M-am declarat fana Marc Levy, inca de cand am pus manutza pe prima sa carte, „7 zile pentru o eternitate”, in urma cu 2 ani. Am citit’o o singura data pentru ca nu am vrut sa imi dispara gustul placut pe care mi l-a lasat… Am recomandat aici pana si o ecranizare dupa „Si daca e adevarat…” care m-a emotionat mult…All in all, nu se putea sa nu va recomand si ceva ce am citit de curand – „In alta viata”. 🙂
Descrierea de pe coperta cartii suna cam asa:

Incercand sa dezvaluie destinul misterios al unei picturi, Jonathan se va intalni cu Clara. Si unul si celalalt simt ca s-au mai vazut candva. Dar cand? Si unde? La Londra, in urma cu un secol…Versiunea moderna a lui „Romeo si Julieta”, romanul de fata creeaza o poveste plina de suspan, pornind de la o sugestie metempsihotica.

Si acum, critica persoanala :d. Nu ca rezumatul de mai sus nu ar fi corect, dar mi se pare prea simplu si prea succint pentru o carte care inspira atatea, pe diferite planuri.
Asa ca treaba sta in felul urmator. Peter si Jonathan sunt prieteni de cand lumea; primul este o fire foarte colerica, exploziva, nebunatica, iar cel din urma este romantic si atat de linistit, incat parca nu isi gaseste locul in acest secol al vitezei. Ce au in comun cei doi? Prietenia care ii leaga de atata timp si domeniul in care amandoi lucreaza: arta! In timp ce Peter se ocupa de licitatii, expozitii si vanzari, Jonathan este un expert indragostit de operele unui pictor pe nume Vladimir Radskin. El incearca sa elucideze misterul ultimului sau tablou, care a ramas neterminat si care ascunde o ditamai povestea. Partea de investigatie trebuie sa va placa ( adica mi-a atras mie atentia care nu am treaba cu asa ceva :lol:)..Se vede ca Levy s-a informat foarte bine asupra anumitor tehnici de pictura si ca nu a scris cartea asa de mantuiala. Good job!
Partea mai romantica a povestii consta in relatia lui Jonathan si a Clarei. In jurul lor, zic eu, se contureaza ideea principala a romanului: sentimentele adevarate, puternice, nu mor niciodata 🙂 . Cu toate ca soarta nu le-a fost deloc favorabila si factorii externi au actionat urat asupra lor, dupa atatea cautari, pierderi si regasiri, ei au reusit sa fie fericiti in alta viata…Indiferent de cum aratau si de unde veneau, ei s-au recunoscut in orice perioada … Ideea asta m-a emotionat cumplit…
Nu stiu daca sunt de acord cu faptul ca unii critici au spus ca romanul aduce a „Romeo si Julieta”. Poate. Eu spun insa ca seamana mai mult cu finalul filmului „The notebook”; ba chiar mai mult..daca s-ar realiza o ecranizare, cred ca l-ar intrece serios!
„In alta viata” este o carte pe care am citit’o o singura data si atat. Care m-a facut sa visez extrem de frumos in seara in care am terminat-o. Care mi’a daruit o doza zdravana de optimism, intr’o faza in care mi-l pierdusem de mult si nici macar nu stiam 🙂 Levy impleteste armonios romanticul ( atentie, cel nesiropos), cu actiunea, investigatia, drama, dar si umorul. Mai multe nu va spun! Sper ca v-am facut suficient de curiosi incat sa dati o tura la biblioteca/librarie si macar sa rasfoiti un pic paginile cartii. Merita!

La lumina durerii care il gatuia, descoperi ca viata era mai puternica decat arta lui.

-Imi place cerul, spuse ea, orasul e cu totul altfel cand e frumos afara.
-Taica-meu imi zicea ca atunci cand o femeie vorbeste despre vreme, incearca sa evite alte subiecte, ii raspunse Jonathan.
-Iar mama dumnevoastra ce spunea?
-Ca atunci cand se intampla asa ceva, ultimul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa atragi atentia asupra acestui lucru.
-Mama dumnevoastra avea dreptate!

Sa iubeste, sa urasti, inseamna sa-ti fauresti viata in loc sa stai s-o contempli. Sentimentul nu moare niciodata!

Te iubesc, fara sa stiu cum sa ma opresc din a te iubi, fara sa stiu nici cum, nici de ce. Te iubesc asa, pentru ca nu stiu altfel. Unde nu esti tu, nici eu nu mai sunt..

