Azi am realizat ca sunt norocoasa ca stiu filosofie. Nu spun ca excelez, dar pentru ca am dat bac si admitere, chiar am habar de multe din domeniul asta. Am crezut ca am cam uitat materia, avand in vedere faptul ca din iulie pana acum nu am mai deschis un manual sau vreo lucrare de specialitate, dar la cursul de “Filosofia comunicarii” mi-am dat seama ca inca stiu, frate! Si da, sunt mandra! Asta inseamna ca nu am tocit, asa cum au facut altii, ci chiar am invatat pentru ca mi-a placut.

Eu am o mare problema cu oamenii care confunda filosofia pura, cu teoriile, curentele si problemele ei, cu filosofia de cafenea – si prin asta ma refer la intalnirile noastre cu prietenii, cand intre o tigara si o cafea ne apuca gandurile despre moarte, despre om, etc. Nu. Cele din urma sunt doar pareri si atat. Impresii daca vreti, pe care le impartasiti prietenilor, familiei. Nu sunt idei de scris intr-un eseu filozofic.

Dar revenind la principala tema a articolului…puneti mana neaparat pe un manual de filosofie! Nu spun sa cititi N opere pana innebuniti asa cum am facut eu, dar de-abia acum m-am prins de ce profu’ meu de filosofie din liceu spunea ca e de bun simt sa ai in biblioteca sau in birou un asemenea manual. Acum unii dintre voi ( ca si multi dintre colegii mei de la curs) va veti intreba poate la ce e buna filosofia asta. Si am sa va dau un raspuns care sper sa va lamureasca: filosofia nu a inregistrat rezultate vizibile in ultima perioada, dar ea are rolul de a imbogati orizontul individului si de a largi eul fiecaruia. E hrana pentru intelect si pentru suflet. Si daca stati bine sa va ganditi, filosofia este stiinta prima, adica din ea au derivat chimia, fizica, etc.

Pe bune, e rusinos sa nu stiti ce inseamna omul, cu ce se mananca morala, ce este adevarul…chestii de genu’, generale :). E cel mai bun sfat pe care vi-l poate da o pustoaica de aproape 19 ani. Mai mult nu pot sa va spun deocamdata. Altfel veti ajunge sa va intrebati si voi, ca si altii, “Care este legatura dintre filosofie si comunicare?”…eu cred ca este destul de evidenta, nu trebuie sa fii Kant ca sa te prinzi 😆

