Rest in peace!

Obisnuiesc sa scriu cate un bilant la fiecare final de luna sau/si de anotimp. Mai mult pentru ca imi place sa vad cum arata noutatile din viata mea sub forma de cuvinte. Imi place sa cred ca totul evolueaza, dar nu e mereu asa.
Am suferit luna aceasta cea mai mare dezamagire de pana acum. Din fericire nu este legata strict de persoana mea… mie nu imi place sa nu pic bine in ochii mei. Nu vreau sa detaliez pentru ca o sa aud din partea unora si a altora ca iar m-am apucat de scris in jurnal. Desi pot sa jur ca nu mi s-a intamplat doar mie…Am invatat si eu ca prieteniile se distrug. Mi-a luat ceva timp pana sa ma prind, stiu. Si da frate, chiar si alea de 5, 10, 14 ani. Se duc dracului atat de usor…in 5, 10, 14 zile. Intr-o luna sunt deja incinerate arhive intregi de amintiri…Poate voi stiti mai bine decat mine si poate sunt penibila pentru ca nu vin cu nimic nou sub soare. Dar e prima data cand sufar dupa asa ceva. Prima data mereu doare, indiferent despre ce e vorba – asa imi spunea un fost prieten.
Chiar acum imi vin in minte mai multe citate despre prietenie. La toate le gasesc cate un „dar”, caci imi pare ca au exceptii. Multe nici nu mi se par pe bune. Mi se pare un fake ceea ce credeam, sustineam, strigam sus si tare acum cateva luni. Scria Grapefruits acum ceva timp ceva al naibii de interesant peste care am dat exact acum 10 minute…„Fiecare om ar trebui sa aiba un cimitir personal respectabil in care sa poata ingropa greselile prietenilor lui” ( Mark Twain) DAR „vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare dinaintea unui mormant nu mai are nici un sens!” (Jorge L.Borges). Mda, speechless…
Asta nu e un articol in care ma plang. Au mai scris si altii despre dezamagiri, despre prieteni pierduti etc. Si nu vreau sa se creada ca Bucurestiul distruge relatii, ca este un monstru social. Mai le si incheaga. Dar cred ca rolul sau cel mai important este de a le testa. Nu e vina orasului ca oamenii mai pica, ca sentimentele mai mor. Macar sa se odihneasca in pace…

 

Sex, shopping si un roman

Va recomandam acum ceva timp “Eseuri de indragostit” de Alain de Botton. In urma cu cateva zile am scris un articol pornind de la un citat de-al sau. Acum am de gand sa va prezint o alta carte a aceluiasi autor, o carte despre care Habiba mi-a povestit de aproape un an si pe care am pus manutza destul de recent. Descrierea de pe coperta suna cam asa:

-Care este diferenta dintre filozofie si rock’n roll? Nici una, ar putea raspunde Alain de Botton, atata vreme cat ambele sunt un mod de viata.
-Formula matematica a aventurii romantice: in ea intra, pe langa filozofie si rock’n roll, economia de piata, revistele pentru femei, curentele de moda si nici un pic de imprevizibil.
-O carte despre dragoste in extraordinara ei banalitate.
-O diagrama a inimii si a mintii indragostite.
-Alain de Botton pune intrebari despre sex, cumparaturi, romane, tipologia sarutului, gelozie, iar Flaubert, Descartes, Platon, D.H. Lawrence sau Aretha Franklin raspund printre randuri.
-Un mic manual de filozofie a vietii de zi cu zi.
-O fotografie de grup a catorva romantici de secol XXI, in care apar si autorul, si cititorul.

Suna bine, a? 🙂 Si stiu ca titlul atrage mai mult cititoarele feminine, dar sa stiti ca e o carte scrisa pentru ambele sexe. Nu o sa vedeti prea multe “siropozitati”; dimpotriva, exact asa cum spune si descrierea, in acest roman este vorba despre o relatie de iubire dintre un barbat si o femeie, vazuta din prisma filozofica. O relatie care ridica multe intrebari, care te pune pe ganduri si in care, poate, te vei regasi si tu.
Si acum urmeaza si descrierea facuta de mine, adica doar cateva dintre citatele care mi-au mers mie la sufletel. Enjoy!

