Cum protesteaza femeile

Nebunie mare azi cu protestatarii… Credeti-ma, am vazut totul din plin si fara sa vreau! Aglomeratie si mai mare la metrou, iar cand am ajuns pe Lascar Catargiu la 10 dimineata, am dat nas in nas cu tot felul de grupulete care se agitau ca niste pasari colibri. Incet incet, am vazut ca se alipeau unei multimi imense, devenind ditamai dihania.
Nu pot spune ca protestul a afectat prea mult studentii. Unii nu au fost la cursuri, altii nu au avut de ales. Asa ca m-am dus :). Mai nasol pot spune ca a fost in intervalul 11:30-13:30 cand am avut fereastra si a trebuit s-o ard aiurea prin zona. Recunosc, m-am uitat si eu cu o privire destul de uimita si de tampa la inceput. A fost prima data in viata mea cand am vazut o revolutie in miniatura… Dar dupa, deja devenise neinteresant. Am crezut ca eram singura satula de persoanele nemultumite, care incepusera sa zbiere inca din Piata Victoriei ( si trebuiau sa mearga pana in Piata Unirii, ma mir ca nu a ragusit nimeni pana acolo, desi nu bag pana in foc), dar lucrurile nu stateau asa.
-Scuza-ma, cat ai dat pe ciorapii astia?
In dreapta mea, o domnisoara cu ochelari ma priveste foarte curioasa.
-10 lei, iubita! ii raspunde vanzatoarea din fata mea. Sunt marimi universale.
Da, imi cumparasem niste ciorapi negri, foarte grosi,pentru rochitele pe care le port iarna. De-asta ma consideram destul de ignoranta. Ceva de genul ” tara arde si baba se piaptana”. Sentimentul mi-a trecut in urmatoarele 10 minute. Motivele sunt simple si le voi explica pe scurt, pentru ca sunt constienta ca exista si baieti care imi citesc blogul. Deci: intru in „Glow” cu o prietena ca sa probeze ceva. La reduceri este o bluzita draguta. Doua tipe ii dau tarcoale. Se pare ca amandoua o vor. In prima etapa, isi zambesc politicos una alteia. In a doua etapa, zambetele deja se transforma in straight faces, iar in cea de-a treia, vanzatoarea intervine intre cele doua cliente. Si toate astea pe fundalul ” Jos BOC! Jos Guvernu’! Uoaaaaa!!!”. In concluzie, s-a dovedit in mod evident ca femeile fac shopping si pe vreme de criza, de pace, de razboi sau in caz de sfarsitul lumii :lol:.
M-au enervat si protestatarii. Intru in Mc’ sa mananc ceva. Inca de la usa, coada la baie. Numai muieri, frate! In KFC aceeasi situatie. Ma umplu de nervi. Ma retrag intr-un colt si mananc ceva. Cand am iesit la ora 13:00, puhoiul de lume inca nu se terminase. Multe tipe de la CNSLR Fratia intrasera prin magazinele de prin zona si se inghesuiau la casele de marcat. Pai frate, ori sunteti puse pe scandal ori nu mai sunteti!… Si inca ceva: nu stiu de ce, am dat nas in nas numai cu tarani care faceau ca toti dracii cand vedeau cate o fata. Ii excita oare faptul ca saraca era extrem de zgribulita?! Aceeasi dobitoci ( da, am retinut fetzele catorva) se indreptau pe la ora 16:00 catre gara, urland ceva de fericire. Ca sa aud acum doua ore ca Boc o sa ramana cu tot cu guvernul lui :lol:…Da, lucrurile se reintorc la normal. Nu ca nu ar fi fost deja acolo.

 

Murim azi, murim maine?

Ziarul „Adevarul” a publicat acum cateva zile urmatorul articol:

2014, anul care va schimba lumea!

Profesorul Nicholas Boyle crede ca turbulentele financiare ar putea fi elementul declansator al crizei si ca reactiile liderilor americani vor fi cruciale pentru modul in care va arata viitorul. Noile organizatii globale vor fi cheia stabilitatii, spune el, citat de cotidianul „The Daily Telegraph”.