Reclame

Gata, gata, am venit si promit ca nu mai plec decat in toamna cand ma voi muta in Bucuresti, pentru ca sunt studenta la SNSPA, baby! b-) 😆 Ma bucur enorm ca nu m-ati parasit zilele astea, am citit toate mesajele voastre de incurajare si va multumesc mult pentru toate cuvintele frumoase de incurajare…se pare ca mi-au purtat noroc :D. Si acum, ca sa nu va mai fierb, incep sa va torn tot.
Ma, frumos Bucurestiul. Cu multe locuri intresante, pe placul meu. Doar ca am vazut si eu de-abia saptamana asta ce inseamna faimoasa aglomeratie bucuresteana. De-asta dupa cateva experiente cu 783-ul, m-am intors fericita la metroul meu, care initial ma speria grav, dar despre care am realizat ca e o binecuvantare pentru toti cei care trebuie sa ajunga la serviciu si la facultate.
Sooo, am stat intr-un apartament frumos, racoros al unei prietene. Sedea noastra ar fi fost chiar foarte placuta daca nu ar fi fost insotita de examene :(. Si cea mai groaznica zi a fost duminica…La 7 fara ceva am fost la SNSPA, sa dau examenul de admitere. Multa lume…si erau doar elevii care dadeau examene la psihologie, filosofie si economie. Cei care dadeau la romana erau vreo 300 si dadeau proba in alta locatie. Facultatea in sine mi-a placut foarte mult: curata, eleganta, zona buna. Profii par a fi foarte de treaba iar studentii din anii mai mari ne-au condus la sali si nu ne-au lasat sa ne pierdem prin cladire ca prostii, asa cum s-ar fi intamplat in alte parti. Pe scurt, organizare buna. Examenul a constat in 3 subiecte alese pe loc, in fatza noastra din cele 100 propuse. Si situatia statea cam asa: inainte sa plec, din cele 100, eu stiam foarte bine 85 din ele. Dar de celelalte 15 recunosc, nu prea aveam idee. M-am gandit ca nu sunt sanse sa imi pice exact ce nu stiu, dar, in paranoia mea de scorpioanca, cu o zi inainte de plecare, mi-am scos de pe net si restul subiectelor si le-am citit de cateva ori ca sa fiu eu sigura ca am parcurs tot. Duminica, STUPOARE: exact 3 din subiectele pe care le facusem cu cateva zile inainte! Si da-i si scrie, Dano, cat iti amintesti din fiecare si incearca sa structurezi ideile cat mai bine, ca sa fie eseul bine elaborat :lol:.
Imediat dupa ce am iesit de la filosofie, la ora 11, am pornit sa ma inscriu la Academie. In timpul asta, imi tot dadeam telefoane cu a mea surioara, care ma tzinea la curent cu ce era pe acolo. Raport situatie: perioada de depunere a dosarelor era intre 8-13, Suri era acolo de la 8 dimineatza, si pe langa ea, coada se intindea pe vreo 3 strazi ( in jur de 3000 de candidati adica ). Mi se urcase la cap… 783 a intarziat juma de ora si am mai facut inca o ora pana la Politie.Acolo, puhoi de lume. Multi ( parinti banuiesc) cu seminte si bere, de parca venisera la gratar, iar odraslele lor se inghesuiau buluc in fatza portilor. Jurnalistul de la Antena 1 m-a gasit exact pe mine dintr’o mare de oameni si prima sa intrebare a fost „E imbulzeala?”. Nu, frate!!! Asa ne place noua sa stam, mai inghesuiti, cand afara sunt 35 de grade! Si mi-a fost sila de politie… am terminat foarte repede tot ( desi pt mine orele alea au trecut ca dracu’) si ma bucur ca nu am avut sansa sa intru. Nu am avut nici pregatirea necesara si nici vointa sau suflet pt asa ceva. Nu as fi putut sa ma trezesc zilnic la ora 6, sa dau ture de teren ca nebuna, sa faca nu stiu cine instructie cu mine. Nu, nu eu… succes celor care urmeaza sa intre, sper sa stie in ce s-au bagat!
Da, au fost cateva zile foarte dificile si obositoare de pe urma carora m-am ales cu dureri de picioare, de cap, de burta si cu nelipsitul bot umflat :lol:. Am avut emotii mari, dar au trecut. Ieri cand am depus dosarul de inscriere la SNSPA, nu mi-a venit sa cred ca asta fusese tot: o cerere completata, o taxa achitata, cateva semnaturi si gata. Am fost si sunt cea mai fericita. Pentru orgoliul meu, astept acum si rezultatele de la limbi moderne aplicate, desi am intrat deja la Comunicare si PR. Si sunt mandra de mine si de facultatea mea! Iar pentru cei care isi doresc la anul sa dea la Academie: nu datzi decat daca sunteti foarte siguri ca asta vreti si decat daca va doriti voi din tot sufletul; altfel, n-o sa mearga si va veti chinui degeaba. Pentru cei care dati la SNSPA: nu dati filosofie :lol:. E frumoasa, dar nu e materie nici de examen, nici de bac. Dati limba romana sau economie. E mai bine :D.
Acum incep si eu sa ma bucur de vacanta. O sa incep sa merg la plaja ( si da, mi se cam rupe de radiatii), sa ies prin oras, sa lenevesc, sa stau 3 ore cu cafeaua in fatza, sa scriu mai des pe blog si sa vad ce mai faceti si voi, pentru ca am ramas in urma cu tot 😦 timp de mai bine de o luna, am fost pe alta lume. Dar promit ca ma voi pune la curent in cateva zile :*. In fond, nu am nimic altceva de facut. Daca sunt bine? SUNT BINE!

