Brazii de Craciun seamana oarecum cu relatiile. Cele reale sunt cu siguranta mai frumoase, insa e prea mare agitatie, prea mare mizerie. Despre cele false poti sa spui ce vrei. Dar nu poti nega faptul ca pun mult mai putine probleme.

( Tony Parsons in „Lectii de viata” ).

Duse au fost zilele in care Dana se trezea doar pentru a merge la cursuri si pentru a admira de la distanta frumusetea facultatii…Ca sa nu mai zic de cele in care ma trezeam la 10-11…S-au pierdut si serile alea in care luam toate blogurile la rand, in care scriam articole lungi si foarte informate ( in unele cazuri), in care o ardeam aiurea pe Facebook pentru a inspecta „piata” social-virtuala :lol:.
Daca as gasi si daca as putea, mi-as dori din tot sufletul meu sa cumpar macar 2-3 ore in care sa stau aiurea in pat sau la calculator, fara sa astept anumite persoane cu care sa discut sau sa lucrez la anumite teme. Pentru ca asa se intampla cand vrei sa fii la zi cu toate proiectele si nici sa nu lipsesti de la cursuri si seminarii – ramai fara timp pentru tine. Doamne fereste sa mai ai si nenorocul sa ai vreo problema in viata de cuplu sau in cea de familie, ca ti se rupe firul intregii activitatii si imperii de planuri se darama…Asa ca nu iti ramane altceva de facut decat sa te imparti in nu stiu cate bucatele astfel incat sa incerci macar sa impaci pe toata lumea si sa speri ca fiecare se va multumi cu particica sa primita. Evident, cei apropiati voi intelege mereu…
Si ca sa le tai elanul celor care cred ca Bucurestiul este raiul cluburilor si al dezmatului pentru absolut toata lumea, am sa spun si ca mai bine s-ar gandi de doua ori inainte sa deschida gura. Mai bine ar lua in consideratie si tot ce implica aceasta viata de noapte ( bani, timp, rezistenta) :). Mai sunt si cei care vin aici mai mult pentru a invata si pentru a cunoaste… Si daca va amintiri, acum cateva saptamani am scris un articol in care va vorbeam foarte entuziasmata despre niste conferinte AdRev pe domeniul publicitatii. Ei bine, din 5 astfel de conferinte nu am reusit sa ajung decat vineri seara la una. Restul duse au fost din cauza unui proiect pentru teoria comunicarii :). Dar chiar si vineri seara, la ultima activitate, am ramas foarte placut impresionata de ceea ce am vazut. Asemenea conferinte iti arata ce se afla in spatele reclamelor. Te invata sa ai la tine mereu o foaie de hartie si un creion si sa te plimbi muuuult…si cum vezi ceva care te inspira, indiferent cat de absurd ar fi, sa iti notezi ideea. Nu se stie cand iti va folosi…
Deci da, regret lipsa mea de timp pentru lenevit, pentru plimbari fara vreun scop anume, pentru citit bloguri ( imi cer scuze bloggerilor mei preferati pe aceasta cale 😦 ) si in general, pentru mine… Pe de alta parte insa, ma bucur enorm ca am activitati care nu fac decat sa imi sublinieze si mai tare in mod pozitiv alegerile facute. In plus, fiecare ora petrecuta in afara bibliotecii, este ridicata la rang de moment unic de catre psihicul meu :lol:.

Nu stiu cum face Hubbis de reuseste sa ma nimereasca mereu cu filme si melodii…nici nu suntem amandoua scorpii 🙂 dar lasand la o parte asta, am urmat pentru a doua oara sfatul ei si mi-am descarcat de pe net „Not easily broken”.Efectul…mare efect!
Ultimul film care a avut ditamai impactul asupra mea a fost „He’s just not that into you”; am ramas pe ganduri cateva zile bune si m-a facut sa imi schimb un pic gandirea si viziunile. Era un film despre oameni, despre relatii, despre viatza… Si „Not easily broken” e la fel, doar ca trateaza lucrurile altfel…sincer, la inceput, cand am vazut titlul, am crezut ca este vorba despre un film siropos, care se refera la o inima care nu poate fi franta cu una doua 🙂 i was wrong :”> cu mici exceptii…
Vi-l recomand si eu cu toate caldura intrucat nu face partea din marea de superficialitati aparute in ultima vreme. Povestea e cat se poate de simpla si de reala, Dave si Clarice erau mai mult decat indragostiti unul de altul cand s-au casatorit. Aveau planuri de viitor, vise…ca orice cuplu. Anii au trecut, el nu a ajuns ce si-a dorit, dar ea da: lucra in domeniu imobiliar, avea o cariera stralucita, curmata de un accident de masina, in urma caruia nu a mai putut merge o perioada buna de timp. Si aici a explodat bomba: mama ei s-a mutat impreuna cu Clarice si Dave, si-a bagat nasul neintentionat in casnicia lor, rezultatul il putetzi ghici sau il putetzi vedea.
Dar lasand la o parte povestea acestui cuplu, „Not easily broken” e un film care chiar merita vazut. M-a cam lasat fara cuvinte, recunosc…Este vorba despre putere, despre faptul ca viatza o sa ne dea peste cap, dar trebuie sa ne revenim. Ca trebuie sa fim oameni unii cu altii…Si avea Dave o replica pe care nu am memorat’o bine, dar care mi-a placut enorm: „Uita-te la mine…Ce rasa sunt? (raspuns: neagra). Gresit! Inainte de asta, sunt om, apoi sunt de rasa neagra. Nu exista decat o singura rasa pe lumea asta: oamenii! Doar ei pot fi buni sau rai..” 🙂 Frumos, huh?
Nu stiu sa ma exprim prea bine, doar ce am vazut filmul si inca mai sunt pe ganduri in legatura cu unele scene, cu unele replici…V-am pus un trailler, poate va atrage. Si m-am gandit sa va las si ideea prinicipala din „Not easily broken”: Sometimes you have to let life turn you upside down so you can learn how to live right side up.

P.S: ok, recunosc, imi place si accentul de ghetto foarte mult :”> ma rog, nu neaparat de ghetto, ci accentul ciorilor in general 😀