Degeaba m-am batut eu cu pumnul in piept ca o spartana ca o sa invat sa gatesc & stuff. Nu-mi iese si pace! De fapt, nu am chemare catre asa ceva. Si din cate am observat, nici nevoia nu ma impinge la cratita. Tot la salate sau junk food prefer sa raman, dar daca se iveste ocazia, nu refuz mancarea gatita.
La inceputul saptamanii, o colega de facultate mi-a povestit despre cum prietena ei facuse de curand o criza de gastrita. M-am speriat cumplit. Asa ca exact in ziua respectiva am mers la piata cu Habiba si seara am rugat-o sa faca o supica de galuste pentru stomacelul meu satul de placinta, chec, shnitzele, etc. A fost prima data cand prietenutza mea amesteca in oala si din cate am vazut eu, ii placea la nebunie. Am facut si cateva poze si am papat linistite cate un bol de supa fiebinte, dupa o zi in care degerasem crunt.
Marti am primit pufoasa veste ca Deliutza vrea sa faca o supica de pui. Ohooo, din ce in ce mai bine! Si avand in vedere contributia mea minima din bucatarie, eu am fost desemnata sa merg la piata si sa iau pieptul de pui. Si mama mama, ce am mai mancat si in seara aia! Cum au fost 6 grade in ziua respectiva, mancarea Deliei a fost o binecuvantare pentru friguroasa de mine.
Joi seara fetele mele au gatit din nou. Mai slabut, adica piept de pui la gratar cu salata, dar a fost ceva! Eu ce pot sa spun…? Sunt mandra de ele si le urez cat mai multe retete reusite! 😆 In mod normal, ar fi randul meu sa bucataresc, dar nu cred ca vreau sa ma risc. Sunt constienta ca traiesc pe spinarea lor, dar la naiba, sunt un parazit atat de fericit! Nu fac fitze si mananc orice ar gati ele. Ma gandeam chiar sa le iau tot ce au nevoie si sa le pun sa gateasca ele meniul pentru ziua mea, care va fi cam peste o luna :lol:. Ce inseamna sa fii cel mai mic in casa…:”>.

Cu toate ca mademoisella a lipsit cam multicel de pe aici, noi tot o iubim. Am urmarit’o intens pe Facebook, ca de, daca nu a mai scris nimic, am facut si noi ce am putut sa vedem care mai este viata ei. Dar a revenit zilele astea si am primit’o cu bratele deschise, mai ales pentru azi este si ziua ei de nastere. La multi ani, Loo! :* La cat mai multa fericire si iubire, mamica. Sa auzim de tine numai de bine si sa ai un B’day party de milioane!
Si cum am zis eu ca invat sa gatesc ceva bun pana la urmatoarea zi de nastere, imi permit sa ii trimit sarbatoritei noastre pe cale virtuala o bucatica de tarta de mere. Eeeexact, tarta de mere! Si mi’a iesit delicioasa, cum nici eu nu ma asteptam! Recunosc, am gatit sub indrumarea sora’mii, initial nici nestiind ce. Nu am vrut sa mai dau inca un epic fail, asa ca zilele trecute cand am fost la ea, m’a invatat sa gatesc cate ceva. Si sunt sigura ca s’a prins ceva de mine! 🙂 Nu am inca pozele cu tarta ca sa vedeti ce frumoasa mi’a iesit, pt ca au fost facute cu telefonul unui prieten. Dar cum voi pune manutza pe ele, o sa le postez si aici, ca sa ma mandresc si eu.
Si ca sa vedeti ca am bagat bine la cap, o sa va scriu si reteta, mai simplificata. Intr’un castronel, amestecam unt, faina si zahar pana obtinem o coca. O bagam un pic la rece, ca sa se mai intareasca. Dupa ce o scoatem, o intindem intr’o tava ( sau castron, cum preferati si ce aveti) si o punem un pic la cuptor, pana capata o culoare aurie. Intre timp, luam 2 mere maricele si le taiem cubulete. Intr’o tigaie le caramelizam ( cu unt si zahar), apoi le punem peste blat. Bagam din nou la cuptor tava pentru 10-15 minute, apoi turnam o bezea, facuta din albus de ou si zahar. Si din nou la cuptor pana cand vedem ca se face ( se formeaza o crusta micutza deasupra bezelei). Eeeh, este ca v-am dat pe spate? :>
As vrea eu sa trimit si pe la Galati o tarta de mere, dar promit ca, daca o prind pe domnisoara Loo prin Bucuresti, nu scapa fara sa guste! Si nici nu o las sa plece fara sa stea cu mine la o barfa si un 3 in 1. Asa ca poftiti si voi de stati la rand s’o pupati pe sarbatorita, ca e dulce, dulce, dulce de tot. Happy B’day, honey! :*