Gata, asta a fost. Oficial, am terminat cu examenul de bacalaureat. Note mult mai mari decat ma asteptam – media peste 9,50 (la toate probele). Si am remarcat relativ tarziu: mult zgomot pentru nimic. Mai ales ca ironia e urmatoarea: media mea de admitere la facultate ar fi 9,80 ( pe 4 ani de liceu plus cea de la bac), dar nu-mi foloseste la nimic, intrucat sunt blindata de admiteri :lol:. „Lucky” me!
Si da, m-am stresat degeaba. Aveati dreptate cei care imi spuneatzi ca bacul nu mushca, ca e doar o formalitate, ca e doar asa sa fie. Acum pot spune cu mana pe inima si eu acelasi lucru…Cu toate astea, fatza de anii trecutzi a fost mai dificil din destule motive:
1. Nu ni s-au luat in calcul media examenelor orale. Ni s-au acordat doar calificative si atat.
2.S-a scos proba la sport care, in mod normal, i-ar fi ridicat pe multi
3.S-a impus obligatoriu istorie la uman, indiferent daca multi nu au facut stiinte sociale; elevi de la licee pedagogice si de arta au dat bac din batalii si tratate. Mi se pare aiurea.
4.Pentru clasele de real, s-a publicat pe net o singura varianta la M1 ( cei care fac vreo 4-5 ore de matematica pe saptamana). Notele au fost dezastruoase – cel putin la liceul meu.

In afara de motivele de mai sus, bacul ne’a facut cateva surprize foarte ciudate, sau chiar neplacute as putea spune. Haidetzi sa va detaliez ( stiu ca asteptati de mult :lol:).
Luni, la prima proba, cu toate ca am dat limba romana si am fost la cel mai umanist liceu posibil din oras, am avut niste emotii cumplite! Deh, era prima zi de examen, nu stiam cu ce se mananca. Chiar si ajunsa in sala unde atmosfera era foarte placuta, tot tremuram. Cand au venit subiectele si am vazut ca la eseu am avut basmul , m-a umflat rasul. Da, il stiam perfect…Si nu, nu din motivele pe care le invoca unii. Intr’adevar, am fost generatia de „basm” pentru ca am avut acelasi subiect si la capacitate. Dar aduceti-va aminte! In a 8-a se dadea „Praslea cel voinic si merele de aur”, in a 12-a se da „Povestea lui Harap-Alb” 🙂 O mica mare diferentza, as spune eu. La subiectul 1, ne-am cam luat’o in barba. Multi ar spune ca a fost usor, dar si mai multi au facut greseli ba-na-le! Am lucrat toate variantele de anul trecut de la subiectul 1, numai poezii si strofe de comentat, si la bac ma trezesc cu un fragment dintr’o piesa de’a lui Alecsandri. Moloz! Am cam strambat din nas si la al doilea subiect…ma asteptam la ceva mai complex si mai frumos. Dar nu! „Faptele bune il lauda pe om.” Pardon? Cand ma gandesc ca unii au fost nevoiti sa apeleze la alte mijloace pentru rezolvarea subiectului, imi vine sa’mi dau palme.
La istorie mai aveam putin si lesinam. Am intrat palida in sala de examen.Cand a venit plicul cu subiecte vedeam numai purici in fatza ochilor, exact ca un televizor stricat…Aveam si de ce: la istorie ne-au lovit cel mai tare. Nu ne asteptam la un eseu in care sa scriem despre domnie, relatii diplomatice si batalii.A trebuit sa rezumam practic 4 secole (XIV-XVIII) in 2 pagini. Nici nu cred ca era printre subiectele din anii trecuti…Nici daca vroiai sa copiezi, nu stiai ce :lol:. Celelalte 2 subiecte au fost accesibile, zic eu. Desi daca nu cascai bine ochii, dadeai de dracu’ si te impotmoleai la cele mai elementare intrebari.
La filosofie pot spune ca am respirat usurata ( e punctul meu forte, ce naiba :D). Chiar si asa…nu ma asteptam ca la primul subiect sa avem atatea intrebari referitoare la drepturile omului. Ca sa nu mai spun ca al doilea subiect se vroia a fi un eseu despre „raportul existent intre puterea politica si libertatea individuala”. Aici si-au luat-o multi…Nici subiectul al treilea n-a fost ceva de aberat: Blaga si Augustin. Pe cel din urma nici nu-mi amintesc sa il fi analizat prea bine in clasa :lol:.
Si cam asta a fost…am iesit cu durere de cap din toate examenele. Am avut o saptamana foarte dificila si de-abia o sa imi revin pana la admitere. Dar ma bucur ca a trecut…Si nu, nu sunt nici fericita si nici mandra nu ma simt de notele mele. Sunt doar foarte usurata ca s’a terminat totul cu bine si imi pot vedea de ale mele acum.
Pentru cei care au dat bacul in anii trecuti – eh, ce ziceti de examenul din 2010? 🙂 ( aici gasiti subiectele..incercati totusi si pe edu.ro). Pentru cei care urmeaza sa dea bacul in 2011 – am auzit ca va fi aceeasi mancare de peste, doar ca in loc de istorie veti da geografie. V-ati scos cat de cat, zic eu 🙂 Si va sfatuiesc asa cum m-au sfatuit si pe mine altii: nu va stresatzi prea mult! Bacul il vetzi lua usor…Si fara sa copiatzi la mate si la sport! 😆 Ba Chirila, scoate alta varianta de la „18 ani” ca anul asta s-a stricat traditia!

