Am ajuns si eu astazi prin regie, pentru a doua oara. Ce a fost nou fata de data trecuta a fost faptul ca am vazut cum arata o camera din camin ( de baieti). Nu pot spune ca e rau, dar mai bine ma abtin. I-am zambit frumos Habibei mele cand m-am intors ACASA! 🙂
Nu cladirea si nu mediul conteaza, cat faptul ca am avut ocazia sa aud niste discutii intre baieti demne de toata mama psihanalizei ( da, am fost la un etaj plin de exemplare masculine). Erau si cateva fete, care fie aveau camerele prin zona, fie erau pierdute pe acolo. Si cate nu au auzit urechiusele mele despre acele gagici mai bune sau mai putin bune…si pentru a nu stiu cata oara mi s-a confirmat faptul ca barbatii sunt de N ori mai barfitori decat femeile… Doar ca ei nu constientizeaza asta! Se considera a fi barfa doar ” ce fusta ti-ai mai luat?”, „uite-o pe Moni ce fund mare are!” sau „parasuta aia din grupa 10 si-a pus silicoane; oare cat or fi costat?”. Bine ma, dar „ah, ce-as rupe fusta aia cu dintii!”, „ce fund bune are aia!” sau „frate, ce balcoane are aia!” ( si asta curatand un pic limbajul si limitandu-ma doar la aceste cateva afirmatii ) nu e tot barfa?! Aaah, e doar relatare si impartasire de opinii… 🙂
All in all, sunteti funny, ma baieti. Mie chiar imi face placere sa mai stau in mijlocul vostru cateodata si sa aud ce mai debitati. Poate pe voi va plictiseste sau va enerveaza un grup de fete care in care se chicoteste si se vorbeste mult, dar voi chiar sunteti fascinanti! ( cel putin pentru mine). Ce mai barfiti nou? 😀

Anunțuri

Articolul asta este pentru baieti. Fetelor, nu ma intelegeti gresit, vreau sa aud si parerile voastre, dar ma intereseaza indeosebi ale lor. So here i go.

Fie un baiat si fie o fata. Se intalnesc o data, se intalnesc de 2 ori si atat. El o place, ea nu e prea incantata dar nu vrea sa fie scorpie si ii acorda macar o sansa, poate poate descopera ceva la el care sa ii placa mult. El se tot gafeaza. Spune prostii, grabeste lucrurile, o sufoca, in conditiile in care, evident, nu au nici o relatie. Ea este foarte sincera, hotarata, stie ce vrea de viata ei si evident, stie ca nu il vrea pe el. Dupa 2 intalniri, ea ii spune ca vrea s-o lase asa, ca le are pe ale ei, ca relatia nu ar avea rost pentru ca ea nu simte nimic pentru el, nici cea mai mica atractie. El, ca si pana atunci, forteaza lucrurile, vrea sa se intalneasca cu ea, o copleseste cu complimente, ii spune ca e deosebita, matura, etc. O cauta mai mereu, insista. Ea nici nu vrea sa auda, dar nici nu mai stie cum sa ii explice ca nu il vrea. Si se hotaraste sa fie sincera si ii spune direct. El reactioneaza in urmatorul fel: ii spune ca s-a inselat in privinta ei, ca este imatura, ca nu stie ce vrea, ca trebuie sa se hotarasca, ba ca are probleme cu nervii, ba ca nu stie sa rezolve o problema, etc. Si toate astea, stiti de ce? Doar pentru ca ea i-a spus ca nu il vrea. 🙂
Intrebarea mea este urmatoarea: de ce reactia asta din partea baiatului? Doar pentru ca este ranit in orgoliul propriu?! Pana acum credeam ca doar femeile devin irationale in fatza unui refuz si spun numai prostii fara sa gandeasca. Dar vad ca treaba este valabila si invers. Pai dar bine mai, nu erati voi aia rationali si echilibrati ? Si asa reactionati cand o fata nu va vrea? In loc sa fiti cat mai diplomati si sa pasiti inainte cu fruntea sus ca sa ii demonstrati domnisoarei ce a pierdut, voi ii atribuiti tot felul de trasaturi care stiti clar ca nu i se potrivesc? Ca sa ce? Ca sa se oftice mademoisella ? Pai eu cred ca ar durea-o la 10 cm de toc; din moment ce nu o intereseaza o relatie cu voi, automat nu o intereseaza nici parerea voastra despre ea, deci de ce sa va umiliti atata…?
Eu nu am inteles baietii la faza asta. Si de obicei, chiar ii sustin cand spun ca fetele reactioneaza „telenovelistico-impulsiv”; stim ca asa e! Dar vad ca nu se pot abtine sa nu faca si ei la fel…de oftica probabil. La fel de neclara mi-e si treaba urmatoare: daca cedam usor, suntem curve; daca nu ne uitam la voi, suntem si mai si! Doar ca in cazul de fatza, suntem cele mai bune daca va acceptam, dar daca Doamne fereste nu, avem probleme cu capu’! 😆
Nu vreau sa jignesc baietii din blogosfera mea, ii cunosc cat de cat si stiu ( sper!) ca nu ar reactiona asa. Dar credeti-ma, ca aveti unii semeni care va fac de ras, la fel cum exista si muieri nebune care dau cu firma-n cap intregului sex frumos. Doar ca am scris acest articol la nervi ( si inca sunt ceva mai calma de ieri incoace, dar am ramas cu aceasta uimire si confuzie totdata ) si inca incerc sa inteleg de ce mama naibii am probleme cu capul doar pentru ca am refuzat politicos un baiat!

