Hai pe bune acuma! Cred ca asta e singurul moment de cand am ajuns in Bucuresti in care imi doresc cumplit sa fiu acasa! Cum sa fie seara de 5 spre 6 decembrie si eu sa nu fiu acasa sa il astept pe Mosu’? Cum sa fiu singurica in camera ( tradatoarea de Habiba e in Constanta) si sa fiu sigura ca nu o sa primesc nimic, nici macar o nuielusa amarata? Hai serios, cati dintre cei care teoretic sunt deja pe picioarele lor la facultate il mai asteapta pe Mos Nicolae in seara asta? Asa de curiozitate, sa stiu daca sunt eu absurda ( copilaroasa oricum sunt) sau daca cei care au deja peste 17-18 ani mai primesc cadouri in noaptea asta…
Lasand la o parte dilma mea, in momentele astea nu imi trece prin minte decat verisorul meu mai mic din Italia. Nu cred ca pe acolo se sarbatoreste Sf. Nicolae ca la noi, dar tare as vrea sa ii vad mutrisoara cand va primi cadouri ( cu toate ca nu are nici un macar un an; se comporta totusi ca un om matur). Nu pot sa nu va arat cateva poze cu el, pentru ca e singura persoana la care ma gandesc acum.



Si ca sa fiu in ton cu sarbatoarea, m-am gandit sa va scriu si cateva lucrusoare despre Mos Nicolae. Nu e bai, le gasiti si pe Google. Dar daca sunteti la mine, nu vreau sa va mai obositi sa le cautati si in alta parte. Nu va lungiti totusi prea mult, puneti mana si curatati-va ghetutele ca cine stie… :>

Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.

De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.

La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.

La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare.

In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri.

Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri.
In Siria, cadourile vin cu o camila tinara in data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe copilul Hristos.

Anunțuri

Am ajuns la 19 ani. Nu prea stiu ce sa zic, poate doar ca sunt foarte happy. Sa-mi explic fericirea, nu stiu. Profu’ meu de romana, Dumnezeu sa-l ierte, spunea ca fericirea si iubirea nu au nici o cauzalitate. Asa ca…why bother?
Da, e prima data cand schimb sufixul departe de casa 😆 e o premiera faptul ca ma trezesc cu Habiba ca fiind prima persoana care ma ia in brate si imi spune „La multi ani!”. E ciudat si ca cineva a insistat sa bata drumul pana la mine la 00:00 doar ca sa imi aduca un cadou si sa ma stranga in brate. Nu mi s-a mai intamplat asa pana acum :lol:. E prima data si cand sunt indecisa, cand habar nu am ce sa fac de ziua mea. Si culmea e ca toata lumea ( = persoanele apropiate) ma intreaba ce vreau. E enervant cand le spun chiar si in momentul asta ca NU STIU. Ce mai conteaza cand si unde cand eu stiu ca ma simt bine..?
19 ani impliniti la Bucuresti. Sper sa fiu aici si la 20, si la 21, si la 22…apoi dupa facultate mai vad eu. Dar e bine, e al naibii de bine…Nu prea imi gasesc cuvintele la ora asta, cred ca nu le am la mine. But i’m fine, i’m ok, i’m 19! 😀 Va urma…

Pentru prima data in viata mea ma gasesc stand in fata unei cutii cu bomboane de ciocolata gandidu-ma la mine si la tot, in loc sa rup ambalajul si sa masacrez tot ce este inauntru… Asta inseamna ca ma maturizez? Ca sunt indecisa? ( n-am mai fost de mult…nici nu stiu daca am fost vreodata atat de tare). Stiu ca pentru unii e doar un cadou, e doar o cutie de bomboane, dar eu sunt o adevarata cunoscatoare in domeniul ciocolatei si afona in ceea ce priveste iubirea. Ce ma fac?
……………………………………………………………………………………

Si tot nu pot deschide cutia.

……………………………………………………………………………………

Eu contemplu ambalajul unei ciocolate inainte sa’l desfac, oricat de nebunesc ar suna. Rostesc cuvantul cu toata gura: CIO-CO-LA-TA! Si ma bucur ca nu contine nici un R. E un cuvant „deschis”, vedeti? Nu trebuie sa-l pronuntati cu maxilarul inclestat ca si cum ati spune BRAN-ZA. Ciocolata e parte din noi fara sa ne dam seama macar…ma mir ca ne este aerul indispensabil si nu…stiti voi ce vreau sa spun. E a 11-a porunca din decalog, la naiba! Nu poate fi incalcata si nici batjocorita! Nu luati ciocolata cuiva decat daca e o persoana speciala… sa imparti acest dulce cu cineva e ca si cum ai imparti un plaman, un rinichi si un ventricul din inima. O bomboana de ciocolata e mai tare si decat un inel: o mananci, ai parte de o senzatie minunata timp de cateva minute, apoi vei trai mereu cu amintirea acelei bomboane pe care ai impartit-o cu acel CINEVA special . Inelele nu se impart si se mai si pierd…aurul ia ochii, ciocolata ia inima.

