Dupa ce v-am frecat un an intreg la cap ca sunt indragostita de luna noiembrie, iata ca a si venit! S-a lasat cam mult asteptata, ca intotdeauna, dar presimt eu ca a meritat toate supararile si miorlaielile de pana acum :). Numai frunzele acestei luni stiu sa se usuce odata cu lacrimile si numai vantul de acum stie sa ia cu el toate amintirile urate. Mi-a fost dor de soarele asta acid care ma arde pana pe dinauntru – simt si eu ca sufletelului meu ii este cald, dupa muuuult, muuult timp.
1 noiembrie m-a topit. Nu aveam cine stie ce planuri, dar ziua a fost un dulce fluid; la fel vor curge si urmatoarele. Asteptam cascada asta de momente frumoase. Good things come to those who wait, vorba Habibei mele. Si au inceput sa vina.
Imi doream de mult sa merg la un concert Alexandrina Hristov. Pentru cine nu o stie, EA este! Ea, o artista completa, cu niste picturi exact pe gustul meu, cu niste copii minunati si cu cele mai directe melodii catre tot ce inseamna EU. Nu ii ratati urmatorul concert, mai ales daca va aflati in Bucuresti. Este genul de persoana care are nevoie de o ora sa va faca sa o adorati, sa iubiti detaliile si viata, sa asteptati fericirea.



Reclame

Ca deja e vineri si a mai trecut o saptamana din prima luna de vara 🙂 Unii norocosi mai au putzin si termina examenele, alti ghinionisti de-abia acum le incep…Mais c’est la vie si n’avem ce face, decat sa ne bucuram de ea si mergem mai departe!
Indiferent cat de busy as fi eu, nu pot sa ma abtzin sa nu mai arunc un ochi si pe blog. De-abia acum ( da, stiu, tarziu), dupa vreo 8 luni de blogging imi dau si eu seama ca sunt depedenta de chocolatfollie.wordpress si de tot blogroll’ul meu :D. De’asta fac ce fac, si tot aici ajung, cu toate meditatiile, cartile si iesirile mele.
Si daca tot mai avem un pic si trecem pragul weekend’ului, apai eu zic sa ne simtim bine! Imi beam si eu linistita azi cafelutza in fatza tv’ului urmarind „Neatza cu Razvan si Dani” si asa am ajuns sa sustzin si eu recomandarea lor – Provincialii„Kibori” ( click pe melodie ca sa auziti despre ce vorbesc). Doar ca eu fiind un pic mai energica, daca e dezmatz, apoi asta sa fie! Am preferat varianta un pic mai activa, zic eu, si anume Mahala Rai Banda – Kibori. Eu sper sa va placa…e melodie de dat din fuste pentru fete si de admirat domnishoarele dansand pentru baieti. E melodie de vara, de baut vin rosu, de tzopaind in jurul focului pe plaja cu prietenii mai apropiati, e melodie de amintit atunci cand nimic altceva nu te poate inveseli 🙂 Hai, bagati un play!

Bonus: care vretzi sa invatzati cateva cuvinte in tziganeasca, datzi click aci :d 😆
P.S: in seara asta este concertul Aerosmith dupa care boceam inca de lunile trecute 😦 daca merge careva sau auziti chestii interesante, sa imi povestiti si mie, ok? :-<

