Tot ascult melodia asta de cateva zile incoace si m-a cam innebunit 😀 nu neaparat priv versurile sale, ci mai degraba prin linia melodica. E asa..lejera si de vara.
Contrar esentei ei ” i blame it on the sun for feelin’ so lazy”, pe mine ma indeamna la cat mai multe activitati, toate invartindu’se cam in jurul plajii: vreau sa ma bronezez, sa fac poze, sa ma plimb, sa dansez. Ma simt ca o turista disperata; si vineri si sambata, in ciuda ultravioletelor periculoase, am stat cateva ore bune pe plaja. Si da, am mai capatat si eu putina culoare. Acum ma chinui sa fac si o sedinta foto cu Habiba, dar se pare ca mai avem de asteptat: plaja e plina de turisti, de dimineatza pana seara. Poate in timpul saptamanii va fi mai gol… Nu sunt nici macar o persoana innebunita dupa cluburi, nu m-am deranjat sa merg aseara nici la Mika, nici la Liberty Parade. Dar acum chiar am pofta de zbantzuiala cu fetele pe undeva prin Mamaia, intr’un club nu prea de fitze ( uimitor, dar se gasesc si de-astea daca stii unde sa cauti).
Pe scurt, sunt usor euforica 😀 cred ca astenia de vara e de vina! Sincer..? O asteptam de mult!
P.S: faceti-va mila de un om sarman care nu a avut timp de destrabalare pana acum si recomandati-mi cateva melodii asa…mai de vara 8->

Am terminat liceul. Oficial. Am bocit pana n-am mai putut, am facut poze, au durut anumite momente, am trecut peste, maine uit tot ce a fost urat.
Am facut prima mea plaja pe anul asta. Aviz amatorilor: la Constanta o sa fie o vreme perfecta pentru bronzat, temperaturi foarte ridicate, apa este clocita la mal, dar dupa cativa metri este tocmai buna de o baie 😆 si asta vi-o spune o persoana care nu stie sa inoate si careia nu ii place sa se balaceasca in mare. Dar azi mi-am facut de cap…
Vorba Habibei mele, nu stiu daca este momentul potrivit pentru a ma bucura de bronz, de Mamaia, de mare, de poze aproape de apus. Dar am sa mai merg si maine la plaja si poate si duminica…Dupa, nu se stie…Nu vreau sa ajung la Bucuresti si sa ma acuze fetele de acolo ca sunt prea branza pentru o constanteanca :lol:.
Incerc sa nu visez prea mult, sa mai invatz cate ceva…dar presimt ca, daca voi sta prea mult in casa, voi intra intr’o depresie cumplita! Cu riscul de a ma pregati pentru bac pe ultima suta de metri, am sa mai ies si zilele astea prin oras. Examenul pot sa il iau cu 9, fericirea mea insa ar trebui sa treaca peste 9,50, avand in vedere faptul ca in momentul de fatza sunt cam aproape de corigentza din punctul asta de vedere.
Eu stiu ca multi sunteti in sesiune sau in focuri cu bacul sau alte examene. Insa datzi o fuga la piscina, sau, cel mai bine, 2 zile la mare…Sunt primele zile de vara, primele zile de canicula, primele zile in care nisipul arde si doar apa sarata a marii ne poate racori. Sunt primele apusuri lungi, primele noptzi calde, primele terase deschise, poate si primele iubiri pentru unii, ultimele pentru altii..:) nu le pierdetzi…
P.S: am vazut la Un nou sens o melodie a trupei Taxi si mi-am adus aminte cat de mult ascultam formatia asta acum doi ani, dar si anul trecut. Sper sa va placa melodia 😀 ( cu o oarecare legatura cu poza :”> ).



(Unde e, unde e, unde e?)
Stiu unde e!
Unde lumea vibreaza, unde lumea viseaza!
(Unde e, unde e, unde e?)
Stiu unde e!
Unde se canta tare, pe nisip langa mare
Acolo e…
Cu flori in par si nimic in picioare,
Pe nisip langa mare.

Acum am un an, de majoratul ei, i se inecasera toate corabiile si era suparata. Era evident din cauza unui el…sau poate a mai multora…sau poate a sentimentelor incalcite ori a ignorantzei..cine mai stie? pentru cine mai conteaza? Azi am gasit-o fericita, dupa cateva ore de somn in plus, era chiar foarte aranjata ( la liceu!) si zambea chiar si celora pe care nu ii suporta. Am intrat in clasa cu Blondis si impingand-o pe sor-mea care nu stia cum sa plece mai repede la cafea, ca sa ii uram cel mai sincer „La multi ani!” Habibei mele 🙂
19 ani, ma…Unora li se pare putzin, chiar inceputul vietii;mie mi se pare destul, pentru ca intotdeauna cand le ajungeam si eu pe fete din urma , dupa doar cateva lumi ele iar schimbau sufixul. Anul trecut cand au facut 18 ani, mi se parea cea mai mare realizare a lor. Nu erau atat de entuziasmate pe cum ma asteptam sau pe cum am fost eu in noiembrie 😆 Anul asta le’am vazut mai fericite si pe Habiba si pe Blondis…
N-am cum sa nu-i urez Habibei mele „Happy B’day!” de nu stiu cate ori pe ziua de azi; ne leaga prea multe. Sucuri, ciocolate calde si frappe’uri insotite de barfa si plansete uneori si rasete cel mai adesea, „hai cu mine!”-uri si „Hai cu tine!”-uri mai peste tot, sedinte foto, nervi mancatzi la cumparaturi in cabinele de proba ale magazinelor, pasii grabiti seara dinspre toate stradutzele din centru catre statia de 51, paranoia si frica si emotia, relaxare dupa perioade grele, nu stiu cate bronzuri la activ, regrete ca exageram cu ciocolata sau cu Mc’ul, „fata, ce ma enerveaza boul asta!” si „panarama naibii!”, si, mai nou…planuri de viitor 🙂
Sper doar ca ziua asta de 13 sa ii aduca multa fericire si tot ce isi doreste ( pentru ca lista’i lunga!), s-o poarte pasii pe unde a visat de atata timp si sa se ocupe numai cu ce a vrut dintotdeauna. Sa priveasca doar inainte, sa aiba putere sa puna punct si sa inceapa ceva nou fara regrete si fara sa-si aminteasca ce a crezut mereu „daca toate iubirile ar fi ca la inceput, nu ar mai exista suferintza in lume”…O adaptez un pic si spun ca, daca toate prieteniile ar fi ca la inceput, nu am mai avea de ce sa ne amintim si de ce sa tzinem una la alta..Si ii dedic melodia de mai jos, pe care stiu ca nu a mai ascultat-o de mult, dar care sunt singura ca o va impresiona pe fraierica pana la lacrimi („niciodata…sa nu uiti…de inima ta…:) ) La multi ani, Habiba! :*