Odata ce m-am hotarat sa dau la Academie, nu am cum sa scap de bancurile pe seama politistilor 😆 prietenele mele sunt primele care au ras de mine, dar m’am obishnuit cu ideea si acum fac si eu haz de necaz. Acum o saptamana, Blondis se sufoca efectiv de ras pe baza catorva bancuri de mai jos. Mi’am spus ca trebuie neaparat sa le public si va invit si pe voi sa bagatzi cateva bancuri bune cu politisti, daca vretzi ( luati-o ca pe o leapsa 😀 ). Tzin sa precizez un singur lucru: mi’as fi dorit din tot sufletul meu ca admiterea la academie sa fie asa cum spun unii. Din pacate, implica multe drumuri, analize, anchete, o gramada de lectii de invatat ( istorie, romana si engleza), plus o birocratie nesimtita…dar…haidetzi sa radem 😆

Intrebare: De ce merg politistii in misiune cu portbagajul plin de apa?
Raspuns: Li s-a dat ordin sa aiba grija sa nu le moara sirena!…

Examen la Academia de Politie…
Unuia dintre candidati ii cade intrebarea: ‘Ce se intampla cu apa la 100 de grade Celsius?’
Cum n-are nici cea mai vaga idee despre raspuns, candidatul mimeaza o durere de burta si ii cere voie examinatorului sa mearga putin la WC.
Acolo, pune mana pe telefonul mobil si il suna pe taica-sau (care era mare colonel in Ministerul de Interne) si il intreaba:
– Auzi, ba’ tata, desi ziceai ca totul e aranjat, se pare ca astia vor sa ma termine!… Acu’ ma intreaba ce face apa la 100 de grade Celsius!… Ia zi-mi tu repede, ca daca nu stiu am pierd examenul si va mai stau un an pe cap!…
Dupa cateva momente de gandire, tatal-colonel ii raspunde:
– Draga fiule, habar nu am ce se intampla cu apa la 100 de grade Celsius!… Dar, sunt absolut sigur ca la 90 de grade … face un unghi drept!…

Seful cel mare al Politiei este foarte suparat pe subalternii sai… S-ar putea spune ca pe buna dreptate, din moment ce toata lumea face bancuri pe seama lor. Asadar, dupa o adanca meditatie, ii convoaca pe toti si le zice:
– Sa va fie rusine, ma’, incultilor!… Toata lumea face bancuri pe seama voastra, din cauza ca sunteti asa de redusi!… Ia, cand ati fost voi ultima oara la opera, ma’, necioplitilor?!?
– Pai, sefu’, stii… Noi, seara … avem tot felul de misiuni, de patrulari… Cand sa mai mergem si la Opera?!?…
– Bine, ma’!… Ia, ascultati-ma bine!… Uite, tocmai vine la noi in oras Opera din Milano… Asa ca, va luati familia si mergeti si voi sa va cultivati!… Apoi, la prima ora de adunare generala vreau sa vad si eu ce ati inteles din actul de cultura!…
– Inteles, sefu’!…
… La adunarea generala, atunci cand intra seful in sala de sedinta, ii gaseste pe subalternii sai razand in hohote, cu lacrimi.
– Bine, ma’, legumelor… De ce radeti asa?!?
– Sefu’, auzi aici!… Nu suntem noi cei mai prosti din tara!… Aseara, dupa ce a inceput muzica sa cante, numai noi ne-am invitat nevestele la dans!… Ceilalti stateau ca prostii in scaune si se holbau la noi ce frumos dansam!…

Comunicat de presa al Politiei:
Accident aviatic: un elicopter se prabuseste intr-un cimitir… Politistii au recuperat peste 200 de cadavre…

Intr-un raport al Politiei sta scris:
‘Faptasul legase victima cu o sfoara si era pe cale sa o violeze. Din fericire, politia i-a luat-o inainte!…’

Intrebare: Ce zice un politist unui prezervativ?
Raspuns: ‘Acopera-ma, ca intru!…’

Pe strada sunt trei politisti si un caine… In total au 12 clase si cunosc o limba straina…

Un politist vine dimineata pe la ora 5 la serviciu, in pielea goala. Superiorul il intreaba:
– Ba, ce-i cu tine? Ai innebunit, ce vii in halul asta serviciu?
Politistul super excitat:
– Sefuuuu’ ..am fost cu nevasta-mea la o petrecere si pe la 3 noaptea au inceput jocurile de societate. S-au stins luminile si o voce a strigat:
– „Sa se dezbrace doamnele!”.
Dupa cateva minute, din nou:
– „Si domnii sa se dezbrace!”
Imediat aceeasi voce a strigat:
-„Si acum … la lucru!”
– Si ???!!!
– Si eu intr-un sfert de ora am ajuns…!!!