“Un barbat care saruta bine are nevoie de priceperea unui violonist sau pianist, trebuie sa stie cum sa controleze si sa articuleze fiecare muschi al gurii, trebuie sa cunoasca claviatura, ritmul si tempo-ul, sa stie cand sa apese si cand sa atinga usor si incitant, cand sa deschida gura si cand sa lase putina distanta.”
“Durerile si problemele provoaca gandurile.”
“Noi doi ii facem pe Romeo si Julieta sa para potoliti.”
“Puterea in dragoste deriva din capacitatea de a nu-ti pasa.”
“Dragostea nu poate decat sa agraveze o rana deschisa.”
“Credinta ei era ca un cauciuc cu pana.”
“Uneori am impresia ca traiesc cu frana de mana trasa.”

Siiiiii, preferatul meu:

“Imi dai voie sa te intreb de ce imi faci viata insuportabila, imi golesti cartea de credit, imi poluezi baia, imi distrugi bucataria si joci ping-pong cu mintea mea? A, inteleg. Pentru ca ma iubesti! O, bine, acum inteleg; in cazul asta e-n regula, da-i drumul, si nu uita sa dai foc la casa si sa-mi lovesti si celalalt obraz inainte de a incheia!”

 

Despre hrana pentru suflet

Nice si Dragos mi-au trimis acum ceva timp o leapsa in care ar fi trebuit sa scriu despre ce sau cine imi este dor. Le-am spus ca prefer sa scriu un articol despre asta peste cateva luni, cand voi fi departe de casa :). Insa tot de la ei am mai primit cadou o tema, pe care m-am gandit s-o rezolv imediat, mai ales pentru ca mi-a placut mult. Leapsa merge la tot blogroll’ul, asa ca, serviti, va rog! 🙂

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?
Cap coada? Marc Levy – „In alta viata”, pe care am recomandat-o si aici :). Acum am mai inceput vreo 2-3 carti in paralel si sper sa le termin odata. Nu sunt prea incantata de ele, dar daca ma apuc de ceva, nici gand sa nu termin!

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?
Nu stiu.. avea un prieten o vorba..” viata asta nu e o carte, asa ca inceteaza sa traiesti intr-un basm!”. Dar fara vise, parca nu suntem oameni. Singura carte care imi vine acum in minte este tot una scrisa de Levy – 7 zile pentru o eternitate”. Ma identific foarte mult cu personajul prinicipal feminin, Zofia, trimisa pe pamant cu scopul de a face bine. Daaar se indragosteste de Lucas, un pui de diavol :lol:. Nu stiu de ce pana si ca personaj am inclinatia asta catre bad boys…

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?
Nuuu, c’mon, cum sa fie doar unul?! De obicei, recunosc, ma uit doar la comedii, pentru ca la cele romantice ma umfla plansul si la cele horror nu prea am curaj. Insa sunt indragostita de „Sweet November”, „The notebook” si „Just like heaven”.

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?
Cu siguranta Nichita Stanescu :).

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculţi fara sa te poţi satura de ea?
Depinde de starea pe care o am, de moment. Nu mai am aceleasi melodii de suflet ca acum 4 ani, sa spunem. Cel putin nu ma mai emotioneaza atat de tare, decat daca iau in considerare amintirile. Insa acum, am dat din nou peste Directia 5 – „O fata ca ea” si nu ma mai pot satura s’o ascult.

6. Unde ai locui un an, departe de casa?
Paris sau Bologna :).

7. Când citesti, pentru a marca locul unde ai ramas, folosesti semn de carte sau indoi pagina? Si ce fel de semn de carte?
Uoof, mi-am cumparat atatea semne de carte colorate, impopotzonate..le folosesc de 2-3 ori maxim dupa care uit de ele :lol:. Asa ca de multe ori marchez pagina la care am ramas fie cu un pix sau cu un creion, pentru ca obisnuiesc sa subliniez anumite citate sau chiar sa transcriu unele scene care mi-au placut mult.

