M-am declarat fana Marc Levy, inca de cand am pus manutza pe prima sa carte, „7 zile pentru o eternitate”, in urma cu 2 ani. Am citit’o o singura data pentru ca nu am vrut sa imi dispara gustul placut pe care mi l-a lasat… Am recomandat aici pana si o ecranizare dupa „Si daca e adevarat…” care m-a emotionat mult…All in all, nu se putea sa nu va recomand si ceva ce am citit de curand – „In alta viata”. 🙂
Descrierea de pe coperta cartii suna cam asa:

Incercand sa dezvaluie destinul misterios al unei picturi, Jonathan se va intalni cu Clara. Si unul si celalalt simt ca s-au mai vazut candva. Dar cand? Si unde? La Londra, in urma cu un secol…Versiunea moderna a lui „Romeo si Julieta”, romanul de fata creeaza o poveste plina de suspan, pornind de la o sugestie metempsihotica.

Si acum, critica persoanala :d. Nu ca rezumatul de mai sus nu ar fi corect, dar mi se pare prea simplu si prea succint pentru o carte care inspira atatea, pe diferite planuri.
Asa ca treaba sta in felul urmator. Peter si Jonathan sunt prieteni de cand lumea; primul este o fire foarte colerica, exploziva, nebunatica, iar cel din urma este romantic si atat de linistit, incat parca nu isi gaseste locul in acest secol al vitezei. Ce au in comun cei doi? Prietenia care ii leaga de atata timp si domeniul in care amandoi lucreaza: arta! In timp ce Peter se ocupa de licitatii, expozitii si vanzari, Jonathan este un expert indragostit de operele unui pictor pe nume Vladimir Radskin. El incearca sa elucideze misterul ultimului sau tablou, care a ramas neterminat si care ascunde o ditamai povestea. Partea de investigatie trebuie sa va placa ( adica mi-a atras mie atentia care nu am treaba cu asa ceva :lol:)..Se vede ca Levy s-a informat foarte bine asupra anumitor tehnici de pictura si ca nu a scris cartea asa de mantuiala. Good job!
Partea mai romantica a povestii consta in relatia lui Jonathan si a Clarei. In jurul lor, zic eu, se contureaza ideea principala a romanului: sentimentele adevarate, puternice, nu mor niciodata 🙂 . Cu toate ca soarta nu le-a fost deloc favorabila si factorii externi au actionat urat asupra lor, dupa atatea cautari, pierderi si regasiri, ei au reusit sa fie fericiti in alta viata…Indiferent de cum aratau si de unde veneau, ei s-au recunoscut in orice perioada … Ideea asta m-a emotionat cumplit…
Nu stiu daca sunt de acord cu faptul ca unii critici au spus ca romanul aduce a „Romeo si Julieta”. Poate. Eu spun insa ca seamana mai mult cu finalul filmului „The notebook”; ba chiar mai mult..daca s-ar realiza o ecranizare, cred ca l-ar intrece serios!
„In alta viata” este o carte pe care am citit’o o singura data si atat. Care m-a facut sa visez extrem de frumos in seara in care am terminat-o. Care mi’a daruit o doza zdravana de optimism, intr’o faza in care mi-l pierdusem de mult si nici macar nu stiam 🙂 Levy impleteste armonios romanticul ( atentie, cel nesiropos), cu actiunea, investigatia, drama, dar si umorul. Mai multe nu va spun! Sper ca v-am facut suficient de curiosi incat sa dati o tura la biblioteca/librarie si macar sa rasfoiti un pic paginile cartii. Merita!

La lumina durerii care il gatuia, descoperi ca viata era mai puternica decat arta lui.

-Imi place cerul, spuse ea, orasul e cu totul altfel cand e frumos afara.
-Taica-meu imi zicea ca atunci cand o femeie vorbeste despre vreme, incearca sa evite alte subiecte, ii raspunse Jonathan.
-Iar mama dumnevoastra ce spunea?
-Ca atunci cand se intampla asa ceva, ultimul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa atragi atentia asupra acestui lucru.
-Mama dumnevoastra avea dreptate!

