Da, am un proiect de prezentat pe tema asta, dar nu prea conteaza. Ideea e ca fara tehnologie, lucrurile chiar merg al naibii de greu! Ii apreciez intr-un fel sau altul pe oamenii care se pot descurca fara ea, dar sincera sa fiu, fara telefon mobil eu ma simt dezbracata!
Iar am probleme cu laptop-ul sau mai bine zis, cu internetul. Imi aduce aminte de prima saptamana in care ma mutasem la Bucuresti si ma simteam rupta de lume si de toate, doar pentru ca nu mai puteam accesa blogul si nu mai puteam intra pe yahoo. Urmeam prin toata casa semnal de la vecinul de jos sau de deasupra ( care dintre ei o fi fost) si cand prindeam una, lasam balta tot doar ca sa pot intra un pic pe internet. Nu stiu cum reusesc altii fara tehnologie, sincer. Asta nu este un moft de al meu, dar pur si simplu eu personal nu prea mai pot fara…Unii spun ca s-ar simti mai linistiti daca nu le-ar suna telefonul de 1000 de ori pe zi, daca nu ar petrece ore in sir in fata calculatorului sau daca nu ar fi bombardati de emisiuni televizate de pe toate canalele. Nu si eu… am dedus din toate perioadele in care nu am avut acces la informatie ca tehnologia imi acorda o liniste sufleteasca si psihica. Daca nu stiu ceva, dau un search pe Google. Daca vreau sa vorbesc cu cineva, intru pe mess sau imi deschid telefonul. Daca vreau actualitate, pornesc tv-ul. E atat de simplu!

Reclame

V’am avertizat ca o sa cam trag chiulul de pe blog si ma tzin de cuvant :”>. Observ totusi ca nu sunt singura, ca multi probabil sunt cu examene, unii poate sunt in vacantza sau pur si simplu vremea frumoasa i-a ridicat din fatza calculatorului si i-a scos la plimbare :). Daca lumea se distreaza, eu ma bucur. Doar e vara, ce mama naibii!!!
Sincera sa fiu, cu toate ca in mai putin de 2 saptamani incep si eu bacul, nu stau 20 din 24 cu ochii in carti :lol:. Mi-am spus ca am invatat destul in tot liceul, ca note mari oricum o sa iau, ca se mai si aranjeaza unele chestii si ca nu are rost sa ma consum degeaba. Mai bine invatz din greu pentru admitere…si am inceput deja sa citesc la filosofie pe plaja :lol:. Un caiet, o zona linistita, ulei pe spate, Cola rece in geanta si un telefon ca sa nu fiu chiar rupta de lume…cand mi se face cald, intru un pic in mare ca sa ma racoresc dupa care ma pot apuca iar de treaba. Sa stiiti ca functioneaza si e o metoda de invatat foarte relaxanta.
Dar lasand la o parte examenele si caldura, trec printr’o perioada foarte ciudata ( sunt sigura ca stiti si voi despre ce vorbesc, desi poate unii n-ati constientizat la momentul respectiv). Ma gandesc ca…nu mai sunt eleva, am terminat liceul deja. Dar nici studenta nu sunt inca, mai am de sustinut o admitere, mai am de mancat pana ma vad la facultate. In concluzie, cum naiba ma pot numi eu acum?! Nu sunt nici laie, nici balaie… ma simt a nimanui, ma simt ca intre ciocan si nicovala, nici la bar nici la spital, intre munte si campie, ca intre doua ape. Si pentru o persoana care pana acum a avut scorpuri destul de bine definite in viatza, e straniu sa nu se poata eticheta in nici un fel din punctul asta de vedere…
Paco de Lucia – „Entre dos Aguas” este pe repeat de cateva zile bune, de cand am starea asta si presimt ca o sa ramana in lista mea cel putzin pentru tot restul verii :). Din mai multe puncte de vedere… am terminat o etapa foarte importanta, urmeaza alta si mai si, dar momentan sunt in cumpana. Am prietene care vor schimbari radicale vara asta, care vor sa marcheze sfarsitul a ceva si inceputul a altceva, dar nu stiu cate realizeaza perioada asta de cateva luni in care suntem efectiv in aer.
All in all, eu sper sa va placa melodia :). Dati drumul la muzica, facetzi’va un 3 in 1 cu gheatza si odihniti’va… stim cu totii ca se anuntza o vara nebuna, nebuna de tot! :>

Hubbis mi-a recomandat un film acum ceva timp si din lipsa de ocupatie, m-am hotarat sa-l vad aseara (actually, azi-noapte). Habar nu are Hubbis ce mi-a facut! In ce hal m-a pus pe ganduri si cate intrebari m-a facut sa-mi pun de aseara incoace! Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar „He’s just not that into you” m-a marcat grav!
Lasand la o parte distributia (care este excelenta: Scarlett Johansson,Jennifer Aniston,Ben Affleck,Drew Barrymore), ideea filmului mi se pare originala si foarte bine abordata. Scriam intr’un post acum ceva timp, ca inca de cand suntem mici, ni se spune ca atunci cand un baiat ne raneste, inseamna ca ne place. Habar nu aveti la ce poate duce chestia asta si cat de falsa este! Poate ca este valabila pentru cei de 4-5-6 ani, dar cineva ar trebui sa ne explice ca dupa ceva timp, lucrurile nu ma stau deloc asa.
Adica, hai sa ne luam drept exemplu pe noi, ok? Daca suntem la o cafea cu un baiat, first date, si tipu’ nu ne place, zambim frumos pana la sfarsit, facem schimb de numere de telefon, dar nu-l vom mai cauta dupa si nici nu-i vom raspunde la telefon pt ca…nu ne place! De ce s-ar purta baietii altfel?! De ce nu ar putea sa faca si ei la fel?! Un tip incearca sa ii fac lipeala unui coleg cu o tipa, respectivul se poarta frumos pe parcursul intalnirii si cand vine intrebarea criminala din partea fetei „Cand ne vedem?” sau „Ma suni tu?”, aici el zambeste frumos, da din cap…NORMAL CA DACA NU O PLACE, NU O SUNA! Dar nu! Noi trebuie sa ii scuzam mereu: nu vor sa sune imediat dupa ca sa nu para disperati, sunt plecati, au treaba, au uitat. Dupa ani buni de ros unghiile langa telefon sau in fatza calculatorului am invatat ca ei nu suna pentru ca pur si simplu nu vor! Nu vor sa ne vada, nu ne-au placut suficient ca sa continue. Un tip neineresat e un tip neinteresat!
Nu stiu daca mi-a facut bine sau rau sa vad filmul asta…La un moment dat, eram foarte deceptionata si mi se inecasera toate corabiile. Exact cand incepuse sa-mi tremure buza pentru ca am realizat cat de idioata am fost de ceva timp incoace, a sosit o replica de genul: ” Poate ca disec orice chestie si ma implic prea mult, dar macar imi pasa! Si am mai multe sanse sa-mi gasesc sufletul pereche decat tine! Tie, care nu iti pasa de nimic!”…Si atunci am fost mandra ca nu sunt indiferenta 🙂 mandra ca sunt fata si ma dau de ceasul mortii cand el nu ma suna sau uita de mine. Pentru ca paradoxul este ca, la sfarsitul filmului, exact cel care sustinea toata teoria asta despre barbatzi, a ajuns indragostit pana peste cap de cea mai disperata femeie ever, care isi cauta in orice coltzishor iubirea vietii ei 😀 Ea era exceptia lui de la regula…Si imi place sa cred ca mai exista muuulte astfel de exceptii si sper sa fiu una dintre ele! 🙂