8. Ai primit în ultima perioada carti cadou? Si daca da, care?
Nu, nici nu mai tin minte de cand nu am mai primit cadou o carte. Dar in noiembrie o sa fie ziua mea si stiu de la ce sa ma astept din partea prietenelor mele :lol:.

9. Iti place sa recitesti unele carti?
Nu..deloc! Doar daca nu le inteleg, dar atunci nu prea imi face placere. De obicei, cartile pe care le-am adorat si care mi-au lasat o impresie frumoasa, le’am pastrat in amintire. Nu vreau sa le aprofundez, sa le intorc pe toate partile..dupa, as putea sa ma plictisesc de ele si sa nu mai insemne nimic pentru mine.

10. Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor ca “lectura obligatorie”?
Nu sunt profa de romana ca sa stiu asta :lol:. Daaar, luand in considerare ghilimelele, eu as recomanda adolescentilor din zilele nostre Melvin Burges – „Marfa”. Este vorba despre droguri, sex, viata reala…Ar avea multe de invatat!

11. Care e locul preferat pentru lectura?
Intinsa in pat. Nu suport sa citesc la birou.

12. Care sunt motivele care te determina sa alegi o carte pe care sa o citesti?
Ah nu, n-am lista cu criterii de bifat la mine de fiecare data cand merg la biblioteca sau la Carturesti :). Cateodata ma inspira pana si coperta. Dar de multe ori ma atrag titlul, descrierea de pe prima pagina sau chiar si autorul.

 

A fost mai mult decat un scriitor, a fost un om!

Am primit cutremuratoarea veste ca Paul Iruc a murit… sunt socata de o ora incoace cand ma gandesc ca, profesorul meu de limba si literatura romana din liceu, nu mai este… cand ma gandesc ca, un doctor, un scriitor…pur si simplu, nu mai este! Ca omul Paul Iruc s-a dus…
Cu bune, cu rele, pot afirma fara indoiala ca a fost si este MARE! Avea o cultura generala impresionanta ( generala?! of.. nu stiu daca era domeniu umanist pe care sa nu-l cunoasca), un stil de a preda unic si a avut tot respectul meu si nu cred ca gresesc daca spun ca in general, al nostru. Nu imi aduc aminte sa fi fost vreodata galagie la ora lui, sa ne fi dat teme peste teme sau sa ne fi facut rau… Ne-a tinut de atatea ori lectii de viata incat pana si acum imi rasuna in urechi cuvintele sale. Poate ar fi mandru daca ar sti ca cel putin de unii s-au lipit toate sfaturile si invataturile sale, daca ar sti ca unii au invatat sa citeasca practic de la el, daca ar sti ca am rasfoit aproape fiecare carte din care el ne dadea cate un citat. La fel de mandru cum am fost si eu cand a obtinut diploma de doctor honoris causa in limba romana sau cand am mers la lansarea primei si singurei sale carti din pacate – ” Eminescu si devenirea poeziei europene moderne”, la care stiu ca a lucrat enorm si care da, a fost foarte apreciata. Si mai stiu si ca lucra la inca 2 carti – una despre opera lui Nichita Stanescu si alta despre „Lumea ca prostie” ( pe care cu totii o asteptam nerabdatori). Nu stiu ce se va intampla cu ele…
A fost un om de o sensibilitate profunda, extraordinar de inteligent si de bland totodata. Ne spunea ca numai oamenii prosti sunt rai..si avea dreptate. Am fost ultima lui clasa la care a tinut si ne-a aratat asta; ne-a ajutat enorm, cat a putut. Si daca nu am stiut sa apreciem, a fost vina noastra. Deschidem mereu ochii prea tarziu, doar cand se intampla lucruri triste de genul.
Nu stiu cand e inmormantarea, dar am sa las orice cand voi afla si am sa merg. Si nici cuvintele nu mi se gasesc prea bine, daca domnul profesor m-ar vedea in ce hal ma balbai nu m-ar recunoaste..
Stiti cum e? Haideti sa spunem pe bune! Oamenii mari sunt apreciati numai dupa ce mor. In timpul vietii avem grija sa ii blamam, sa le aducem tot felul de acuzatii si sa-i barfim. Procedam cu ei asa cum facem si cu fericirea: cand o avem, nu stim sa tinem la ea. Cand o pierdem, incepem sa regretam. Eu sper ca macar acum unii care l-au judecat prea aspru sa realizeze ca nici lui nu i-a fost usor. Dimpotriva…fiind eleva lui, stiu eu mai bine cat s-a chinuit; mie si colegilor mei ne spunea ce il durea. Si mai sper ca munca sa ii fie apreciata pe viitor si mai mult decat in prezent. Isi merita un loc de cinste printre scriitorii nostri, printre oamenii cu suflet dintre noi.