Sa iubeste, sa urasti, inseamna sa-ti fauresti viata in loc sa stai s-o contempli. Sentimentul nu moare niciodata!

Te iubesc, fara sa stiu cum sa ma opresc din a te iubi, fara sa stiu nici cum, nici de ce. Te iubesc asa, pentru ca nu stiu altfel. Unde nu esti tu, nici eu nu mai sunt..

Reclame

O ardeam si eu aiurea pe internet cand am gasit un articol foarte interesant pe descopera.ro. Daca va faceti planuri de vacanta, dar nu ati ales inca locatia…eh bine, evitati urmatoarele zone :lol:. E mai bine daca va multumiti sa le vedeti doar in filme si documentare.

10. Coasta scheletelor – Namibia

Imaginati-va o plaja uriasa, acoperita in mare parte de ramasitele a sute de vase, mai vechi sau mai noi, care au esuat de-a lungul timpului, si peste care nisipul se asterne incet, astfel incat doar carenele crapate ale acestora mai sunt inca vizibile. Unele au fost acoperite complet in mormintele lor de pe plaja, iar peste ele, macabru, se ridica scheletele balenelor si ale altor mamifere marine intr-un tablou ce poate fi catalogat, fara exagerari, drept sinistru. Nenumarati marinari si-au pierdut, la randul lor, vietile in acest pustiu. Si ne referim la cei suficient de ghinionisti incat sa scape de inec. Supravietuitorii naufragiilor s-au vazut fata in fata cu un desert ce se intinde pe sute de kilometri, presarat cu dune de nisip si fara nici macar o singura sursa de apa potabila. Naufragiatii ar fi suferit, atunci, de o moarte lenta si chinuitoare provocata de expunerea la soarele desertic si la sete. Poate nu degeaba, localnicii au numit aceasta plaja „locul pe care Dumnezeu l-a creat la manie”. Astazi, desi plaja este mult mai accesibila decat in trecut, ea ramane inca un loc izolat si inspaimantator… Plaja Scheletelor din Namibia.

9. Tombstone – Arizona

O legenda locala spune ca un cautator de argint al carui nume s-a pierdut in negura timpului, aflat in cautarea unui nou filon in Arizona, a intrebat niste crescatori de vite ce anume poate gasi in acest parti aride ale Statelor Unite ale Americii. Raspunsul sinistru al acestora a fost cat de poate de scurt: propria sa piatra de mormant (Tombstone). Barbatul a gasit, insa, argintul pe care il cauta iar oamenii care i-au urmat au intemeiat orasul care a pastrat, mai in gluma, mai in serios, numele de Tombstone. Aventurieri, pistolari, oameni aflati in cautarea norocului, pariori, toti au gasit in Tombstone locul ideal pentru a se imbogati repede. New York Times numea, spre exemplu, localul Bird Cage Cafe drept unul dintre cele mai salbatice, mai violente si mai sinistre locuri din Statele Unite. Impuscaturile in plina strada, duelurile si luptele intre raufacatori si oamenii legii erau intamplari cotidiene. Poate cea mai cunoscuta lupta este cea dintre seriful Wyatt Earp si ajutoarele acestuia si o intreaga banda de raufacatori. Lupta a avut loc in apropierea localului devenit celebru OK Corral. Poate ca nu intamplator, Tombstone este orasul din Vestul Salbatic cu cele mai multe cimitire, ele devenind cu timpul o atractie turistica.

