pentru ca nu a lasat sa treaca nerasplatita orice reusita de-a mea…
O iubesc pe mami pentru ca e o zapacita, pentru ca ma face sa rad si stie sa faca atmosfera. Pentru ca uneori se mai ia in gluma la tranta cu tata si se crede shefa. Pentru ca e in stare sa mascareasca pe oricine. Tata ii spune „Bufonul familiei”; dar cred ca de-asta o iubeste si el.
O iubesc pe mami pentru ca nu mi-a interzis niciodata sa ies sau sa vorbesc cu vreun baiat, chiar daca pe unii nu i-a placut. In general, m-a lasat de capu’ meu atat cat a trebuit sa nu fiu un copil crescut in casa dar nici o panarama consacrata la 18 ani.
O iubesc pe mami pentru ca imi face toate poftele si pentru ca mereu se chinuie sa ma ajute in orice, chiar daca uneori nu e sigura ca e bine sau ca ii convine; dar se straduieste sa am si sa fiu asa cum vreau eu.
O iubesc pe mami dintr’un milion de motive si mi-e foarte dor de ea; in urmatoarele saptamani va fi un fel de mamica pentru verishorul meu din Italia care s-a nascut acum 7 zile. Sper sa nu se invete cu ea, pentru ca o vreau inapoi numai pentru mine, macar pentru inca 5-6 luni, inainte de a ma muta la Bucuresti…Si o iubesc pe mami pentru ca e ..mami 🙂 La multi ani, fata! >:D<


Si mamicile voastre?

Loryloo mi-a pasat o leapsa tare dragutza despre una, despre alta. Sper sa nu apara iar cine stie ce pareri gen ” vorbesti cam mult despre tine, despre cum esti si ce faci; te cunosti atat de bine incat mi se pare ca ai fi in cautarea partenerului perfect intr’o rubrica de matrimoniale” 😀 Asta asaaaa, caaa…aviz amatorilor 😀 Recunosc ca nu sunt modesta, dar nici sa ma afishez in halul asta nu-mi place ( capisci, Autorule ? 🙂 ). Now, here we go:

Cea mai frumoasa vacanta: In afara – Italia. Am invatzat limba italiana din mers, doar de dragul oamenilor, al locurilor, al culturii, a tot ce suna dulce precum „Buongiorno, amore mio!”. In Romania – Paltinis, Sibiu 🙂 multe amintiri, majoritatea placute. Am sa ma intorc la Sibiu odata si odata, doar de dragul vremurilor trecute…

Cand vreau sa ma relaxez: citesc, ma plimb de la un blog la altul, ma uit la un film, ies cu fetele la o cafea sau la un ceai in locurile noastre de suflet ( nu e nevoie sa mai mentzionez si faptul ca ascult muzica; fac asta zilnic, indiferent de starea mea).

Alte locuri unde as trai: Bucuresti, Milano, Paris.

Cea mai fericita am fost: intr’o zi de joi, acum mult timp ( 2 ani). De atunci a ramas valabila replica „Numai pentru noi doi, timpul sa se’opreasca intr’o jooooi..” 🙂 din pacate, nu s-a oprit. Niciodata nu s-a oprit; poate a fost mai bine, mai urmeaza si alte zile de joi :).

Nu spun nu propunerii: de a iesi in orash ( poze/shopping/plimbare/cafea) cu persoanele foarte apropiate.

Ma feresc:
de orice implica matematica, de mediocritate, de oamenii ipocriti, de barbatzii cu un aspect surprizator de placut ( ascund multe ), de fetele care zambesc cu subinteles sau rad atunci cand ar trebui sa planga.

Am emotii cand:
vorbesc cu un baiat care imi place mult, cand trebuie sa depind de cineva, cand am un examen, cand trebuie sa urc pe scena ca sa prezint ceva sau sa joc ( trac, dar trece repede :”> ) .

Regret ca:
acord de prea multe ori a 2-a sansa (sau mai bine zis, a mia sansa!), am incredere ca oamenii se pot schimba, ca uneori imi este lene sa invatz sau sa fac ceva.

Nu as renunta niciodata la: familie, prieteni si planurile mele de viitor.

Cei mai buni prieteni: Habiba,Blondis,Suri ( de corazon asa :”> )

Ma enervez cand: dau peste multa incultura, cand aud de infidelitate, cand vad barbatzi de un misoginism nesimtit, cand nu sunt lasata sa imi exprim libera opiniile, cand nu sunt respectata, cand aud de nedreptati, cand ma uit la Stirile de la ora 17:00 de pe ProTv, cand aud tot felul de replici de agatzat expirate, cand sunt tradata, cand sunt mintzita pe fatza, etc (Ma enervez foarte repede, dupa cum bine vedetzi 😀 ).

O zi perfecta: o zi frumoasa si linistita de joi :).

Leapsa mai departe la Rox, Hubba Bubba si Brokenwshiper, sa vedem cu ce se lauda si ei :).