…pentru ca mi-am facut cont pe Facebook, sperand ca o sa fie ceva mai ca lumea decat porcaria aia de hi5; nu e! Un rahat mai pompos si nimic mai mult.
…pentru ca eram bine mersi cand toti din jurul meu tuseau si aveau febra si erau cu un pas in prapastie si acum, cand tuturor le este bine, am luat eu o raceala oribila, care ma obliga sa stau cu servetele sub bot.
…pentru ca, in ciuda faptului ca stiu filosofie ( dau bac si admitere la asa ceva), am impresia ca n-am deschis in viata mea o carte de specialiatate. Poate sunt paranoica, poate ca vad si eu in sfarsit lucrurile asa cum sunt, dar am luat-o de la zero again cu toate notiunile.
…pentru ca de Ziua Femeii a fost o vreme oribila, si cu toate ca am apucat sa stau cu fetele, mi-ar fi placut sa nu inceapa sa ninga ca dracu’. Acum mi-ar placea sa nu se mai anunte iar si iar cod galben, am avut o iarna tare „colorata”.
…pentru ca Ziua Barbatului a fost si mai ingrozitoare din punct de vedere meteorologic decat cea a femeii. Eh, la multi ani si voua, baietzi 😆 nu cred ca v-a interesat prea mult, nu? Interesant este ca putini amici de-ai mei stiau ca ieri a fost ziua celor 44 de pahare, dar habar nu aveau de ziua lor…ar fi avut ocazia sa bea si al 45-lea pahar 🙂
…pentru ca de cateva zile incoace sunt cam nervosica, scot gheare si scuip din orice. Am ramas proasta cand am observat ca mi se pusese pe suflet faptul ca profu’ de geogra ne tot freca intre pagina cu lectia de zi si pagina cu nu stiu ce tabel ( tari, locuitori, populatie, etc)…acum o consider un fleac, dar de dimineatza chiar incepusem sa bomban.
…pentru ca am cam obosit. Am mai spus eu ca mi-am luat cam multe; multe pregatiri, multa materie, multe planuri de viitor, multe asteptari…so much to do, so little time; da’ nu cred ca este asta. Poate ca totul ar merge mai bine daca as fi mai implinita pe alta planuri, deci nu sunt. Si de-asta cam tot imi ramane in gat. Ghinion.
…pentru ca in perioada asta, multe colege isi sarbatoresc zilele de nastere. Si speram sa fiu frumoasa pentru ele, sa imi pun o bluzitza mai decoltata, un toculetz… imi pare rau, fetelor 😦 c’est impossible! I mean, azi a fost ziua Ancai, si eu si Blondis am remorcat-o vreo 2 statii pe saraca fata, pentru ca ar fi alunecat la mare arta. La multi ani, babe! >:D<
…pentru ca urmatoarele zile se anunta cel putzin la fel de obositoare.
…pentru ca totusi, s-ar fi putut sa fie si mai rau 😆 Thanks God it's not! Si asta pentru ca am avut eu grija sa fiu mai miserupista, mai pasiva, mai nepasatoare 🙂 dupa cativa ani buni de prostie sentimentala, am luat si eu buna decizie de a sta pe bara pentru ceva timp! Macar atat… 🙂
…rad…ironic…rad…ca sa nu urlu…

Reclame

Stiti cat de dor imi era de primavara…? De culorii vii prin parc, de haine subtziri, de iesiri dupa-amiaza..? Evident ca inca nu le-a venit vremea, dar sunt aaatatiiiica de aproape 😀 Si parca nici nu mai conteaza bacul, admiterea si alte ofuri, parca deja s-au mai dus din probleme, parca si afara e mai cald, parca si eu sunt mai frumoasa (pe interior).
Nu sunt genu’ care sa ofere martzishoare, deci nu am nici pretentzia sa primesc. Evident, prietenele si colegele apropiate nu au scapat 🙂 restul nu ar aprecia bucata asta de plastic legata cu o atza alb-roshie. Am primit si ghiocei si am un pahar plin pe birou si imi place sa ii ating asa usor cu varful degetelor si apoi sa astept sa clincane…si maine am de gand sa imi iau un buchetzel de zambile ca sa imi miroasa a primavara in toaaata camera…
In prima zi din martie, de 3 ani incoace, am iesit mereu la poze cu Habiba. Dar cum ea a fost ocupata anul asta, am luat-o pe Blondis si am mers la un photo shootin’ 😀 .Am vrut sa fac un fel de experiment si m-am gandit sa va arat si voua ce inseamna aceeasi persoana, in acelasi loc, in 3 ani atat de diferiti . In prima poza eram recent iesita dintr’o relatie si aveam 16 anishori….cred ca se vedea pe fatza mea ca dupa ce plansesem atat, era o adevarata bucurie sa vad primavara in fatza ochilor.In a doua poza aveam 17 ani, si cu toate ca povestea se terminase de 2 luni, eu inca nu ma trezisem…era mai tragic faptul ca incetasem sa mai plang, dar semnele imi ramasesera pe fatza.Si iata-ma si la 18 anishori, zambitoare si parca deja trecuta prin viatza 😆 glumesc, niciodata nu e destul. Doar ca sunt deja calita de unul si de altul si am invatzat sa zambesc indiferent cat de multe lacrimi bat la poarta…



Va doresc o primavara cat mai frumoasa si cu multi fluturashi in stomac, daca tot e anotimpul lor 😀 Si daca tot sunt fana Vama Veche, o sa va las si eu un martzishor muzical…