8.Marea Moarta – Israel/Iordania

Pe cat de morbid ii este numele, pe atat de multe alte porecle sinistre are acest lac urias din Orientul Mijlociu: Marea Diavolului, Lacul urat mirositor, Marea sarata, Lacul de asfalt etc. Marea Moarta are o salinitate de 10 ori mai ridicata decat apele oceanelor, suficient cat sa nu permita nici unui organism sa supravietuiasca in apele sale. Exceptie fac doar cateva specii de bacterii. Pomenita inca din timpuri biblice, Marea Moarta a fost considerata, in schimb, un loc cu proprietati terapeutice, cea mai veche mentiune apartinand inca din vreme regelui Irod. Astazi, numeroase statiuni de profil au fost ridicate pe malurile marii si primesc, anual, zeci de mii de turisti din toate colturile lumii.
Cercetatorii avertizeaza, insa, ca Marea Moarta se afla pe… moarte. In ultimii 50 de ani marea s-a retras cu peste 25 de metri iar estimarile arata ca volumul acesteia s-a redus cu circa o treime. Astazi, din cauza procesului de incalzire globala, aproximativ 7 milioane de tone de apa se evapora in fiecare zi. Drama este, anunta aceeasi cercetatori, ca procesul este ireversibil si ca eforturile lor nu vor putea decat sa amane inevitabilul… disparitia totala a Marii Moarte.

7.Insula crimei – Canada

Situata in sud-estul Canadei, in provincia Nova Scotia, Insula Crimei este un loc pitoresc, in care te poti simti minunant si in care poti admira frumusetile naturii pastrate extraordinar de bine. Nimic care sa aminteasca de morbidul sau nume. Legendele locale spun, insa, ca insula a fost mereu un loc asociat cu moartea. Cea mai veche legenda sustina ca totul a pornit in anul 1735, atunci cand nava „Baltimore” a fost descoperita plutind in deriva de catre localnici. Intreaga cala era improscata cu sange desi niciun cadavru nu a fost descoperit. Exista, in schimb, un supravietuitor, o femeia care a reusit sa ingaime cateva vorbe despre o revolta e unor detinuti si un masacru pus la cale de pieile rosii. Femeia a disparut, insa, fara urma si fara a lasa alte informatii legate de bizara disparitie e echipajului.
O alta intamplare, petrecuta tot in secolul al XVIII-lea, este redata intr-o poveste cutremuratoare. Se spune ca o intreaga flota franceza a fost lovita de variola, sute de cadavre din randul echipajelor fiind aruncate in mare pentru ca multe dintre ele sa ajunga apoi pe tarm. Localnicii le-au ingropat la repezeala, chiar pe tarm, iar relatari despre oasele umane care ies uneori din nisip au continuat sa apara pana in secolul XX. In schimb, niciuna dintre povestile de mai sus nu a fost confirmata de catre istorici ceea ce inseamna ca secretul numelui poate nu a fost inca dezvaluit.

6. Galgbacken (Rampa spanzuratorii) – Suedia

Rampa spanzuratorii, asa cum o spune si numele, a fost un loc destinat executiilor publice. In fapt, a fost cel mai mare si, totodata, ultimul loc de executie din Stockholm. Ultima executie a avut loc in anul 1862 prin, evident, spanzurare. Cu toate acestea, decapitarea era o alta metoda de executie des intalnita la Galgbacken. Aici erau adusi criminalii, violatorii, tradatorii, intr-un cuvant toti acei paria ai societatii. Si totusi, printre cei ucisi la Rampa spanzuratorii se numara si figuri ilustre ale Suediei. Surpriza a aparut in anul 1930, atunci cand un grup de muncitori sapa fundatia pentru o casa ce urma a fi ridicata chiar pe locul infamei spanzuratori. Muncitorii au descoperit sute de schelete apartinand celor ingropati la repezeala, chiar langa locul de executie, in gropi comune. Acestea au fost expuse, in mare parte, intr-un muzeu. Istoricii sustin, insa, ca numarul celor care sunt inca inmormantati la Galgbacken este urias.