Am fost rugata un pic mai devreme sa ajut pe cineva cu o tema la limba romana, un eseu banal. Pe langa faptul ca am nu avut timp si a trebuit sa refuz persoana respectiva, m-a deranjat foarte tare metoda de persuasiune pe care el a incercat’o cu mine: ” esti buna la de’astea, la batut campii”. Poftim?! 🙂
Nu vreau s’o lalai cu postul asta prea mult, pentru ca stiu ca pentru multi cartile sunt de domeniul trecutului. Daca nu era moda asta cu volume primite cadou la ziare, vorba Dianei, lumea ar fi uitat complet ce e un roman psihologic sau unul corintic…Stiti, pe mine chiar ma deranjeaza ca multi nu mai citesc! Pentru ca stiu ca asa e… ba chiar mai mult de atat, considera literatura a fi o pierdere de timp sau si mai rau, ceva de „batut campii”. De cand asta?!

Nu imi pasa daca persoana in cauza se supara pe mine pentru postul asta cu dedicatie, dar daca habar nu aveti de o anume opera si luati un amarat de referat de pe internet, facut aiurea, macar aveti bunul simt si cititi’l ca lumea sau invatati’l! Si aveti grija in prezenta cui deschidetzi gura sa vorbiti despre literatura, unii dintre noi au nevoie de carti, de povesti, de poezii, ca de aer! Lumea se invarte in jurul cuvintelor, voi chiar nu vedetzi?!
Aveti idee cat pot sa raneasca sau sa aline doua cuvinte spuse cuiva?! „La inceput a fost cuvantul!” – va suna cunoscut?! Nici Dumnezeu nu a facut lumea asta asha oricum, ci prin cuvinte! Realizati sper ca deci, orice se construieste pe pamantul asta, are la baza sunete, litere…Vorbind despre probleme, le facem sa existe! Vorbind despre iubire, ii facem si pe altii sa isi dea seama ce inseamna acest sentiment! Ori problemele noastre si iubirea sunt temele cele mai intalnite in literatura, sunt bucati intregi de viatza…Potzi sa batzi campii despre viatza?!
Sa ma contrazica cineva daca gresesc si sa imi inchida gura daca aberez. Daca exagerez, voi intelege… asta pentru ca opinia unor persoane despre limba si literatura romana ma deranjeaza foarte tare! 🙂