……………………………………………………………………………………

Habiba :x: ascunde-o, fi-i-ar mama ei de cutie!

Si asa am facut…:)

Am sa le astept pe fete sa vina toate acasa….

Nice si Dragos mi-au trimis acum ceva timp o leapsa in care ar fi trebuit sa scriu despre ce sau cine imi este dor. Le-am spus ca prefer sa scriu un articol despre asta peste cateva luni, cand voi fi departe de casa :). Insa tot de la ei am mai primit cadou o tema, pe care m-am gandit s-o rezolv imediat, mai ales pentru ca mi-a placut mult. Leapsa merge la tot blogroll’ul, asa ca, serviti, va rog! 🙂

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?
Cap coada? Marc Levy – „In alta viata”, pe care am recomandat-o si aici :). Acum am mai inceput vreo 2-3 carti in paralel si sper sa le termin odata. Nu sunt prea incantata de ele, dar daca ma apuc de ceva, nici gand sa nu termin!

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?
Nu stiu.. avea un prieten o vorba..” viata asta nu e o carte, asa ca inceteaza sa traiesti intr-un basm!”. Dar fara vise, parca nu suntem oameni. Singura carte care imi vine acum in minte este tot una scrisa de Levy – 7 zile pentru o eternitate”. Ma identific foarte mult cu personajul prinicipal feminin, Zofia, trimisa pe pamant cu scopul de a face bine. Daaar se indragosteste de Lucas, un pui de diavol :lol:. Nu stiu de ce pana si ca personaj am inclinatia asta catre bad boys…

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?
Nuuu, c’mon, cum sa fie doar unul?! De obicei, recunosc, ma uit doar la comedii, pentru ca la cele romantice ma umfla plansul si la cele horror nu prea am curaj. Insa sunt indragostita de „Sweet November”, „The notebook” si „Just like heaven”.

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?
Cu siguranta Nichita Stanescu :).

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculţi fara sa te poţi satura de ea?
Depinde de starea pe care o am, de moment. Nu mai am aceleasi melodii de suflet ca acum 4 ani, sa spunem. Cel putin nu ma mai emotioneaza atat de tare, decat daca iau in considerare amintirile. Insa acum, am dat din nou peste Directia 5 – „O fata ca ea” si nu ma mai pot satura s’o ascult.

6. Unde ai locui un an, departe de casa?
Paris sau Bologna :).

7. Când citesti, pentru a marca locul unde ai ramas, folosesti semn de carte sau indoi pagina? Si ce fel de semn de carte?
Uoof, mi-am cumparat atatea semne de carte colorate, impopotzonate..le folosesc de 2-3 ori maxim dupa care uit de ele :lol:. Asa ca de multe ori marchez pagina la care am ramas fie cu un pix sau cu un creion, pentru ca obisnuiesc sa subliniez anumite citate sau chiar sa transcriu unele scene care mi-au placut mult.

8. Ai primit în ultima perioada carti cadou? Si daca da, care?
Nu, nici nu mai tin minte de cand nu am mai primit cadou o carte. Dar in noiembrie o sa fie ziua mea si stiu de la ce sa ma astept din partea prietenelor mele :lol:.

9. Iti place sa recitesti unele carti?
Nu..deloc! Doar daca nu le inteleg, dar atunci nu prea imi face placere. De obicei, cartile pe care le-am adorat si care mi-au lasat o impresie frumoasa, le’am pastrat in amintire. Nu vreau sa le aprofundez, sa le intorc pe toate partile..dupa, as putea sa ma plictisesc de ele si sa nu mai insemne nimic pentru mine.

10. Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor ca “lectura obligatorie”?
Nu sunt profa de romana ca sa stiu asta :lol:. Daaar, luand in considerare ghilimelele, eu as recomanda adolescentilor din zilele nostre Melvin Burges – „Marfa”. Este vorba despre droguri, sex, viata reala…Ar avea multe de invatat!

