V-am zis eu ca daca ajung in Bucuresti nu pierd nici un eveniment care sa ma atraga. Stiam ceva despre un anume targ de ciocolata, dar Grapefruits m-a lamurit mai bine. Dati-va seama! Dulciuri! Asa arata raiul pentru mine…cum sa ratez eu o bucatica de paradis?! Trebuia sa vad cu ochii mei dar mai ales, sa gust cu propria mea gurita! 😆

Inca de cand am intrat mi-am spus ca Vila Rodizio chiar era locatia perfecta pentru acest targ. Un restaurant select, decorat parca in nuante de ciocolata calda. Toate incaperile erau pline de standuri micute care atrageau “ciocofilii”, vorba Habibei mele. Am avut cateva momente de nelamurire; cand ai fericire in stanga si fericire in dreapta, nu prea stii pe unde s-o apuci. Asa ca am luat-o cu inceputul. O rog pe Habiba sa scoata aparatul si sa se puna pe pozat. Vedeti voi, aceasta camera foto + fete dragute indragostite de ciocolata = multe avantaje :lol:. Cum ar fi faptul ca toti vanzatorii ne agatau practic si incepeau sa ne spuna povestile firmelor pentru care lucreaza, crezand ca suntem deja ziariste. Am degustat tot ce arata bine si dati-mi voie sa va spun ca pentru prima oara dupa cateva zile in care nu am mirosit nimic din cauza racelii, am simtit o savoare care s-a ridicat parca din cerul gurii inspre nari, patrunzandu-mi pana in creieri. Pe nu stiu ce cale, mi-a ajuns si la sufletel ( circulatia mica, circulatia mare si circulatia dulce 😆 )…

Ce ma lasase insa masca a fost atelierul de pictura in ciocolata. Premiera pentru mine, premiera pentru multi. Un baiat foarte simpatic ma invitase sa desenez ceva, insa eu sunt antitalent cand vine vorba de asa ceva. Nu pot sa le am pe toate, nu? Insa mi s-a parut o forma de arta foarte deosebita. Pentru cei interesati de cursuri de dezvoltare si creatie ( ateliere ca cel despre care v-am spus, muzica, dans, teatru, picture) va recomand Asociatia “Iarba verde de acasa”, aflata pe Str. Pictor Stefan Luchian, nr 13, zona Universitatea, site http://www.sincretismulartelor.ro .

Sa nu credeti ca preturile erau exorbitante. Nu. Gaseai tot ce vroiai: prajituri de casa, turta dulce, fursecuri, dulceturi la 3-5-10-20 de lei. Evident, nu puteau lipsi asa-zisele bunatati de efect. Baietii nu aveau cum sa dea gres cu o cutie de praline ( 60 sau chiar 110 RON), iar fetele sigur si-ar fi impresionat perechile cu masinuta plina cu bomboane de ciocolata, decorate cu un strop de aur in varf ( 80 RON). Pentru sarbatori, pentru ocazii speciale sunt cele mai potrivite cadouri. Daca va tin buzunarele, eu v-am lasat mai jos cateva informatii despre ciocolateriile si patiseriile care m-au atras cel mai mult. Nu puteam sa nu va arat si cateva poze, asa ca enjoy! Nu puneti nici o calorie pe voi daca doar le priviti :lol:.

1. Pralines Leonidas – Calea Dorobantilor nr.35, sector 1, Bucuresti. Site: http://www.pralinebelgiene.ro
2. Cofetaria Eduard – Sos. Oltenitei nr 31A, sector 4, Bucuresti. Site: http://www.cofetariaeduard.ro . Nr. Telefon: 0744954240
3. Bruyerre – site: http://www.bruyerre.eu
4. Choco Fashion – Str. Gabroveni nr.4, Bucuresti. Site: http://www.chocofashion.ro .
5. Iar pentru cele/cei care tin la silueta si doresc dulciuri care sa nu se depuna prea mult pe solduri si burtica, recomand Diet Center – Str. Nicolae Caramfil, nr.85C, sector 1 Aviatiei.