-Fa tu altele, daca astea nu iti convin!

Asta imi spunea tata azi la pranz cand i-am reprosat ca mi-a bulit grav copanelele de pui. Adica… le scosese pielea, le crestase foarte tare si cand le-a luat din tigaie, erau de 2-3 ori mai mici decat in varianta lor initiala. Asa am mancat eu azi aproape un pui intreg si nici macar nu am simtit! plus ca era si al naibii de tare….
Dar ma, e naspa tare cand nu stii sa gatesti 😦 . Adica nu mi’s afona tare; mai fac si eu niste clatite, niste cartofi prajiti, chiar si pui cu smantana ( cand nu mi-e lene). Nu pot sa spun ca as muri de foame cu puiu’ congelat in frigider, dar nici nu stiu sa fac ceva delicios. Mi-am gasit eu scuze pana acum, mami s-a tot ocupat de mine, dar de luna viitoare ce fac? Periculos va fi cand ma va bate gandul vreodata sa tin vreo dieta si nu stiu nici una pe baza preparatelor pe care sunt eu in stare sa le fac…si sa mananc doar salata?!
Si asa am avut eu azi o revelatie ( Jesus, sper din tot sufletul sa nu fie doar o toana! ) sa invat sa gatesc si altceva. Si ca sa nu incep din prima cu lasagna, musaca, etc, mi-am zis sa pornesc cu dreptul, cu ceva ce imi place enorm: dulciuri. Am rasfoit nitzel pe Google, dar mi-am pierdut rabdarea imediat. De-asta ma intrebam mai sus cat o sa tina perioada asta intitulata „bubulina gospodina”….o prezentza masculina foarte importanta din viata mea imi reprosa mereu ca nu stiu sa gatesc. Si de fiecare data saream si spuneam ca stiu! Imi inchidea gura spunandu-mi ca oricarei copile ii vine in minte periodic sa invete sa gateasca, dar arta culinara e ceva mai mult decat cartofi prajiti si cafea, meniul cu care ma gandeam eu sa-l rasfatz pe el :lol:.
Si saptamanile astea ma apuc de facut dulciuri. Ca sa nu ma plang de una si de alta, am ales sa fac ce imi place. Am si gasit cateva retete foarte usor de facut ( pe bune, le incerc si eu saptamana asta 🙂 ) si vi le recomand si voua.

1. Mult adoratele bomboane Raffaelo:

200 g unt
200 g zahar pudra
300 g cocos
200 g lapte praf,
o punguta de migdale de la Nutline

Mod de preparare: se amesteca laptele praf cu zaharul pudra, untul la temperatura camerei si in jur de 200 g de cocos. Rezultatul prefinal va fi un aluat sfaramicios. Se ia apoi cate o bucata din aluat, se pune la mijloc cate o jumatate de migdala (desigur, puteti pune si una intreaga) si se modeleaza cu mana in forma de bilute. Bomboanele se vor tavali prin nuca de cocos si se lasa la rece cateva ore. ( chiar nu mai stiu unde am gasit reteta, era pe un blog oricum :-s )

2. Prajiturele din reclame- Chocolate Chip Cookies:

100 grame ciocolata amaruie
300 grame de faina
100 grame de unt la temperatura camerei
100 grame de zahar
1 ou
aprox. jumatate pliculet praf de copt
1 lingurita cacao
ghimbir si scortisoara