11. Care e locul preferat pentru lectura?
Intinsa in pat. Nu suport sa citesc la birou.

12. Care sunt motivele care te determina sa alegi o carte pe care sa o citesti?
Ah nu, n-am lista cu criterii de bifat la mine de fiecare data cand merg la biblioteca sau la Carturesti :). Cateodata ma inspira pana si coperta. Dar de multe ori ma atrag titlul, descrierea de pe prima pagina sau chiar si autorul.

Si n-am scapat…era inevitabil oricum…Bacul…
Luni am proba la limba romana, miercuri la istorie, vineri la filosofie…sambata sau duminica aflu rezultatele.
Pana acum cateva zile imi era cam indiferent. Eram constienta de ceea ce stiu si ceea ce habar nu aveam, puteam sa rezolv. Acum am dubii, acum am emotii, acum mi’e teama.
Spuneam aici ( da, am luat examenul psihologic si deci, sunt pregatita psihic sa pic proba sportiva 😆 ) care sunt reactiile mele la stres, la griji, la probleme. Azi m-am trezit iar cu botul umflat. Si cred ca asa va ramane toata saptamana viitoare…dupa, isi va reveni la normal, iar dupa 15 iulie incolo se va inflama din nou pentru inca cel putin o saptamana. Great!

So, i guess this is it… saptamana asta nu am sa mai scriu; cu siguranta voi mai gasi macar o jumatate de ora sa intru sa iau pulsul blogroll’ului si cam atat. Urmatorul articol va fi o luuunga povestire despre examenul de bac si sper sa aiba in final fericit 😆
Acum pe ultima suta de metri am primit un cadou de la Unsensnou, caruia ii multumesc mult…sper ca fluturasul de la el sa imi poarte noroc. Promit ca am sa onorez si leapsa cand voi avea timp si voi linistita :*
Acelora dintre voi care au supravietuit eroic sesiunilor, nu pot decat sa le urez felicitari din tot sufletul si un inceput frumos de vacantza. Pentru cei care incep practica: fruntea sus si spor la treaba; vor veni zilele libere si pentru voi…Iar pentru cei care sunt in aceeasi situatie cu mine… mult noroc!

Hai ca s-a dus si prima luna de primavara si a venit aprilie, care se anuntza a fi calduros dar si al naibii de ocupat pentru unii. Si o luam tare inca de la inceput…Peeeentru ca stiti ce e azi, nu? PRIMA JOI DIN APRILIE! 🙂
Lasand asta la o parte, hai sa trecem la lucruri neserioase, recte la Blonda mea, care implineste astazi pufoasa varsta de 19 ani 🙂 Eu ii mai zic la multi ani inca o data, cu toate ca i-am tot umflat capul inca de azi-noapte 😆 si nu numai…la noi e o traditie sa ne serbam zilele de nastere timp de o saptamana…pana luam cadou, pana ne hotaram ce facem, pana sarbatorim..Dar nu s-a plans nici una de asta pana acum, si n-o sa fie Blondis prima care o va face.

Deci despre a mea Blonda ( care o face grav pe blonda lu’ Bote >:) ) numai de bine! I-am cantat „Happy Blonde Day to you!”, am facut-o sa rada inca din primele ore ale varstei ei de 19 ani ( ea spune ca nu se simte diferit fata de ieri :-s ) si i-am promis solemn ca in toamna, cand ajungem la Bucuresti, o s-o inscriu la „Te pui cu blondele?”, pentru ca ii merge mintea foarte bine. Ea crede ca glumesc, dar eu chiar am de gand sa scot bani frumoshi de pe urma ei 😆 Dupa 13 ani de prietenie trebuie sa obtzin si profit de pe urma ei, nu? =))
Lasand si zilele de nastere la o parte, azi mai e si 1 aprilie, Craciunul pacalelilor. Cei nascuti azi cred eu ca au fost niste pacaleli, cu toate ca ei poate se cred pacalici 🙂 NOT! Pentru mine 1 aprilie nu e decat ziua Blondei, pentru ca nu am fost pacalita pana acum mai deloc; si chiar daca, sincer nu-mi aduc aminte, deci nu a fost mare lucru. Vreau sa aud acum de la cei patzitzi sau cele patzite ce glume sau farse v-au fost facuta in aceasta ziulica sau ce pozne le-ati facut voi la randul vostru altor prieteni sau cunostiinte 😀 Pe scurt si fara alte intoarceri, dati-mi si mie idei macar pentru la anul!
Si ca sa nu inchei ca nuca’n perete si sa spunetzi ca sunt cea mai pagana ciocolata pe care ati vazut-o vreodata, voi mentziona si despre faimoasa activitate de vopsire a oualor din Joia Mare. Imi amintesc cu drag de cand eram micutza cantitatile industriale de oua pe care le vopseau mama si bunica in rosu, galben, verde, portocaliu, albastru, cu frunze de ceapa sua cu frunza de patrunjel si alte diferite modele. Evident ca neavand cu ce sa-mi ocup timpul, ma ocupam si eu cu „incondeierea” oualor pe care mi le dadea mami ( 3-4 maxim, nu va facetzi prea mari iluzii, n-am fost niciodata cine stie ce talent in pictura :lol:). Azi insa toata lumea are altceva pe cap sau timp prea putzin si facem totul pe fuga…pacat…insa norocul nostru ca macar nu se pierd obiceiurile! 🙂

