Inca nu pot sa imi gasesc cuvintele pentru ca inca nu sunt in stare sa constientizez ca au trecut 4 ani 🙂 unii dintre cei mai frumosi…
Nu vreau sa scriu mult pentru ca oricum nu multi stiu momentele triste sau fericite prin care a trecut 12C’ul… Dar ati vrut sa stiti cateva detalii, sa vedeti cateva poze si m-am gandit sa tastez si eu ceva, in sfarsit…
Nu ne-am gandit ca o sa fim atat de tristi…nu ne’am gandit ca o sa ne fie dor deja. Ne’am strans la miezul noptii pe ringul de dans si am format un cerc si am plans toti pe „Ani de liceu” pana n’am mai putut…si am plans si cand am baut sampanie. O gura de alcool, doua de lacrimi inghitite…
N’au venit nici multi profesori de la clasa noastra, dar nu ne’am suparat. Cred ca cei mai importanti au fost acolo…cei carora le’a pasat si pe care ni’i vom aminti 🙂 oamenii care au tzinut la noi si la care am tzinut si noi ( suntem cam exclusivisti, nu ne place de toata lumea 😆 sau ma rog…cel putzin asa am fost :-< ).
Am dansat pana nu ne-au mai tzinut picioarele si cand n'am mai putut, ne'am descaltzat si tot nu ne-am lasat. DJ'ul ne'a facut dedicatii peste dedicatii, cu toate ca ne'am rupt pe tot felul de melodii in coltzishorul nostru…Am ras cel mai tare si cred ca am plans cel mai tare…
Zilele astea am umplut Facebook'ul cu poze si am stat pe site'ul ala nenorocit mai mult decat pana acum… in toate comentariile noastre nu ne venea sa credem ca am terminat…Mai avem cateva zile, cateva momente importante, mai avem de dat bac'ul si evident, betziile de dupa exemene 🙂 chiar daca nu o sa ne mai vedem la liceu, avem noi grija sa ne intalnim. Da, inca suntem in faza de negare: noi inca o sa mai stam in banci, noi inca nu putem sa ne trezim dimineatza ca sa ajungem la primele ore, noi inca o sa mai chiulim si o sa ne chinuim dupa cu cereri si scutiri, noi inca o sa mai copiem de o sa rupem la teste si la teze si inca o sa mai facem prostii. Pana in ultima zi sau pana o sa uitam cat de cat…
Poate ca regretam ca am fost uneori rai unii cu altii… poate ar fi trebuit sa fim mai uniti…Dar niciodata nu am lipsit de la majoratele noastre si nici nu ne'am lasat unii pe altii cand am avut probleme. Ne'am acoperit mereu cand directoarea ne baga in shedintze si nu doar de cateva ori am avut parte de asa ceva :). Da ma, am fost cei mai tari din tot liceul in ciuda a tot ce a fost. De noi or sa isi aminteasca multi profi, multi colegi mai mici…noi am avut cele mai tari piese de teatru si noi am aparut cel mai des in presa. De buni, de rai, de nenorociti, de extraordinari….ne stie un liceu intreg 🙂 Si ne stim si noi…citisem pe blogul cuiva ( imi cer scuze, dar sunt atat de turburata incat nu-mi amintesc ca „OAMENII UITA, DAR SUFLETUL NU!”…Sa stiti ca e pe bune…





P.S: incepand de azi, o sa scriu mai rar 🙂 sunt si confuza, am si mult de invatat pentru ca pana acum am pierdut timpul… o sa va citesc mai rar, o sa public mai putzin…dar nu sa va las :* am sa onorez mereu orice leapsa si o sa va mai povestesc ce fac si pe unde umblu…