„Cu cea mai profunda consideratie, pentru Dana”. Asta a fost dedicatia pe care mi-a scris-o pe prima pagina a cartii sale. Cu cea mai profunda consideratie si pentru domnevoastra, domn profesor! Odihniti-va in pace…unii nu va vor uita…dar mai presus decat orice, nu vor uita invataturile pe care le-ati daruit…

 

„Suntem obositi de om”

Am citit la Nice un articol zilele astea care m-a lasat cu gura deschisa, nu neaparat din cauza subiectului, ci mai degraba din cauza faptului ca exact in perioada asta vroiam sa va recomand si eu aceeasi carte – „Plansul lui Nietzsche” de Irvin D. Yalom. Si chiar ma gandeam cum e posibil sa am mai multe in comun cu persoane pe care nu le-am vazut in viatza mea, decat cu altele pe care le intalnesc zilnic prin oras, pe la cafea…Am aflat ceva mai tarziu ca articolul a fost scris de fapt de catre Dragos, care nu vrea in ruptul capului sa-si faca blog, dar noi nu ne suparam, atata timp cat ne mai lasa cate un post scris de el :d.
Mie cartea mi-a tot fost recomandata de o prietena care imi spunea ca e potrivita pentru zodia mea…intr’adevar, scorpioancei din mine i-a facut o placere deosebita sa petreaca macar o jumatate de ora pe zi cu ochii in acele pagini.
Si cum spuneam, AICI gasiti un rezumat perfect al cartii; eu nu mai am nimic de reluat, nimic de completat, Dragos a facut o treaba excelenta. Insa, in dulcele meu stil…”ciocolatzesc”, nu ma pot abtzine sa nu va scriu cateva citate care mie mi-au placut enorm. Asta pentru ca am tot spus cat de mult il admir pe Nietzsche si pentru ca am descoperit printre voi fani de-ai lui, ca sa zic asa.
Singurul meu sfat inainte de a citi „Plansul lui Nietzsche” este acela de a-i fi citit cateva opere ale filosofului in prealabil sau macar o sinteza a conceptelor sale; altfel riscati sa-l luatzi drept un nebun de proportii. Nu ca ar fi fot complet sanatos, dar omul a fost un geniu 🙂 Asa ca, here i go:
1. Citate din „Plansul lui Nietzsche”:

Speranta e raul final.

Gandurile sunt umbrele simtamintelor noastre – intotdeauna mai intunecate, mai goale, mai simple decat acestea.

Nimeni nu moare vreodata din cauza unor adevaruri fatale in zilele noastre – exista prea multe antidoturi.

Asa cum oasele, carnea, intestinele si vasele de sange sunt invelite intr-o piele ce face suportabila infatisarea omului, tot asa agitatiile si pasiunile sufletului sunt infasurate in vanitate; ea este pielea sufletului.

-Este atat de politicos!
-Da, are intotdeauna la el o prajitura pentru Cerber si este atat de temator incat considera pe oricine drept Cerber, si pe mine, si pe tine – aceasta este „politetea sa”.

Este mult mai bine sa te supui altuia decat sa-ti comanzi tie.

Pretinzi ca esti bun doar pentru ca n-ai gheare.

2.In „Genealogia moralei”, scrisa ca o completare pentru „Dincolo de bine si de rau”:

Exista oameni care isi pun sufletul de microscop.