In primul rand pregatiti ciocolata. Desi o puteti razui, pentru acest tip de prajiturica este mai indicat sa aveti bucati mai marisoare de ciocolata. Cum se pregateste ciocolata: se taie cu cutitul feliute care apoi se maruntesc usor. Nu insist pentru a pastra dimensiuni cat mai generoase.Amestecati apoi faina cu praful de copt si ulteriro adaugati ghimbirul, scortisoara si cacaua.Frecati bine untul cu zaharul, incorporati oul si apoi adaugati treptat faina amestecata cu ingredientele de mai sus. Cand s-a omogenizat bine, adaugati ciocolata si amestecati cat mai usor cu putinta.Lasati la rece 30 de minute.
Scoateti din cuptor si asezati la distanta maricica aluat intr-o tava cu lingura. Nu va bateti capul cu forma, aluatul oricum se va intinde dupa voie in tava la coacere.Bagati in cuptorul gata incalzit pentru 10-15 minute. Serviti si calde, dar aveti grija ca s-ar putea sa nu mai ramane sa se si raceasca :lol:. (reteta este preluata de la Ama in bucatarie; veti gasi aici tot felul de retete, care mai de care! 🙂 ).

Stiu ca nu v-am obisnuit sa postez articole despre mancare, dar toate au un inceput. Saptamana viitoare o sa va arat chiar niste poze cu minunile pe care le pot face in bucatarie (bomboane si fursecuri). Si daca mai stiti si voi alte dulciuri pe baza de muulta ciocolata, care se prepara simplu, nu ezitati sa mi le recomandati. Sa nu va prind ca imi spuneti de ciocolata calda sau de budica de la Puding :-w sa nu exageram totusi! 😆

Stiu sa gatesc, chiar stiu…dar doar strictul necesar si atunci cand imi este o foame nesimtita. De placere…mai rarutz, ca’i mai dragutz. De fapt,stiti ce se intampla cu mine? Exceptand faptul ca toata viatza mami m-a rasfatzat cumplit din punct de vedere culinar, sunt si tipul ala de fata care mananca pe fuga cand pleaca la cate o sedinta de voluntariat, care isi cumpara o placinta cu branza in pauza la liceu si care efectiv nu are timp sa petreaca ore intregi in bucatarie! Cu toate astea, cu mana pe inimioara va spun ca mi’ar placea sa invatz… stiu ca asta se va intampla automat in momentul in care voi pleca la facultate, dar mi’as dori ca pana atunci sa apara o persoana speciala care sa ma faca sa stau cu nasul in oala 2-3 ore pe zi, doar pentru a’i vedea zambetul multumit atunci cand imi gusta mancarea.. 8->
Pana atunci, Retete cu poveste s’a gandit sa imi trimita o leapsa si un premiu, pentru care o pup dulce :* sa stii ca nu’l meritam, dar il apreciez; imi da curaj pentru mai departe. Deci:

Gatesti?
Spre rusinea mea, nu :”> ( nu prea m’ati nimerit cu leapsa asta) Dar mananc! 😀 Si chiar apreciez o reteta buna! Si nu sunt chiar atat de putoare, stiu sa gatesc si eu cateva feluri de mancare, dar o exploatez pe mami atat cat mai pot..sa vedetzi de la anul ce gospodina ma fac! 😆
Preferi retetele simple si rapide?
Da! Cartofi prajiti, clatite,crema de zahar ars… cu cat mai simple cu atat mai mare probabilitatea de a-mi iesi.
Te incumeti la pregatirea unei prajituri care sa ceara 2-3 ore de pregatire?
N-am curaj, sincer. Dar nici motivatie…mi’ar placea sa gatesc pentru cineva si acel cineva sa’mi aprecieze efoturile :-<
Cat timp ai, cu aproximatie, zilnic pentru a gati? Dar in week-end?
O ora pe saptamana? 😆 chiar nu vreau sa va dezamagesc, dar mereu gasesc altceva de facut. Plus ca, nu stiu cat de incatata ar fi mama daca mi’ash baga nasul prin retzetele ei..
Care este mancarea ta preferata ?
Lasagnaaaaaa!!!
Ce iti place mai mult si mai mult sa gatesti?
Clatite pufoase 😀 sunt specialista pentru ca…doar astea imi ies atat de bine 😆 dar si pui cu smantana
Ti-ar placea sa afli despre ce vinuri se potrivesc la diversele tipuri de mancare?
Am auzit de chestia asta doar in filme… Stiam ca barbatzii fac de obicei o ditamai impresia daca stiu ce vin merge cu nu stiu ce fel de mancare. Mi’ar placea deci sa stiu si asta; vreau sa vad cat de sofisticatzi vor fi barbatzii pe care urmeaza sa’i intalnesc! 😀 ( daca or sa comande bere, o sa imi bag unghia in gat! ).
Exista vreo reteta pe care ai vrea sa o afli de mult timp, dar nu ai gasit-o inca?
Da, ar fi una si ar fi singura mai complicata la care m’ash inhama: coarne de gazela. Reteta chiar exista ( nu e doar rodul serilor in care ma uitam la „Clona), este de origine egipteana si am gasit ceva pe net dar… nu stiu, nu mi s’a parut destul de explicita. In plus, ar cam trebui sa inlocuiesc vreo 2 ingrediente de acolo cu altceva, pentru ca nu cred ca le’as gasi pe la noi.