Nu exista om original 100%…mereu copiem ceva de la altii, suntem fortzatzi sa facem asta. Chit ca e imbracamintea, muzica preferata sau unele gesturi, asta este…partial, suntem niste kitch’uri umane involuntare. Nu ne permitem sa ne facem toate perechile de blugi la comanda si nu ne permitem sa avem un vocabular propriu in intregime…Saaau, de cele mai multe ori, cand facem parte dintr’un grup, tindem adaptam limbajul folosit acolo si obiceiurile respective. DAR ASTA NU INSEAMNA CA TREBUIE SA COPIEM LA MODUL NESIMTIT CHESTII DE CARE HABAR NU AVEM, DAR NE PLAC DOAR PENTRU CA SUNA FRUMOS!!!
Am observat de mai mult timp incoace ca inspir multe persoane din jurul meu…de fapt, inspirat, e putzin spus 😀 Unii imi copiaza gesturile, statusurile…Dar cel mai tare ma deranjeaza cand cineva imi foloseste propriile idei!
Odata, am scris o poezie si am pus cateva versuri din ea la o descriere pe hi5…Peste doar cateva zile, vad la statusul unei tipe oarecare din lista mea, versurile mele! Ceea ce m-a intrigat a fost faptul ca tipa este dintr’un liceu din fundul orasului si nu are cam nici o treaba cu mine! Avem vietzi total diferite si nu inteleg cum a reusit ea sa se regaseasca in poezia mea. Culmea culmilor este faptul ca am intrat pe ea si am intrebat’o de unde a luat statusul pentru ca evident, mi se parea foarte cunoscut. S-a aratat a fi chiar foarte jignita de observatia mea si mi-a spus ca sunt versuri dintr’o melodie pe care a gasit’o pe net…Pardon?!
Dar m-am prins eu ca cel mai des ma imita colegele mele mai mici, de clasa a 9-a sau a 10-a. O tipa de genul mi-a facut niste complimente in legatura cu cateva poze pe care le facusem in noiembrie la ruine (au aparut si pe blog). Cateva zile mai tarziu, vad poze slabe calitativ facute EXACT in acelasi loc unde mi-a facut si mie Habiba niste poze profesioniste :)…Huh?!
M-am prins eu ca este si multa lumea care imi citeste blogul :d ma bucur sa vad asta! La inceput sincer, mi-a fost teama ca o sa fie ceva ignorat sau ca o sa duc lipsa de subiecte…se pare ca n-a fost asa! Mi’ar placea totusi sa pot vedea exact cine imi viziteaza blogul…Pentru ca mi s-a intamplat de cateva ori sa public un articol pe o anumita tema si in urmatoarea zi, din cauza ca anumite persoane s’or fi simtit atacate, comportamentul lor fatza de mine era schimbal radical. Caci daca privirile ar fi ucis…eu as fi fost un zombi de mult! 😀 Pentru ca scriu ce vad, scriu ce vreau, scriu pentru ca vreau! Ciudat este cum mai sunt cateva persoane care vad lucrurile EXACT ca mine 😕 in lista de mess le-am intalnit pe toate…am recunoscut pasaje din ceea ce scriu eu aici la statusurile lor si am zis „CE DRACU?!”.
Problema mea este una tripla:
1. Mai bine suntetzi proaste pe intelesul vostru, decat destepte pe al meu! Daca ati fost obisnuite numai cu revista de moda si manele nons-stop, daca suntetzi anticitit, daca viata voastra sta intr-un card si un ruj roz…nu incercati sa pareti ceea ce nu sunteti 🙂 Minulescu la statusurile voastre nu da bine, cand nici macar nu ati auzit de el!
2. Cat de mare sa fie tupeul persoanelor care ma vad zilnic, care sunt chiar in acelasi liceu cu mine, care ma saluta, dar care totusi, nu dau inapoi de la a-mi copia anumite cuvinte. Macar de ar fi persoane de care habar nu am…Nu stiu daca fac asta din nesimtire sau din prostie…
3. Ducem vieti diferite, ok? Tu umbli 24 din 24 pe tocuri si cu parul indreptat, eu ador cizmele joase si tenesii si am un par ondulat dezordonat. Ce putem avea noi doua in comun?! Eh bine, fragmentele mele…pe relatia: eu scriu – eu arat – tu vezi – tu adaptezi la tine.

Nu, nu e ceva de lauda sau ceva de bucurie faptul ca unii/unele copiaza lucruri de la tine! Mai ales cand persoanele respective nu sunt chiar de admirat! Daca m-ar fi plagiat cineva mai interesant, m’ash fi simtit flatata…Dar asta e, nu iese totul mereu asa cum vrem noi!:D
In fine, eu puteam sa rabd cu..frustrarea asta…Dar in seara asta am vazut la statusul unei colege de liceu care imi frecventeaza blogul (si blogroll’ul se pare), un citat din Lady Dorothy Nevill, care aparuse pe blogul lui Grapefruits acum cateva zile 😀 Evident, fata nu are treaba cu literatura, deci nu poate fi o simpla coincidentza…Asta m-a cam intrigat si m-a determinat in momentul de fata sa scriu acest post !