Gata, frate! Maine se termina nebunia asta cu Valentine’s Day in sfarsit, pentru ca de la inceputul lunii incoace m-am cam saturat sa vad numai inimioare rosii si roz prin toate magazinele!
Nu mi-a placut niciodata ziua de 14 februarie, nici cand am fost singura, nici cand am avut pe cineva. Nu ii vad rostul, sincer. Cand eram mai mica si mai prostutza (gen 12-13 anishori), eram innebunita sa am un prieten si sa serbez cu el ziua indragostitilor. Dar cu fiecare an am fost tot mai dezamagita. Si durerea era mai mare in anii in care aveam prieten, pentru ca nici unul nu a inteles ce am vrut eu de fapt sa se intample pe 14 februarie…:)

Cel mai penibil cadou pe care il poate face cineva perechii sale este o inimioara rosie de plus! Jur ca este regele cliseurilor de Ziua Indragostitilor! In fiecare an, aceeasi poveste: tarabe cu flori si ingerasi si in toate centrele comerciale care se respecta, cateva standuri cu inimioare de plush. Vorbeam anul trecut cu Habiba…imi povestea ca pe 14 februarie, cand venea de la liceu,s-a intalnit cu o fosta colega de generala care se grabea catre casa prietenului ei, cu o ditamai inimioara rosie inghesuita intr’o punga cam mica pentru dimensiunile cadoului. Si atunci am zis ca, daca Sf Valentin inseamna sa-i daruiesti persoanei de care pretinzi ca esti indragostit/a, o inima de plush scofalcita, mai bine nu sarbatoresti deloc ziua aia…
Eu chiar nu vad rostul zilei de 14! Vorba Habibei mele…este cumva scrisa in calendar?! e ceva imperativ?! I don’t think so…Indragostitii ar trebui sa aiba zilele lor speciale, momentele lor; eu nu m-am simtit bine cand am sarbatorit iubirea mea in acelasi timp cu vreo cateva milioane de persoane din lumea intreaga. Plus ca, ce rost sa te infiintzezi in fatza ei cu nu stiu ce cadou si sa ii faci declaratzii de dragoste de pe net, daca in restul anului esti un porc de caine si umbli din floare in floare ( sau din boschete in boschete, depinde de preferintze) ?! Eu prefer ca prietenul meu sa ma inteleaga si sa fie dulce tot anul si in ziua de 14 februarie sa ma cert cu el , decat invers! O zi nu sterge un an, sa stiti :)…

Si de ce sa serbez Ziua Indragostitilor daca nu primesc niciodata cadoul pe care mi-l doresc…? Am primit si eu chestii de plush cand eram mai mica, m-am topit si eu cand am vazut bijuterii, mi-a ras inimioara cand el de la momentul respectiv mi-a daruit trandafiri…dar nici unul, in atatia ani, nu a inteles ca de fapt mi-l doream pe el in ziua aia 🙂 Toti mi-au dat cadourile pe fuga, m-au sarutat in vant si mi-au aruncat un „te iubesc!” anemic…As fi preferat sa nu primesc nimic, dar sa stam amandoi la o cafea in bucatarie, apoi sa ne uitam la un film si sa adormim unul langa altul…:) Ar fi fost suficient…dar o inimioara de plush costa mai putzin…
Evident, nu am nimic cu indragostitii care de-abia asteapta Valentine’s Day si care chiar fac ceva frumos in ziua aia. Daca ei sunt fericiti, atunci restul nu mai conteaza 🙂 Cat despre cei care vor fi singurei maine si saptamana viitoare, va recomand sa iesiti la o cafea cu prietenii, la un film ( pe 19 apare „Valentine’s Day”, un super film pe care vi’l recomand cu caldura), la un shopping, la o plimbarica…Nu se stie de unde poate sa aparea iubirea, poate fi chiar dupa coltz sau la intersectie, asteptand sa traverseze 🙂 …