Ma ascultase pana atunci si nu suporta sa ma auda tacand. Or, pentru mine, aici este mult de tacut.

Sufletul sau priveste in crucis.

Faptul ca mieii sunt suparati pe marile pasari de prada nu mira pe nimeni; numai ca nu exista nici un motiv de a le lua pasarilor de prada in nume de rau ca rapesc mieluseii. ( facand referinta la morala de stapan si la morala de sclav)

Nu vad nimic, dar aud cu atat mai mult.

A vedea suferinta iti face bine, a provoca suferinta iti face si mai bine.

 

De la Grapefruits citire

Acest post nu este o reclama la Grapefruits proaspat, ci mai degraba la gandurile sale pe care si le exprima de fiecare data fara ezitare si fara perdea :).
Si m-am gandit eu ca merita, ma…evident, sunt subiectiva. Dar wordpress’ul este ticsit de tot felul de bloguri de doi bani ( bloggeri mai vechi stiu despre ce vorbesc), pe care nu se posteaza nimic altceva decat barfe sau randuri banale de jurnal apartinand unor adolescenti frustrati sau pustoaice anorexice. Decat sa citim asa ceva, mai bine haidetzi sa punem manutza pe mouse si sa trecem pe la Grapefruits, ca le zice bine! Numai eu stiu de cate ori eram suparata sau ajungeam acasa disperata, cautand un coltzishor in care sa ma ascund sa plang si in timp ce imi trageam nasucu’, mi se incarca si mie pagina de net si incercam sa-mi belesc ochisorii la articolele ei… Si nu doar o data a reusit Grapefruits sa imi usuce lacrimile, fara sa vrea si fara stie.
Daca ea mai uita ce scrie, eu stiu tot din toamna incoace si i-am notat cateva dintre cele mai frumoase randuri ale ei.

Nu imi provoaca dureri de cap, ci ganduri macinate.

N-ai sa poti niciodata sa vezi prin ochii lui, la fel cum niciodata nu va putea nici el sa simta cu inima ta.

Nu trebuie sa sarim o treapta doar pentru ca ni se pare periculoasa; riscam sa ne impiedicam si sa ne lovim si mai tare!

Ca sa te saturi de aparante, trebuie sa fi gustat din plin!

Lumea citeste ce vrea, intelege ce poate si crede in ce stie!

Cine a zis ca traim vremuri de pace? Sunt focuri de arma care nu se aud, dar care lasa rani.

Sunt ca o bucatica de zahar incins. Atunci cand sunt calda, poate sa imi dea orice forma. Cand ma racesc, devin dura, insa la fel de dulce.

It’s your heart…hurt it as much as you want!

Siiiiiii, preferatele meleeeee 😀 :

Cine nu e mandru ca te are, nu regreta cand te pierde.

Nu sunt sensibila pentru ca plang, ci puternica pentru ca imi sterg lacrimile.

 

So take me as i am!

Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂

 

Inspir dar lasati-ma sa mai respir!

