A trebuit sa vina si 1 iunie ca sa’mi dau si eu seama ca nu mai sunt copil…Cu toate ca de vreo 2-3 ani incoace nu mai simt nici o emotie cand vine vorba de Ziua Copilului, am preferat sa cred ca o pot serba in continuare; pana azi.

Regret mult sfarsitul primaverii. Am fost mai linistita, mai fericita, mai odihnita si mai iubita decat stiu ca voi fi pe tot parcursul verii. In acelasi timp, vreau ca lucrurile sa isi vada de cursul lor, sa trec cat mai repede peste examen, emotii si admiteri si sa ma teleportez direct in luna august. Imposibil. De’asta plang cu un ochi pentru ca primavara s’a terminat si rad cu celalalt pentru ca a venit vara si stiu ca mai incolo multe griji se vor termina …
Stiu ca ma asteapta ditamai depresia, intrucat luna asta va trebui sa invatz pe branci. M’am eschivat eu pana acum, dar deja nu mai merge. Sunt pe ultima suta de metri. Afara este deja o vreme prea frumoasa ca sa stai inchis in dormitor sa invetzi ( indiferent daca e soare sau ploua caldutz)…Am mai trait experientza asta anul trecut cand am dat examenul Cambridge: in iunie, cand toata lumea mergea la plaja, eu faceam listening’uri si tot felul de scrisori in engleza. Am vrut sa trec peste cat mai repede; si am trecut…acum vreau acelasi lucru.
Fara nici o intentie de a repeta ritualul copilariei de 1 iunie, azi am trecut pe la Mc. Nu mai eram nici decum la fel de incantata ca acum 8-9 ani; eram foarte nervoasa ( venisem de la Academia de Politie) si lesinata de foame. Multi copii, multa galagie…am mancat repede si am plecat. De’abia afara cand ma aflam sub o umbrela impreuna cu sora’mea uitandu’ne cum ploua torential si masina noastra nu mai venea, am realizat ca au trecut anii :). Poate prea repede…de’abia acum am inteles ca o papusica de plastica primit de la Mc intr’una din datile cand mergeam de 2-3 ori pe an cu ai mei, nu ma mai face fericita…Acum nu ma mai gandesc cu ce jucarii sa mai ies maine afara, acum ma gandesc daca o sa iau examenele care imi pot decide viitorul. Nici nu stiu cand s’a complicat totul atat de tare…Nu stiu cand am inceput sa sufar dupa baieti sau sa ma topesc dupa ei, nu stiu cand am inceput sa iau scoala foarte in serios, nu stiu cand am inceput sa ma gandesc la job’uri si la bani. Pana acum parca o gandeau altii in locul meu…Era mai simplu cand aveam 10 ani si tata spunea „Lasa, ca o fac eu pe fiica’mea politista!”; acum am realizat ca el nu are nici o putere si daca vreau, trebuie sa ma fac singura politista.
Asa ma uitam si azi la copiii care treceau fericiti nevoie mare cu parintii lor pe strada. Copiii care stiu ca parintii ii pot proteja mereu, care se simt intangibili cand ii au pe tati langa ei si mereu linistiti cand mamele ii iau in bratze. Cred ca asta inseamna ca ai ajuns la maturitate: cand iti dai seama ca parintii nu mai pot face anumite lucruri pentru tine si ca esti pe picioarele tale. Si daca vrei sa te descurci, trebuie sa iei asta ca atare…Dar am sa ma simt mereu pustoaica atunci cand, din diferite motive, o sa cad si o sa sangerez si o sa fug la mama sau la prietenele mele ca sa ma panseze si sa ma tzina in bratze 🙂 Stiu ca ziua a trecut, dar niciodata nu e prea tarziu: la multi ani tuturor sufletelor de copii!!! Pentru parintii vostrii veti ramane mereu pustani 🙂

P.S: toata lumea prezenta obligatorie la Machiaveliq…astazi este ziulica lui de nastere si trebuie sa’l pupam si sa-i uram toate cele bune! 🙂