Reclame

Sunt nervoasa.
Iau 51 acum cateva ore impreuna cu Habiba si pornim catre casa. Zic: ” Mi-e super rau, nu-mi pasa de babe si de mosi, eu stau jos!”. Ma asez. Ma doare spatele. Dau sa ma plang la Habiba. Stupoare! Nu ne auzim una pe cealalta! Exact in spatele nostru, 2 pusti ascultau muzica la telefon: Puya – V.I.P.
Citisem pe un blog acum ceva timp ( la Machiaveliq din cate imi amintesc) ca in nu stiu ce oras din tzara, primaria a interzis ascultarea manelelor la telefon in mijloacele de transport in comun. Intrebarea mea acum este: ce mi-e Guta, ce mi-e Puya?! Dar imi raspund chiar eu pt ca stiu diferentza: cu toate ca nivelul de cultura este cam acelasi desi se vrea a fi o ditamai diferentza intre cei doi, Guta face dezacorduri dar castiga mii de euro, Puya incearca sa-l critice.
Sunt sigura ca ati ascultat versurile melodiei V.I.P. Ma, sa mor daca am ceva cu cantaretzu’! Dar din moment ce sustzii ca suntem o tzara de inculti, de hotzi, de prosti si asa mai departe, de ce mama naibii canti „Tu chiar nu vezi? / Ca daca ai scoala multa chiar nimic nu realizezi!”. Ce e cu mesajul asta?! Asa vrei tu sa ajuti romanii?! Asta e instigare la incultura! Eu stiu ca in viatza, pe langa ce invatza fiecare, norocul si pilele au un rol important…Dar cum dracu’ sa asculte niste copii de 10-11 ani asa ceva?! Adica hai sa ne limitam la scoala generala…daca aprofundam in liceu deja nu realizam nimic si daca ajungem si la facultate, ne-am irosit viatza!

Ma, stiti ce ma enerveaza pe mine? Faptul ca romanu’ se complace in situatia in care este… Vede ce nu merge bine, vede cum sta treaba, dar de ce sa se deranjeze sa puna mana ca sa schimbe lucrurile in bine..? Nu se scoala, dar uite ce frumos atarna… Nu ne convine ca invatam de nu mai putem, ca exista oameni cu 2 facultati care sunt someri sau care lucreaza ca vanzatori, dar hai sa cantam despre asta! Hai sa cantam ca trebuie sa ramanem doar la cunostiintele de baza: la scris, citit si socotit…nu de alta, dar ne trebuie la numarat si la facut banii!
Nu m-am nascut ieri si stiu si eu de ce este nevoie ca sa te realizezi ( pe langa invatat). Dar ma intreb oare daca sunt singura proasta care mai crede ca scoala ne formeaza intr-un fel sau altul…atat cultural, educational cat si social… Ma intreb daca sunt singura proasta care inca mai crede ca citind, invatand si studiind cat mai mult, pot ajunge cat mai departe…:) Dar cel mai tare ma intreb unde or sa fie peste ceva timp copiii care la numai 10 ani asculta „Tu chiar nu vezi? / Ca dac-ai scoala multa chiar nimic nu realizezi!”

Exista persoane care vor sa critice si nu stiu cum 😀 serios, ati observat asta? Eu da, pentru ca multi din jurul meu critica, singura diferenta e ca unora le iese in timp ce altzii dau cu batzul in balta si deja o dau in penibil.
Ca sa para mai interesanti, ca sa se integreze, don’t know… cert e ca aud zilnic niste chestii aruncate aiurea, doar ca sa fie spuse. O stiti pe aia cu ” atunci cand n-ai nimic bun de zis, mai bine taci?” ..daca nu, merge si aia cu ” daca taceai filosof ramaneai”.. nici o problema, si daca ar fi tacut, prostia li s’ar fi citit in privire, dar sperau si ei ca deschizand gura, ar atrage atentia cu ceva mai bun. Not!
Si e culmea, stiti… ca exact aia care ar avea ceva de spus, de cele mai multe ori,tac din gura si prefera sa rada in sinea lor 🙂 exact persoanele care ar trebui sa mearga blat, pentru ca nu au nimic spectaculos de aratat, eeexact ele sunt cele mai extravagante in gesturi si in vorbire 🙂 deja mi’e sila…
Sunt sigura ca ati auzit si voi melodia aia cu ” Nu ne-am nascut in locul potrivit”, if you ask me, deja a devenit imn national. Fie ca ai Dacie, fie ca ii dai cu 100 la ora pe Tomis cu X5’ul, melodia asta trebuie sa se auda cat mai tare din mashina. In troleu, se gaseste mereu cate un tzaran care sa urce, sa se asheze si sa bage exact melodia asta! Dar culmea culmilor o vetzi gasi pe mess si pe hi5, unde 70% din statusuri sunt ” Nu ne-am nascut in locul potrivit…”. Ce dracu’?! Vorba prietenei mele Korina, nimeni nu s-a nascut in locul potrivit?! La naiba, eu cred ca va aflati exact unde trebuie, mai bine nici ca se putea sa nimeriti! 😀 Paradoxu’ e ca melodia e chiar buna si la inceput imi placea foarte mult, doar ca atunci cand o auzi pe peste tot, deja te scarbesti :)…
Serios acum, cred ca altii sunt cei care ar trebui sa fie nemultumiti de ce se intampla in jurul lor. Aia care muncesc pentru ceea ce vor, lupta pentru ceea ce le place… exact oamenii respectivi se multumesc cu putzin si isi vad de vietile lor, in timp ce altzii latra aiurea. Exista oameni care chiar au ce spune, dar nu au loc de altzii care ii critica aiurea si pentru simplu fapt ca respira. Am citit de curand undeva ca ironia e arma celui slab si sunt partial de acord. Pentru ca este asa doar atunci cand cel care critica si ironizeaza habar nu are cum s’o faca…
E o vorba care imi place mie tare mult: ” cainii mor de drum lung si prostii de grija mea” …