Nu exista om original 100%…mereu copiem ceva de la altii, suntem fortzatzi sa facem asta. Chit ca e imbracamintea, muzica preferata sau unele gesturi, asta este…partial, suntem niste kitch’uri umane involuntare. Nu ne permitem sa ne facem toate perechile de blugi la comanda si nu ne permitem sa avem un vocabular propriu in intregime…Saaau, de cele mai multe ori, cand facem parte dintr’un grup, tindem adaptam limbajul folosit acolo si obiceiurile respective. DAR ASTA NU INSEAMNA CA TREBUIE SA COPIEM LA MODUL NESIMTIT CHESTII DE CARE HABAR NU AVEM, DAR NE PLAC DOAR PENTRU CA SUNA FRUMOS!!!
Am observat de mai mult timp incoace ca inspir multe persoane din jurul meu…de fapt, inspirat, e putzin spus 😀 Unii imi copiaza gesturile, statusurile…Dar cel mai tare ma deranjeaza cand cineva imi foloseste propriile idei!
Odata, am scris o poezie si am pus cateva versuri din ea la o descriere pe hi5…Peste doar cateva zile, vad la statusul unei tipe oarecare din lista mea, versurile mele! Ceea ce m-a intrigat a fost faptul ca tipa este dintr’un liceu din fundul orasului si nu are cam nici o treaba cu mine! Avem vietzi total diferite si nu inteleg cum a reusit ea sa se regaseasca in poezia mea. Culmea culmilor este faptul ca am intrat pe ea si am intrebat’o de unde a luat statusul pentru ca evident, mi se parea foarte cunoscut. S-a aratat a fi chiar foarte jignita de observatia mea si mi-a spus ca sunt versuri dintr’o melodie pe care a gasit’o pe net…Pardon?!
Dar m-am prins eu ca cel mai des ma imita colegele mele mai mici, de clasa a 9-a sau a 10-a. O tipa de genul mi-a facut niste complimente in legatura cu cateva poze pe care le facusem in noiembrie la ruine (au aparut si pe blog). Cateva zile mai tarziu, vad poze slabe calitativ facute EXACT in acelasi loc unde mi-a facut si mie Habiba niste poze profesioniste :)…Huh?!
M-am prins eu ca este si multa lumea care imi citeste blogul :d ma bucur sa vad asta! La inceput sincer, mi-a fost teama ca o sa fie ceva ignorat sau ca o sa duc lipsa de subiecte…se pare ca n-a fost asa! Mi’ar placea totusi sa pot vedea exact cine imi viziteaza blogul…Pentru ca mi s-a intamplat de cateva ori sa public un articol pe o anumita tema si in urmatoarea zi, din cauza ca anumite persoane s’or fi simtit atacate, comportamentul lor fatza de mine era schimbal radical. Caci daca privirile ar fi ucis…eu as fi fost un zombi de mult! 😀 Pentru ca scriu ce vad, scriu ce vreau, scriu pentru ca vreau! Ciudat este cum mai sunt cateva persoane care vad lucrurile EXACT ca mine 😕 in lista de mess le-am intalnit pe toate…am recunoscut pasaje din ceea ce scriu eu aici la statusurile lor si am zis „CE DRACU?!”.
Problema mea este una tripla:
1. Mai bine suntetzi proaste pe intelesul vostru, decat destepte pe al meu! Daca ati fost obisnuite numai cu revista de moda si manele nons-stop, daca suntetzi anticitit, daca viata voastra sta intr-un card si un ruj roz…nu incercati sa pareti ceea ce nu sunteti 🙂 Minulescu la statusurile voastre nu da bine, cand nici macar nu ati auzit de el!
2. Cat de mare sa fie tupeul persoanelor care ma vad zilnic, care sunt chiar in acelasi liceu cu mine, care ma saluta, dar care totusi, nu dau inapoi de la a-mi copia anumite cuvinte. Macar de ar fi persoane de care habar nu am…Nu stiu daca fac asta din nesimtire sau din prostie…
3. Ducem vieti diferite, ok? Tu umbli 24 din 24 pe tocuri si cu parul indreptat, eu ador cizmele joase si tenesii si am un par ondulat dezordonat. Ce putem avea noi doua in comun?! Eh bine, fragmentele mele…pe relatia: eu scriu – eu arat – tu vezi – tu adaptezi la tine.

Nu, nu e ceva de lauda sau ceva de bucurie faptul ca unii/unele copiaza lucruri de la tine! Mai ales cand persoanele respective nu sunt chiar de admirat! Daca m-ar fi plagiat cineva mai interesant, m’ash fi simtit flatata…Dar asta e, nu iese totul mereu asa cum vrem noi!:D
In fine, eu puteam sa rabd cu..frustrarea asta…Dar in seara asta am vazut la statusul unei colege de liceu care imi frecventeaza blogul (si blogroll’ul se pare), un citat din Lady Dorothy Nevill, care aparuse pe blogul lui Grapefruits acum cateva zile 😀 Evident, fata nu are treaba cu literatura, deci nu poate fi o simpla coincidentza…Asta m-a cam intrigat si m-a determinat in momentul de fata sa scriu acest post !