…si eu la fel! Pentru ca asa m-a crescut!

O iubesc pe mami pentru ca s-a chinuit vreo 7 ani sa ma aiba si eu cred ca asta deja inseamna enorm…
O iubesc pe mami pentru ca desi am invatat pe parcurs, nu m-a lasat si nu m-a obligat niciodata sa fac curat in toata casa sau sa bucataresc. Nu m-a trimis niciodata singura la piatza si nici sa duc gunoiul 🙂 cu toate ca ma descurc, a mers pe principiul „lasa, ca o sa faca destule cand o fi la casa ei”…si atunci eu o sa pot afirma pe bune ca nicaieri viatza nu e ca la mama acasa…
O iubesc pe mami pentru ca m-a crescut bine, pentru ca m-a rasfatzat atat cat i-a permis situatia financiara. Pentru ca datorita ei sunt ceea ce sunt acum si ceea ce sper ca voi fi mai departe.
O iubesc pe mami pentru ca ma doftoriceste mereu cum stie ea, cu ceaiuri, cu pastile, cu masaje sau cu tot felul de descantece de deochi. A umblat cu mine pe la toti doctorii posibili si imposibili de fiecare data cand am fost bolnavioara sau am patit cate ceva ( si nu rare au fost datzile alea).
O iubesc pe mami pentru ca uneori are mai multe emotii decat mine. Pentru ca a stat in fata scolii de fiecare data cand am avut cate un examen important gen capacitate si presimt ca va face la fel si la bacalaureat si admitere :). Si pentru ca nu a lasat sa treaca nerasplatita orice reusita de-a mea…
O iubesc pe mami pentru ca e o zapacita, pentru ca ma face sa rad si stie sa faca atmosfera. Pentru ca uneori se mai ia in gluma la tranta cu tata si se crede shefa. Pentru ca e in stare sa mascareasca pe oricine. Tata ii spune „Bufonul familiei”; dar cred ca de-asta o iubeste si el.
O iubesc pe mami pentru ca nu mi-a interzis niciodata sa ies sau sa vorbesc cu vreun baiat, chiar daca pe unii nu i-a placut. In general, m-a lasat de capu’ meu atat cat a trebuit sa nu fiu un copil crescut in casa dar nici o panarama consacrata la 18 ani.
O iubesc pe mami pentru ca imi face toate poftele si pentru ca mereu se chinuie sa ma ajute in orice, chiar daca uneori nu e sigura ca e bine sau ca ii convine; dar se straduieste sa am si sa fiu asa cum vreau eu.
O iubesc pe mami dintr’un milion de motive si mi-e foarte dor de ea; in urmatoarele saptamani va fi un fel de mamica pentru verishorul meu din Italia care s-a nascut acum 7 zile. Sper sa nu se invete cu ea, pentru ca o vreau inapoi numai pentru mine, macar pentru inca 5-6 luni, inainte de a ma muta la Bucuresti…Si o iubesc pe mami pentru ca e ..mami 🙂 La multi ani, fata! >:D<


Si mamicile voastre?