Stiam eu ca pierd multe din cauza faptului ca nu stau in Bucuresti…in Constanta nu se intampla nimic! Dar de data asta mi-am zis eu ca e prea de tot: cum sa vina Aerosmith in Romania pentru prima data si eu sa nu’i vad? 😦
Stiam de concert de ceva timp…prima data cand am auzit anuntzul la radio am avut un shoc, tzopaim in fatza oglinzii ca o adolescenta americana inainte de primul bal. Cand am auzit data concertului am inceput sa ma miorlai ca aceeasi adolescenta care a fost invitata la dans de cel mai mare tocilar din liceu, si care, pe deasupra, i-a mai varsat si un pahar de punch pe rochie. DE CE PE 18 IUNIEEEEE? 😦 Adica, ma asteptam ca Aerosmith sa vina la Bucuresti, dar speram sa fie prin august, septembrie, cand voi fi terminat si eu cu bacul si admiterea.
Da, concluzia este ca ma oftic tare… Daca pana acum am fost micutza si pe ai mei ii umfla rasul cand auzeau ca vreau la Bucuresti pentru ca vine Madonna, Beyonce sau Shakira, acum degeaba am 18 ani si ceva, daca nu am timp ca sa ajung la concerte!
Dar din toamna situatia se va schimba radical! :-L Chiar daca nu voi avea banutzi sa merg la evenimente de genul, macar nu voi mai fi frustrata ca eu sunt la nu stiu cati kilometri distantza de cantaretzii mei preferatzi! Poate as avea macar norocul pe care l-a avut Loryloo, sa dau peste Steven Tyler pe langa un hotel, intr’un mall sau la o cafea 😀 .
Si daca merge careva dintre voi la concertul din iunie, sa imi spuna si mie cum a fost, da? 🙂 eu nu mi’s fana obsedata ( mi-a trecut perioada), dar morrrr dupa melodiile celor de la Aerosmith!

Sau mai bine, cupidon in dezastru 😆 Nu a semanat deloc cu activitatea perfecta de anul trecut, dar mi-a adus o satisfactie imensa 🙂
Am avut probleme…mari de tot…cu toate . In primul rand, seara noastra de karaoke s-a suprapus cu concertul baietzilor de la Linia 2; si a iesit un mic scandal. In al doilea rand, sunetul a lasat tare de tot de dorit…Clubul nu era efectiv pregatit pentru asa ceva, cu toate ca noua ni s-a spus ca e ok. Calculatorul mergea atat de greu si programele erau atat de vechi, incat nu citeau aproape nici o melodie…Si a fost cam dezastru…
Partea buna este ca televiziunea locala a filmat exact ce a trebuit, adica ce a iesit bine 😀 Am fost prima la interviuri si anul asta si mi-a facut placere (o sa imi fac placere si mai mare cand la pranz o sa ma vad iar la televizor 😆 a trecut un an de cand n-am mai aparut). Mi-a crescut inimioara si cand am vazut ca publicul sustzinea concurentzii, indiferent de talentul lor si indiferent de problemele tehnice care au aparut 🙂
Si cu toate ca la inceput ne-am cam impuns, la final am ramas in relatii bune cu baietzii de la Linia 2. Nu auzisem de trupa lor, dar trebuie sa recunosc ca mi-au placut la nebunie 🙂 nu am mai avut curaj in ultima vreme sa ascult melodii mai de suflet, dar aseara, chiar am plutit, in ciuda catastrofei care a iesit cu concursul de karaoke…
Si am ajuns acasa pe la 23 si ceva si cu tot ce se intamplase, si de bine si de rau, am fost fericita 🙂 poate pentru ca am invatzat sa si pierd si pentru ca m-am prins ca gaurile negre nu sunt chiar atat de negre pe cum par…Si comparand cu seara de anul trecut in care totul a decurs foarte bine, dar am ramas cu un gust amar la sfarsit, probabil ca tind sa prefer activitatea de ieri, cand am facut praf aproape tot, dar cu toate astea, am iesit razand in hohote din Doors.
Unii imi spun ca s-au distrat bine, altii imi spun ca au inteles ca nu era vina organizatorilor, ci a clubului, cativa mi-au spus ca a fost pur si simplu oribil. Si ce daca? 🙂 Nici cand totul merge ca la inceputul lumii, nu o sa scapam de nemultumiti…Ce se intampla insa daca nemultumita sunt chiar eu…? Dar intrebarea si mai buna este…ce se intampla daca sunt o nemultumita fericita? 😀