Am primit acum cateva zile o leapsa de la Loryloo
. Si m-am gandit ca ar fi timpul sa scriu 2-3 chestiutze despre animalutzele mele de casa.
Uooof, long story 🙂 I’m a pet lover…si mai ales cand eram mica, dormeam in pat cu pisicile si hraneam orice caine vagabond. Dar cu trecerea anilor mi-a cam pierit entuziasmul…Ma atasez repede de oameni, deci inchipuitzi-va in ce hal pot sa ajung sa iubesc un animalutz. Si cum pana pe la 9 ani am stat la casa, m-am pricopsit cu o pisica dungata si grasa, pe care am botezat-o Mili ( de la Milagros din „Inger Salbatic”) si cu o iepuroaica alba cu ochii rosii, cadou de la mama, pe care am numit-o Andre ( nu trebuie sa fii geniu ca sa iti dai seama ce fan inrait eram 😆 ). Am iubit animalutzele astea doua ca pe ochii din cap, imi era drag de ele cand le vedeam ca se jucau impreuna si eu intre ele. Dar cand m-am mutat la bloc, cu toata valva aia, mi-am pierdut pisica…si la putzin timp, iepurica mea a fost mutata la tzara, unde dupa cateva luni a disparut din peisaj…

Pentru ca am suferit mult, la 11 ani ai mei mi-au luat un perush verde cu galben, cadou de ziua mea. Si pentru ca la vremea aia citeam eu I.L Caragiale, l-am botezat Coco 😀 l-am crescut exact asa cum era de asteptat: cu multa iubire, caldura si pufosenie. L-am domesticit in asa hal incat ma pupa, se juca in parul meu, se baga in farfuria mea de mancare… avea o personalitate foarte aparte pentru un pasaroi asa micutz. Si Coco a trecut prin multe…o data a facut un atac cerebral si l-am dus la medic si s-a intors decolorat si cu amnezie 😦 dar dupa cateva luni, si-a reamintit de mine si de ai mei. Vara, intotdeauna, se irita pe gherutze si ii dadeam cu creme speciale…pana cand viatza l-a casapit, si dupa aproape 7 ani, s-a dus…toamna trecuta, la inceputul lunii septembrie, incepuse sa boleasca rau si a inchis ochishorii in mana lu’ tati…era un ghemotoc :-<..
Am fost foarte deprimata in perioada aia si totusi am trecut usor peste, am avut pe cineva special alaturi care m-a facut sa zambesc. Cu toate ca multe persoane apropiate mi-au batut apropouri la un nou animalutz de casa, am refuzat…Pentru ce iar ditamai investitzia de sentimente si un sfarsit de genul dupa…? Cu toate astea, daca voi sta la Bucuresti cu fetele, o sa am nevoie de un papuc de casa pufos si mieunator care sa ma astepte pe canapea in zile ploioase de tristetze sau de iubire torida…

P.S: clipul asta este pentru post'ul anterior, sa ii spunem un fel de partea a 2-a a "5 serii a cate 20?!" 🙂 de fapt, asta e urmarea! Aveti rabdare si vizionatzi pana la capat, va garantez ca la final o sa vi se para taaare cunoscuta situatia! I mean, cine nu face febra musculara? 😆

Acum juma de ora am auzit inca o ineptie de proportii, dar voi incerca sa’mi curatz limbajul si s’o numesc simplu, o exagerare de situatie.
Chiriasii mamei mele care stau intr’un apartament din Faleza Nord au un caine foarte frumos. Nu stiu exact rasa, este un patruped de talie medie, foarte energic si dragalas. Pe de alta parte, bipezii pensionarii din blocul cu pricina ( adica vecinii chiriasilor) nu inghit deloc acest caine. Ei spun ca face multa galagie, mult zgomot, CA LATRA! Da’ ce vretzi, domne?! Sa miaune?!
Ideea este ca oamenii sunt foarte hotaratzi sa faca reclamatie la politie din cauza proprietarului care are un caine care…latra. Si ca sa nu se opreasca aici, vor s’o reclame si pe chiriasha ( sotia ), intrucat dimineatza cand pleaca la serviciu si seara cand se intoarce, poarta tocuri si „tropaie” pe hol.
Nu stiu, recunosc ca e foarte enervant sa stai la 3 si la etajul 4 sa latre mereu un caine. Dar ma gandesc ca un om normal nu sta in casa 24 din 24. As fi fost de acord cu reclamatia daca persoanele nemultumite ar fi fost muncitori sau angajatzi, care dupa 10 ore de lucru, vor sa stea linistiti acasa la ei, fara sa auda tot felul de zgomote. Dar victimele acestor sunete sunt 80% pensionari…daca le’ash spune ” get a life!”, credetzi ca ar fi lipsa de respect?!
Adica, numai niste oameni care nu au ce face stiu ca „duduia aia de la 4 coboara dimineatza pe la 7:50 cu tocuri si uite asa face: toca’toca’toca’toca! Si s’o vezi pe la 16:00 cand se intoarce!”.
Serios, oameni buni…:) ce or sa le spuna batraneii astia politistilor?! Sa il roage pe proprietar sa isi dea cainele mai incet?! 😆