2014 va fi un an al schimbarilor, spune cercetatorul, bazandu-se pe faptul ca, in ultimele 5 secole, evenimente importante s-au intamplat in mijlocul celui de-al doilea deceniu. In 1517, Martin Luther a scris Tezele de la Wittenberg, ceea ce a dus la reforma si ascensiunea protestantismului. Anul 1618 a marcat inceputul Razboiului de 30 de ani si decenii de conflicte religioase in Europa de Vest. In 1815 a avut loc Congresul de la Viena, in urma infrangerii lui Napoleon, anuntand un secol de relativa stabilitate in intreaga Europa. Totusi, in 1914 a inceput Primul Razboi Mondial, conflict care a dat tonul nemultumirilor internationale de pe tot parcursul secolului XXI. „Caracteristicile unui secol devin vizibile in cel de-al doilea deceniu, asa ca, de ce ar fi diferit acesta?”, spune Boyle in noua sa carte, „2014 – Cum va supravietui omenirea unei noi crize mondiale”. „Partial, acest calendar are de-a face cu modul in care intelegem viata si istoria noastra. Fiecare secol are un caracter aparte, ce apare in primii 20 de ani, asa cum se intampla si in viata noastra. Un alt element important este si succesiunea generatiilor”, spune el.
Boyle a prezis si ca acest colaps economic recent ar putea anunta o problema mai mare in ceea ce priveste relatiile internationale. Statele Unite vor deveni un jucator-cheie, iar deciziile pe care le vor lua, fie ne vor condamna la un secol de violenta si saracie, fie la intrarea intr’o noua era a cooperarii internationale. Problemele ce preocupa acum lumea – schimbarile climatice, criza economica – pot fi rezolvate doar prin colaborarea intre natiuni, spune Boyle.

Ok, acum urmeaza o analiza a la Dana si cine nu e de acord cu mine sa spuna acum sau sa taca pe vecie 🙂 peeentru ca eu am cateva nelamuriri si tare as vrea sa stiu daca sunt fondate.
In primul rand…ce dracu’?! Parca muream cu totii in 2012! Parca atunci era sfarsitul lumii, s-au scris carti pe tema asta, au aparut filme… Am luat tzeapa?! De ce naiba am vrea sa reparam economia in 2014, daca, dupa cum se spunea, vom fi oale si ulcele de vreo 2 ani?! Ne autocontrazicem graaav! Ne luam singuri la misto!
In al doilea rand…De ce 2014? Adica bun, am inteles treaba cu cel de-al doilea deceniu al secolului, dar se pare ca anii nu corespund! Ba 1517, ba 1618, ba 1815…poate sa fie si 2019! Dar nu, noua ne place sa facem preziceri, in loc sa ne vedem de treaba noastra ( omul asta ar fi putut sa se limiteze la meseria sa de a preda). Continuand cu intrebarea pe care si-o pune acesta: „Caracteristicile unui secol devin vizibile in cel de-al doilea deceniu, asa ca, de ce ar fi diferit acesta?”…am sa il completez eu cu „De ce nu?”. Adica eu inteleg ca a doua oara e mai bine, mai placut si mai clar pe diverse planuri, dar sa nu exageram!
M-a cam bagat in ceatza si afirmatia despre SUA ca jucator-cheie. Cand nu a avut SUA statutul asta…? Pentru ca din cate stiu eu, de ceva vreme incoace, toata lumea se cam invarte in jurul lor. Si sincera sa fiu, in deciziile luate pana acum au cam dat cu batzu’n balta si nu vad de ce ar fi altfel de data asta ( eh, uitati aici predictie: americanii or s’o faca lata si acum si ghiciti ce, nici macar nu sunt profesor ca sa analizez situatia din ultimele secole). Si ca sa inchei pufos cu seria mea de ridicari din spranceana: schimbarile climatice pot fi rezolvate daca am colabora unii cu altii?! Eu sunt de acord cu asta, ok, ok! Ar fi frumos, ar fi fain, ar fi UTOPIC! Dar in lunga mea experinta de voluntariat, mi-am dat seama ca nu exista proiecte comune intre persoane de diferite varste sau cu diferite functii in societate. Intrebarea mea este: daca nu se pot mobiliza 100 de oameni pt un proiect legat de mediul inconjurator ( da, multi sunt reticenti si plictisiti cand aud asta), cum mama naibii sa pui in actiune atatea milioane de locuitori ai planetei?!
Nu stiu, poate sunt eu cam iritata in ultima vreme sau poate citesc doar porcarii, dar nu vad sensul articolului astuia! Predictii peste predictii, sfaturi care ne spun sa colaboram intre noi de parca nu am sti deja ca asta e cheia. Dar daca nu vrem s’o facem, n’o facem si gata, pt ca asa suntem noi- incapatanati si egoisti .Pana nu exista o singura putere nu ne simtim bine!… Si daca are cine ceva de zis, chiar va rog, vreau sa mai aud si alte pareri…
Pana una alta…murim in 2012 sau in 2022? Poate al treilea deceniu e si mai hotarator :> a treia oara tre’ sa ne iasa! 😆