5.Bucataria iadului – New York, Statele Unite ale Americii

Atunci cand se refera la Bucataria iadului, celebrul cartier new-yorkez, americanii se refera la locul in care crimele, sexul, saracia si violenta a reprezentat o realitate cotidiana de peste un secol. Nimeni nu stie cand si-a capatat infamul nume, dar este cert ca originile sale vin din perioada marii migratii a irlandezilor si germanilor pe coasta de est a Lumii Noi. Majoritatea imigrantilor lucrau in docuri, in abatoare sau fabrici si traiau intr-o stare extrema de saracie. A fost doar un pas pana la aparitia primelor bande organizate de raufacatori. Situatia s-a agravat dupa Razboiul Civil, atunci cand bandele au evoluat in organizatii de tip mafiot, totul culminand cu perioada celebra a Prohibitiei. Inca de atunci, ziarele americane scriau despre Bucataria iadului ca despre „locul cel mai periculos din toata America”.
In anii 50, o nou val de imigranti, de data aceasta porto-ricani a dus la adevarate razboaie de strada si la violente etnice rar intalnite. Tot atunci au aparut si gruparile mafiote porto-ricane, rivalele mult mai cunoscutelor grupari irlandezo-americane. Astazi, situatia pare sa revina la normal… Cartierul s-a dezvoltat spectaculos. In schimb, barurile de streap-tease, magazinele si cinematografele cu specific pornografic mai amintesc inca de trecutul negru al Bucatariei iadului.

4.Zona Mortii

Asa cum probabil ati observat deja, Zona Mortii nu este una care sa se identifice cu o anumita tara. In general, alpinistii numesc astfel orice zona care depaseste altitudinea de 8000 de metri. Majoritatea acestor locuri se gasesc in Himalaya si sunt cunoscute pentru conditiile extreme care fac improprie existenta vietii. Data fiind altitudinea ridicata, aerul este atat de rarefiat incat un om nu poate supravietui decat cu ajutorul unei butelii de oxigen. Cataratorii nu se pot aclimatiza, nu pot digera alimentele iar functiile organice se deterioreaza rapid ducand la pierderea cunostiintei, halucinatii si, in cele din urma, moarte.
Nu exista o statistica oficiala care sa arate cati oameni au murit in incercarea de a escalada temutele piscuri himalayene. Se estimeaza ca numarul mortilor depaseste cateva sute. Ca o observatie macabra, trebuie mentionat ca trupurile celor morti nu se descompun si zac de zeci de ani printre zapezile vesnice, fara vreo sansa de a putea fi aduse inapoi. Se poate spune, astfel ca Zona Mortii reprezinta, poate, cel mai mare cimitir al Terrei.

3.Golgota (Dealul Capatanii) – Ierusalim, Israel

Cine oare nu a auzit de Golgota, locul biblic in care Iisus a fost rastignit? Ce nu se stie cu exactitate este motivul pentru care locul si-a capatat acest nume. O teorie sustine ca oamenii au denumit astfel Golgota (Dealul Capatanii) dupa numarul de cranii si ramasite umane pe care le-au descoperit in acest loc. O alta ipoteza spune ca dealul se asemana cu un craniu, motiv suficient ca sa isi obtina morbidul nume. O ultima teorie mentioneaza ca Golgota s-a ridicat deasupra unui cimitir stravechi, oamenii numind locul in amintirea celor inmormanti acolo.
Cert este ca Golgota a fiost, in Antichitate, locul in care aveau loc executiile publice, o cutuma evreiasca impunand ca aceste practici sa aiba loc in afara zidurilor Ierusalimului. Interesant este faptul ca nici astazi nu se stie cu exactitate unde anume este Golgota. Zidurile Ierusalimului au fost distruse si reconstruite de nenumarate ori de-a lungul istoriei, iar multimea de movile din apropierea orasului faec dificila identificarea Dealului Capatanii. Ca o ultima observatie, trebuie spus ca in credinta iudaica, Golgota este locul in care a fost inmormantat primul om de pe Pamant, Adam.

