Stiu ca ati vazut „August Rush” 🙂 cel putzin Grapefruits si Habiba au scris despre filmul asta, l-au recomandat si bine au facut! Eu, ca intotdeauna, l-am vazut cu intarziere, adica de-abia vineri, la ora de italiana, cu gagicile din clasa 🙂 S-a lasat cu un sentiment al naibii de placut, cu suspine dupa Jonathan Rhys Meyers si chiar cu lacrimi la sfarsitul filmului din partea catorva fete.

Povestea in sine e simpla: el si ea, ambii cu muzica in sange, se indragostesc si in urma pisicelilor dintre ei apare un baietel cu acelasi talent, mai mare chiar decat al parintilor. Mica mare problema este ca tatal fetei nu-si doreste acest nepot, crezand ca ii poate distruge cariera fiicei sale; prin urmare si asa deci, il da spre adoptie. Baietzelul numai adoptat nu a fost, dar fara ureche muzicala n-a ramas 😀
Daca unii dintre voi ati omis acest film din greshala, e grav! Trebuie sa-l vedetzi neaparat, sa-l „savuratzi” pe Jonathan in acest rol ( fetele 😀 ) si sa ascultati melodiile cu mare atentie si bagare de seama. Nu au cum sa nu va placa!
Lasand la o parte povestea si filmul in sine, va spuneam ca am ramas cu un sentiment la dracului de placut dupa filmul asta. Profu’ de romana l-a spulberat evident cu „Morometzii” lui, dar pentru un sfert de ora, am avut in fatza ochilor niste momente traite acum ceva timp, care mi-au dat un gust de vara de nu va spun. Un gust de Vama Veche, de Cola rece, de stradutza aia din Vama pliiiiina ochi cu cercei si alte bijuterii, de libertate, de oameni normali si oameni ciudatzi, de mare, de nisip, de plimbare, de plecat naibii undeva! Si cand ma gandesc ca vara asta pentru mine o sa inceapa tarziu, imi vine sa-mi iau campii! Dar ghiciti ce? Exact in august pot spune ca a venit vacantza si pentru mine! 🙂 Timpul trece, in fuga vine si bacul de manutza cu admiterea, sa treaca cu ea de picior si sa ne grabim mai repede catre august, sa treaca presiunea si sa revina atmosfera de vara … 8->

P.S: Mai stie careva filme in care a jucat Jonathan? 😕 i mean, chestii frumoase 😀

Reclame

Gata, frate! Maine se termina nebunia asta cu Valentine’s Day in sfarsit, pentru ca de la inceputul lunii incoace m-am cam saturat sa vad numai inimioare rosii si roz prin toate magazinele!
Nu mi-a placut niciodata ziua de 14 februarie, nici cand am fost singura, nici cand am avut pe cineva. Nu ii vad rostul, sincer. Cand eram mai mica si mai prostutza (gen 12-13 anishori), eram innebunita sa am un prieten si sa serbez cu el ziua indragostitilor. Dar cu fiecare an am fost tot mai dezamagita. Si durerea era mai mare in anii in care aveam prieten, pentru ca nici unul nu a inteles ce am vrut eu de fapt sa se intample pe 14 februarie…:)

Cel mai penibil cadou pe care il poate face cineva perechii sale este o inimioara rosie de plus! Jur ca este regele cliseurilor de Ziua Indragostitilor! In fiecare an, aceeasi poveste: tarabe cu flori si ingerasi si in toate centrele comerciale care se respecta, cateva standuri cu inimioare de plush. Vorbeam anul trecut cu Habiba…imi povestea ca pe 14 februarie, cand venea de la liceu,s-a intalnit cu o fosta colega de generala care se grabea catre casa prietenului ei, cu o ditamai inimioara rosie inghesuita intr’o punga cam mica pentru dimensiunile cadoului. Si atunci am zis ca, daca Sf Valentin inseamna sa-i daruiesti persoanei de care pretinzi ca esti indragostit/a, o inima de plush scofalcita, mai bine nu sarbatoresti deloc ziua aia…
Eu chiar nu vad rostul zilei de 14! Vorba Habibei mele…este cumva scrisa in calendar?! e ceva imperativ?! I don’t think so…Indragostitii ar trebui sa aiba zilele lor speciale, momentele lor; eu nu m-am simtit bine cand am sarbatorit iubirea mea in acelasi timp cu vreo cateva milioane de persoane din lumea intreaga. Plus ca, ce rost sa te infiintzezi in fatza ei cu nu stiu ce cadou si sa ii faci declaratzii de dragoste de pe net, daca in restul anului esti un porc de caine si umbli din floare in floare ( sau din boschete in boschete, depinde de preferintze) ?! Eu prefer ca prietenul meu sa ma inteleaga si sa fie dulce tot anul si in ziua de 14 februarie sa ma cert cu el , decat invers! O zi nu sterge un an, sa stiti :)…

Si de ce sa serbez Ziua Indragostitilor daca nu primesc niciodata cadoul pe care mi-l doresc…? Am primit si eu chestii de plush cand eram mai mica, m-am topit si eu cand am vazut bijuterii, mi-a ras inimioara cand el de la momentul respectiv mi-a daruit trandafiri…dar nici unul, in atatia ani, nu a inteles ca de fapt mi-l doream pe el in ziua aia 🙂 Toti mi-au dat cadourile pe fuga, m-au sarutat in vant si mi-au aruncat un „te iubesc!” anemic…As fi preferat sa nu primesc nimic, dar sa stam amandoi la o cafea in bucatarie, apoi sa ne uitam la un film si sa adormim unul langa altul…:) Ar fi fost suficient…dar o inimioara de plush costa mai putzin…
Evident, nu am nimic cu indragostitii care de-abia asteapta Valentine’s Day si care chiar fac ceva frumos in ziua aia. Daca ei sunt fericiti, atunci restul nu mai conteaza 🙂 Cat despre cei care vor fi singurei maine si saptamana viitoare, va recomand sa iesiti la o cafea cu prietenii, la un film ( pe 19 apare „Valentine’s Day”, un super film pe care vi’l recomand cu caldura), la un shopping, la o plimbarica…Nu se stie de unde poate sa aparea iubirea, poate fi chiar dupa coltz sau la intersectie, asteptand sa traverseze 🙂 …