 

Sunt un cantec cu lacune…parca suna a gol

Am lacune…
Imi cer scuze ca scriu atat de greu si de pueril, imi cer scuze ca va citesc din an in Paste, imi cer scuze ca uneori nu sunt coerenta; dar chiar am lacune…majoritatea, sentimentale.
Am inceput sa’mi fac si mai multe griji pentru ceea ce urmeaza. Timpul a trecut pe langa mine mai repede ca niciodata si imi vine sa ii rup picioarele si sa stea cu ele in gips macar cateva luni, ca sa stie si el ce e durerea. Simt ca raman in urma si cum spunea o autoare al carei nume imi scapa cumplit, viatza ma depaseste si nu’mi place, pentru ca n’am aptitudini de acrobat.
S’au adunat toate acum: personale, nepersonale, materiale, spirituale, lucruri de maxima importantza si tot felul de porcarii. Am lipsuri in ceea ce priveste materia de bac si de admitere si mi’e al naibii de greu sa ma pun la punct, in conditiile in care mi s’au tot spart geamuri prin care privesc catre iubire si catre el. Ma simt rau… atat de rau, incat n’as recunoaste un succes nici daca m’ar scuipa in fatza!
Sunt linistita aparent, dar ma tot rascoleste ceva si mi’e teama sa raman singura cu gandurile mele. As vorbi, dar nu vreau sa’mi fac si mai mult rau. As vrea sa pot privi in ochii cuiva care ma cunoaste ca pe propriul buzunar, sa incep sa plang si cand sa dau sa ma arunc in bratzele sale sa nu ma intrebe „de ce?”. Nu sunt sanatoasa,poate..
Imi cer scuze ca ma cititi asa ( e bine ca nu ma vedetzi), dar tzin de mult in mine si am rabufnit. Le’am vizitat in seara asta foarte atent pe Grapefruits si pe Hubbis si am simtit ca mi s’a umplut paharul sentimental; zilele viitoare poate o sa gasesc o carpa si o sa sterg. Macar mi-au dat curaj sa scriu cateva randuri, daca tot nu am reusit sa zbier cum trebuie..
Dar e cumplit sa realizezi dupa atata timp in care te credeai o persoana care le are pe toate si care este definitia cuvantului COMPLEXITATE, ca de fapt lipseste ceva sau cineva…si tocmai lipsa asta este cea care iti da cu dictionarul in cap.
Sunt un cantec prost. Am niste versuri absurde pe care le tot repet si nu le aude nimeni. Le’am cantat de mult si inca mai simt nevoia sa le ascult. Asta apropo de Vama…Ah, si nici macar n-am voce 🙂

Fara legatura cu nimic:

Recunoaste ca-i un cantec prost
Recunoaste ca si noi am fost…
Doua inimi vor rula acelasi film la nesfarsit
Lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit…

 

Adevarata noastra criza

Dati’mi voie sa fac putzina filozofie practica citandu-l pe acelasi Martin Page de care va povesteam zilele trecute. Fragmentul de mai jos face parte din cartea sa „M-am hotarat sa devin prost” ( zevzecii de la natura nu stiu cu ce har au fost inzestrati..), recomandata de Divine Anarchy :D. Mai presus de orice, as vrea sa aud parerile si interpretarile voastre…deci, scumpii mei hermeneutzi…lectura placuta! :*

Banii, succesul, integrarea intr-un mediu recunoscut ca avand baze solide, toti acesti factori contribuie la o economisire de sine. Nu mai ai nevoie sa te gandesti la dorintele tale, la morala ta, la actele tale, la prietenii tai, la viata ta, nu mai ai nevoie sa intelegi, sa cauti: mediul iti ofera toate astea la cheie. Primesti trusoul de casatorie cu societatea. Este o chestiune de economii de energie; este categoric mai putin obositor, mai putzin stresant decat sa incerci sa gasesti totul tu insuti, sau sa inventezi. Nu, nu merita osteneala, tzi se vor pune la dispozitie emotii prefabricate, ganduri preambalate.
Fiintele umane seamana frapant de mult cu automobilele lor. Unii au o viatza fara optiuni, care doar merge, nu prinde viteza prea mare, caleaza si deseori are nevoie de reparatii; este o viatza in partea de jos a gamei, putzin solida, care nu-si protejeaza ocupantzii in caz de accident. Alte vietzi au toate optiunile posibile: banii, dragostea, frumusetea, sanatatea, prietenia, succesul, precum airbag-ul, A.B.S-ul, scaunele tapisate cu piele, servodirectia, motorul cu 16 supape si aerul conditionat.