Reclame

La multi ani tuturor celora care poarte nume derivate de la Gheorghe! ( si slava cerului, sunt destui..am auzit la radio ca 1 milion de romani poarta acest nume). Sa fiti sanatosi, frumosi, iubitzi si fericiti… si sa nu intratzi azi in coma alcoolica; pastrati’va si pentru 1 mai 😆

Ce este important pentru mine astazi…Liceul Teoretic „George Calinescu” Constanta, cel mai de prestigiu liceu umanist si de limbi straine din oras, implineste astazi 20 de ani de existenta 🙂 ( cred ca se observa cat de mandra sunt 😆 ). Ma bucur ca i-am prins si majoratul de acum doi ani, dar si varsta asta rotunda. Imi pare rau ca de data asta nu s’au desfasurat cine stie ce activitati, cum se intampla in trecut… In clasele a 9-a si a 10-a, clasa mea a rupt gura tuturor cu cele mai comice si originale piese de teatru (” Miss World” si „Parodie: O Cenusareasa moderna” ), chiar daca nici unul dintre noi nu a facut teatru.Si cine ne poate uita in piesa de teatru despre discriminare din noiembrie 2008 ? :> Mi’e dor de zilele alea…si o sa’mi fie si mai si…
Orice statut am avea in clasa, indiferent din ce gasca am face parte ( bisericutzele sunt inevitabile), liceul a fost cea mai frumoasa perioada pentru toata lumea. Cine ma contrazice ar face bine sa’mi aduca argumente serioase! La „George Calinescu” a fost ceea ce multi au numit „viatza, frate!” 😆 pot afirma cu capul sus ca termin liceu fara sa stiu pic de matematica, fizica si chimie; stiu tot ce tzine de socio-uman si de limbi straine si am la certificate pe engleza si franceza, de pot sa’mi pun si in cap!
Nu putem uita nici profesorii, orice ar fi 🙂 si culmea, de obicei de amintim mereu de cei care ne’au enervat sau ne’au pus note mici; intr’un cuvant, de tirani! Deci, haidetzi sa facem o leapsa frumoasa, care va merge la tot blogroll’ul si care va fi onorata de cine doreste: cele mai frumoase amintiri din liceu ( colegi, materii, profesori, activitati, glume, trend’uri, si daca se poate si o poza cu voi de atunci – eu eram clasa a 10-a in ceea ce vedetzi mai jos :”> )! 😀 Dati un pic timpul inapoi si revedetzi cele mai emotionante momente pe care le’ati trait in acea perioada. Promit ca voi scrie si eu un post cu tema asta peste cateva luni bune, atunci cand voi fi terminat si eu liceul ca lumea! 🙂

Prima urgentza ar fi o leapsa de la Deliutza pe care trebuie neaparat sa o fac, asa ca here i go:

1. Daca ai o porecla.
Ohooo 😆 nu stiu daca pot sa le spun porecle, ci mai mult apelative…Dana/Danutza pentru majoritatea…niciodata Daniela ( numele din buletin la care deja nu mai raspund de cativa ani buni :”> ). In rest, mai sunt si Habiba cateodata, si Suri, si Elf..Eram pana si „Satana” anul trecut, pentru ca 2 colege vorbeau despre chestii diabolice si mi s-a parut ca una dintre ele a strigat „Dana!” si eu am raspuns; spusese „satana” de fapt :”>
2. Unde locuiesti?
Constanta.
3. Inaltime
1,67 ( m-am masurat chiar joi)
4. Dacă ai zi onomastica.
V-am zis eu ca sunt mai „satana” de felul meu, nici nume de sfanta n-am! 😆
5. Ocupatie
Momentan liceu, examene..Peste ceva timp mai vorbim.
6. Fraţi, surori.
Mi’s singurica la parinti 🙂 cateodata parca as mai fi vrut un frate sau o sora neaparat mai mare, dat alte ori nu..sunt fazele mele de egoista notorie :”>
7. Limba materna.
Romana ( am luat „Experimentat” la bac la romana…eu si inca juma de popor pt ca, la naiba! stim sa citim!)
8. Limbi vorbite
Engleza, franceza, italiana si putina spaniola. Mi-as fi dorit mult sa invatz portugheza, mai stiu 2-3 cuvinte asa 😀
9. Colecţii
Melodii, jucarii de plus, amintiri, bjuterii…si mai ales: lenjerie intima :”>
10. Numar la pantofi
Eh, aici depinde… la sandale, pantofi, papucei, balerini – 35 sau 36. La adidashi si la cizme mai merge si un 37, dar deja mi-e cam larg
11. Scoli absolvite
Inca o luna si termin si eu liceul 😀 ( socio-uman si limbi straine)
12. Materia preferata
Limba romana, limba franceza, psihologia mi-a placut al dracului de mult acum 2 ani, filosofia.
13. Ce hobby-uri ai?
Pai destule, ma 😕 de obicei citesc, scriu ( un pic de proza, 2-3 versuri), pozez, sportul ( am inceput sa prind gustul salii 😆 )
14. Bani de buzunar
Sunt exact atat cat trebuie sa fie…mereu e loc de mai bine, dar sa fie de oe urma mea, nu a parintilor, pentru ca altfel mi-o iau in cap si nu’i de bine
15. Dorinta
Multe si aici…dar primele 2 ar fi o cariera frumoasa si sufletul pereche
16. Vise
De ce se cer numai chestii la care as avea multe de spus? 😀 Am sa ma rezum doar la faptul ca visez mult…visez si cu ochii deschisi de multe ori, dar totusi nu sunt cu capu’n nori ( asta’mi mai lipsea!)
17. Numar norocos?
12 fara doar si poate!
18. Ai vrea sa revezi…
Sibiu…si alte momente care au trecut prea repede si de care poate nu m-am bucurat asa cum trebuia cand au avut loc
19. Ai animale de casa?
Am avut un perush, Coco. Mi’as dori fie o pisica extra pufoasa, fie un ditamai cainele fioros, pe post de paznic 😀
20. Sentimentul cel mai pretuit.
Dar daca dragoste nu e, nimic nu e…
21. Care a fost cea mai frumoasa zi din viata?
Au fost cateva, dar tot o astept pe cea mai cea!

–––––––––––––––––––––––

Acum adevarata urgentza…Am sa-mi pastrez calmul, o sa trag aer in piept, o sa ma controlez…AM BANCHETUL PE 5 IUNIE SI N-AM NICI O IDEE DE OUTFIT!!!! 😦
Deci cu asta cred ca am spus tot. Sa stiti ca poate parea ceva minor, dar pentru mine este chiar o problema de real interes. Am tot cautat modele pe net, am umblat prin magazine si nimic! (tocmai de-asta am mai facut cate o pauza de blog si se pare ca voi mai face ). Nici o rochie pe care s-o pot cumpara si sa spun ca da, e al naibii de frumoasa! Asa ca m-am gandit pana la urma sa mi-o fac la croitoreasa, avand in vedere si ca am anumite pretentii de cum ar trebui sa stea pe mine.
M-am gandit sa profit si un pic de faptul ca sunt cea mai micutza de prin zona si majoritatea fetelor mele de pe aici au avut deja banchetul de clasa a 12-a. De-asta va rog sa ma ajutati si pe mine cu cateva idei in legatura cu orice vreti voi: rochie, pantofi, accesorii, coafura, machiaj, etc. Nici parerile unui baiat nu le refuz, chiar as vrea sa stiu cum i-ar placea sa ma vada..
Poze cu mine pe blog sunt destule, nu sunt prea modesta de felul meu si ma afishez suficient cat sa stiti cum arat 😆 eu as vrea o rochitza scurta si mai pe corp si pantofi destul de inalti. Prefer satinul sau dantelutza, dupa care ma topesc efectiv! Dar orice sugestie pe care o pot primi de la voi imi poate fi de folos…
Pleaaaase, help meeee!!!