2.Insula Diavolului – Guyana Franceza

Cei care au citit celebrul roman „Papillon” al fostului detinut Henri Charriere, au aflat deja de existenta celei mai dure inchisori naturale care a existat vreodata. Pentru ca, da, asta a fost Insula Diavolului. Initial o colonie de leprosi, Insula Diavolului a fost transformata de guvernul francez, in perioada cuprinsa intre 1884 -1952, in inchisoare. Conditiile au fost, probabil, cele mai dure din cate au existat vreodata intr-o astfel de institutie. O statistica arata ca numai in tabara Kourou de pe aceasta insula, peste 4000 de detinuti au murit in primii trei ani de detentie. Acestia nu erau lasati sa poarte decat o pereche de pantofi, o pereche de pantaloni de panza si o palarie, practic nicio masura impotriva tantarilor purtatori de malarie, a reptilelor uriase si a soarelui ucigator. Nu mai vorbim de crimele care aveau loc intre detinutii redusi la un stadiu animalic. Mai mult, ei erau obligati sa lucreze in mlastini in care expunerea continua la apa infestata facea, practic, ca pielea oamenilor sa putrezeasca inca de cand acestia erau in viata. Pe timpul noptii, picioarele detinutilor erau legate de o bara de fier, singura pozitie in care putea dormi fiind cea cu fata in sus…
Cei care incercau sa evadeze aveau sanse aproape nule. Atunci cand ar fi incercat sa scape cu fuga prin jungla deasa, ar fi avut de infruntat triburile de nativi ostili, apele infestate cu piranha, serpi si crocodili uriasi, precum si vanatorii de capete platiti de statul francez sa vaneze orice evadat. Pe mare, situatia era si mai rea. Curentii extrem de puternici si stancile ascutite ce strajuiau malurile insulei faceau aproape imposibila o tentativa de fuga cu o ambarcatiune improvizata. Cei mai multi dintre cei care au incercat aceasta metoda au sfarsit inecati sau sfasiati de colturile taioase ale stancilor. O exceptie o constituie Henri Charriere, detinutul care a devenit celebru dupa ce a publicat romanul ce descrie infamul sistem de detentie francez.


1.Valea Mortii – Nevada/California

Celebra Vale a Mortii din California, Statele Unite ale Americii, reprezinta unul dintre acele locuri cu aspect selenar, in care viata ar parea imposibila. Temut si ocolit de nativi pana la sosirea colonistilor europeni, sistemul californian de vai aride si-a primit numele in 1849. Se pare ca atunci, un grup de cautatori de aur, in tentiva sa de a ajunge la minele de aur din Sacramento, s-a aventurat in traversarea temutei vai. Desi aparent mai usor decat traversarea muntilor, drumul avea sa se dovedeasca in curand un cosmar. Pierzandu-se in desertul interminabil, cautatorii de aur au ratacit timp de 26 de zile pana in momentul in care au fost salvati de catre una dintre iscoadele trimise pentru a gasi o cale de iesire. Se spune ca in momentul in care calatorii au parasit valea, unul dintre ei si-a mai intors odata fata catre pustiul dezolant rostind urmatoarele cuvinte : ”Adio, vale a mortii !”. Astfel a aparut sumbra denumire a vaii.
In schimb, numarul celor care si-au pierdut viata in acest desert nu poate fi estimat. Poate ca nu intamplator, numeroase locuri din Valea Mortii au primit nume nu mai putin sinistre: Muntele Funerariilor, Poarta Iadului, Canionul Dezolarii, Capul de porumb al diavolului, Muntele Negru etc. Pentru a intelege ce anume i-a inspaimantat atat de tare de cei care s-au aventurat aici, trebuie spus ca Valea Mortii este unul dintre cele mai aride locuri de pe glob, cu temperaturi extreme ce fac improprie existenta vietii…
In prezent, Valea Mortii a fost transformata in Parc National, unul dintre motivele care atrage zeci de mii de curiosi fiind si misterul pietrelor care se misca singure prin acest desert…