Reclame

Cu toate ca mademoisella a lipsit cam multicel de pe aici, noi tot o iubim. Am urmarit’o intens pe Facebook, ca de, daca nu a mai scris nimic, am facut si noi ce am putut sa vedem care mai este viata ei. Dar a revenit zilele astea si am primit’o cu bratele deschise, mai ales pentru azi este si ziua ei de nastere. La multi ani, Loo! :* La cat mai multa fericire si iubire, mamica. Sa auzim de tine numai de bine si sa ai un B’day party de milioane!
Si cum am zis eu ca invat sa gatesc ceva bun pana la urmatoarea zi de nastere, imi permit sa ii trimit sarbatoritei noastre pe cale virtuala o bucatica de tarta de mere. Eeeexact, tarta de mere! Si mi’a iesit delicioasa, cum nici eu nu ma asteptam! Recunosc, am gatit sub indrumarea sora’mii, initial nici nestiind ce. Nu am vrut sa mai dau inca un epic fail, asa ca zilele trecute cand am fost la ea, m’a invatat sa gatesc cate ceva. Si sunt sigura ca s’a prins ceva de mine! 🙂 Nu am inca pozele cu tarta ca sa vedeti ce frumoasa mi’a iesit, pt ca au fost facute cu telefonul unui prieten. Dar cum voi pune manutza pe ele, o sa le postez si aici, ca sa ma mandresc si eu.
Si ca sa vedeti ca am bagat bine la cap, o sa va scriu si reteta, mai simplificata. Intr’un castronel, amestecam unt, faina si zahar pana obtinem o coca. O bagam un pic la rece, ca sa se mai intareasca. Dupa ce o scoatem, o intindem intr’o tava ( sau castron, cum preferati si ce aveti) si o punem un pic la cuptor, pana capata o culoare aurie. Intre timp, luam 2 mere maricele si le taiem cubulete. Intr’o tigaie le caramelizam ( cu unt si zahar), apoi le punem peste blat. Bagam din nou la cuptor tava pentru 10-15 minute, apoi turnam o bezea, facuta din albus de ou si zahar. Si din nou la cuptor pana cand vedem ca se face ( se formeaza o crusta micutza deasupra bezelei). Eeeh, este ca v-am dat pe spate? :>
As vrea eu sa trimit si pe la Galati o tarta de mere, dar promit ca, daca o prind pe domnisoara Loo prin Bucuresti, nu scapa fara sa guste! Si nici nu o las sa plece fara sa stea cu mine la o barfa si un 3 in 1. Asa ca poftiti si voi de stati la rand s’o pupati pe sarbatorita, ca e dulce, dulce, dulce de tot. Happy B’day, honey! :*

Mi-au soptit mie cateva pasarele ca azi, 11 septembrie, ar fi ziua de nastere a iubitei noastre Alinutza :). Si avand in vedere ca ma bloguiesc cu dumneaei cred ca din iarna incoace, mi-am zis ca nu se poate sa nu ii urez un megaultrasuper calduros LA MULTI ANI! :* My dear Love Addiction, sa fii sanatoasa, fericita si iubita…si daca esti deja, eh bine, sa fii si mai si! Aceasta domnisoara merita sa aiba parte de tot ce isi doreste, pentru ca dau cu subsemnatu’ ca e o persoana de milioane…si mi-am dat seama de asta din toate discutiile cu ea!
Mi-ar fi placut sa ii trimit Alinutzei cateva din celebrele mele bomboane Raffaello, pe care le anuntam aici cu surle si trambite. Insa am esuat lamentabil 😦 . Vroiam eu sa pun niste poze cu minunile mele, dar mai bine nu. Am respectat reteta, dar se pare ca mai am de invatat unele trucuri. Insa tind sa cred ca si cantitatile date erau gresite. Sa va spun de ce: pentru ca mi-au iesit prea dulci, cu toate ca am pus 150 de grame de zahar in loc de 200! Va spun, ceva atat de dulce nu am mai mancat nici macar eu in viata mea! Bomboanele astea sunt niste bombe diabetice…daca luati una pe zi, altceva nu va mai trebuie. Le pot sugera baietilor sa inghita cate o minune de-asta cand vor sa se trezeasca din betie. Efect garantat! Si in afara de gustul asta, nici textura nu pot spune ca mi-a iesit ca la carte. Nu am avut destula rabdare sa amestec compozitia ca lumea, asa ca se putea simti lejer zaharul si laptele, oricat de praf ar fi fost el! 😆 Evident, am facut niste bomboane cat pumnii mei, pt ca la naaaaiba, dureaza cam o ora pana stai sa iei migdala, sa faci bilutza frumos in mana..(:|.
Deci da, gatitul nu e de mine. Un prieten mi-a sugerat sa incerc si altceva in afara de dulciuri. Ma’ friend, putin probabil sa imi iasa mie fasolea, daca nu sunt in stare sa amestec 3 ingrediente :lol:. Insa nu ma dau batuta! Saptamana viitoare planuiesc sa mai dau o lovitura cu alta reteta, poate aia imi iese mai bine.
Pana una alta, o sa ii urez din nou Alinutzei toate cele bune, ii trimit ceva bun ( sunt sigura ca ii place) asaaaa, pe cale virtuala, siiii, daca binevoieste domnisoara sa treaca pe la Bucuresti, promit ca stau si face to face cu ea la un desert ( negatit de mine) sau o cafelutza. Sa ne traiesti, iubita, la cat mai multe articole frumoase si sa ne spui ce cadouri ai primit, da? :*



P.S: ia hai, care treceti pe aici, ziceti si voi pe cat sunteti nascuti… poate aveti norocul sa imi iasa vreo reteta de tort pana la zilele voastre de nastere :lol:.

Igaveuponlife are un articol foarte simpaticutz in care ne lamureste el care este treaba cu barbatzii care fac ca toti dracii cand vad pe strada cate o femeie frumushica (sau nu). Mi-a placut atat de mult ceea ce a scris, incat a intrat imediat la blogroll si am sa mai trec pe la el, mai ales ca e scopion de-al meu 😀
Revenind la ce spuneam mai devreme, Igaveuponlife spune ca barbatii ne fluiera sau ne claxoneaza pentru ca efectiv sunt in pana de idei si ca altfel nu prea stiu cum sa se bage in seama. El a fost dulcic asa, mai ales prin exprimarea de la sfarsit in care face gesturi disperate de afirmare (daca am sa aud pe strada un baiat care imi striga „Heello!!Hello!!Aici sunt! Nu ma vezi?” o sa ma umfle rasul si am sa-l consider mai mult decat sweet!). Doar ca…ma, eu n-am vazut un singur baiat dulcic care sa strige dupa mine pe strada! Si credeti-ma, nu e nici o tentativa de lauda, dar mi se intampla chestia asta zilnic! Prima data cand il aud pe unul ca ma pasaie, trec zambind si scotzand sanii la inaintare: asta a fost confirmarea ca azi arat la naibii de bine! Al doilea care miorlaie ceva imi arata ca sunt in forma azi si apreciez complimentul.Dar deja de la al treilea in sus devin stresata si traversez strada bagandu-mi si scotandu-mi ce nu am, chiar daca nu e frumos.

Ma, stiti care e faza? Noi am vrea sa fim admirate de baieti dragutzi si de treaba, dar faza e ca nici un baiat respectabil sau cu ceva bun simtz nu zbiara dupa o fata pe strada, indiferent cat de buna ar fi aia! In cel mai extrem caz, tipu’ cauta o baie imediat ca sa se…elibereze sau isi infraneaza dorintza de a spune ceva, multumindu-se doar cu a privi si a le spune prietenilor lui ce i-ar face brunetei care doar ce a trecut. Iiiiinsa, astea sunt cazurile fericite…de obicei, cu noi se baga in seama tzaranii, tziganii, manelistii, muncitorii sau orice clasa sociala cu care clar nu vrem sa avem de-a face!
Mie mi se intampla de fiecare data cand ma duc la sala sa dau peste niste muncitori care lucreaza in apropiere la nu stiu ce constructie. De fiecare data, DAR DE FIECARE DATA, se gasesc cel putzin 2-3 care sa se opreasca in loc ( asta daca nu cumva o fac toti) si sa inceapa cu „pssst, miaaau, frumoasoooo, ahh!”. Evident ca nu raspund si merg inainte in treaba mea. Eh, daca nu ii bag in seama, imediat din frumoasa ma transform in „faa curva dracu’!! fitzooo! zdreantza naibii!”. De ce…? 🙂
Bai, la ce va asteptati?! Sa ne lasam agatzate pe strada?! Avem si noi mandria noastra dar de cele mai multe ori, pretentziile noastre! Ce vretzi sa facem?! Sa ne oprim din ceea ce facem, sa va multumim pt faptul ca va curg ochii in gura dupa noi si dupa sa sarim in primul boschete cu voi?! Nu merge asa…asta pt ca repet: de obicei, baietzii atragatori si cu ceva creier, nu se preteaza la agatzamente de-astea ieftine! Daca am sa vad vreodata un baiat care imi inspira ceva, jur ca am sa ma opresc si am sa-i dau macar numarul meu de telefon ca sa vorbim 2-3 chestii la o cafea! 🙂