„Girls are like apples…the best ones are at the top of the trees. The boys don’t want to reach for the good ones because they are afraid of falling and getting hurt. Instead, they just get the rotten apples that are on the ground that aren’t as good, but easy. So the apples at the top think there is something wrong with them, when, in reality, they are amazing. They just have to wait for the right boy to come along, the one who’s brave enough to climb all the way to the top of the tree…”

Nu stiu ce va spune voua, dar mie imi spune multe… 🙂

Maine am primul drum la Bucuresti – inscriere, depunere de dosare, etc. Plec la 5, ma intorc seara… Nu am mai fost in capitala de cativa ani si nu am mers niciodata fara un adult..acum mai am putin si devin eu unul… Voi fi doar cu Habiba..norocul nostru ca o sa ne invartim mai mult in sectorul 1 si putin prin 6.
Am dat peste melodia asta ( o stiu de mult, sunt fana Vama Veche) – „Andrei singur”. Eu cred ca li se potriveste multora dintre noi…exact ieri au trecut 8 luni de cand m-au aruncat si pe mine in sus baietii de 18 ori X 2 ( sunt mai speciala), 8 luni de cand m-am simtit mai libera ca niciodata, 8 luni de cand am scris asta. Si habar nu aveam la momentul respectiv ce ma asteapta: emotii, bac, facultate, plecare, despartire, totul pe cont propriu, decizii..
Vorba lui Liviu..am imbatranit cu 10 ani intr’un singur an 😆 eu nu vreau decat sa treaca si luna iulie cu bine…dupa, trec toate…


Usor usor incep sa-nnebunesc..
Privirea mea se-ndreapta-n puncte fixe..
Parc-au trecut opt ani si nu opt luni
De cind strigam ca „am doar 18 ani…..”..

N-am mai visat de mult ca pot sa zbor
Si nu mai stiu exact unde e marea si ce culoare are..
Si sunt atit de multe cuvinte pe care nu le stiu:
Ce-i aia trandafir sau muzica sau plaja…

……………………………………………………………………………………

LATER EDIT:

N-am dormit toata noaptea. De-abia am asteptat sa se faca 4 jumate sa ma trezesc…
Avem noroc si prindem ultimele 2 locuri din autocarul catre Bucuresti ( cel de 5:45:). De faaapt, erau rezervate insotitorilor soferilor, dar eram 2 fete singure care aratau bine, deci…:lol:
La SNSPA am terminat intr-o jumatate de ora. Totul foarte organizat, lumea foarte placuta si dispusa sa te ajute, sa iti arate, sa iti explice. Evident, foarte putine locuri ( atat la buget cat si la cu taxa). Am examenul duminica la prima ora si mai mult ca niciodata imi doresc sa intru. Imi aminteste mult de liceul meu si asta e de bine; de foarte bine, chiar!
Universitate – imensa cladire. Ma duc sa ma inscriu la limbi moderne aplicate. Vad negru in fatza ochilor: aproximativ 100 de persoane intr-o sala mai maricica. 2 tipuri de fise de completat, multe limbi straine combinate in cele mai ciudate moduri. Coada mare la depus dosare si la platit chitanta de inscriere…Si pana la 14 trebuia sa ajungem si in sectorul 6 la Jurnalism…
Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicare inseamna UN ETAJ ( etajul 6), aflat in sediul Politehnicii. WTF?! Nu vad care e legatura, dar banuiesc ca nici nu trebuie sa observ eu ceva. Candidati multi, 120 de locuri in total.
Am ars-o aiurea vreo 3 ore prin Unirii. Bucurestenii NU stiu sa conduca dar NU stiu nici sa traverseze. In rest, nimic deosebit. Aceeasi baieti frumosi si aceeasi magari ca si la Constanta. Cu exceptia faptului ca am iesit din Mc’ul din Unirii si am dat nas in nas cu Connect-R care mergea foarte grabit pe strada, discutand cu un alt tip :lol:. A fost un shoc pt mine, va rog sa ma intelegetzi…maine-poimaine ma trezesc ca stau langa masa lui Catalin Botezatu, amandoi la o apa plata cu lamaie.
Sunt obosita si ma enerveaza discutiile despre Madalina Manole. Jurnalistii de la nu stiu ce radio de rahat au anuntzat aceleasi lucruri despre moartea ei din juma in juma de ora, toata ziua. Pana maine deja or sa apara 1000 de ipoteze despre cum s-a intamplat, pt ca nimeni nu vrea sa inteleaga ca in spatele acestei femei aparent fericite, statea neimplinirea, tristetea si sictirul de viata. Pana maine deja o sa vad statusuri gen „RIP” si bocete si vaiete si tot pana maine, or sa apara nu stiu cati fani Madalina Manole. Totul peste noapte: la propriu!
Sincer, am ascultat-o doar cand eram mica. Cand ea, Laura Stoica, Silvia Dumitrescu, Loredana Groza, etc erau la moda. Pe vremea aia nu imi dadeam inca seama ca sunt un antitalent muzical si ii fredonam melodiile, dorindu-mi sa devin cantareata. Bine ca m-am trezit la realitate…:) Dar dintre toate, pe astea am ascultat-o cel mai des ( ultima oara acum un an):

Si DA, a fost o mare artista, a avut o voce superba si niste melodii pe masura. Dar noi am uitat de ea si am uitat ca a trecut prin multe si refuzam sa intelegem ca a fost nefericita. Daca nu s-ar fi sinucis, nimeni nu ar fi stiut ca azi implinea 43 de ani…Rusine sa ne fie!

Ca deja e vineri si a mai trecut o saptamana din prima luna de vara 🙂 Unii norocosi mai au putzin si termina examenele, alti ghinionisti de-abia acum le incep…Mais c’est la vie si n’avem ce face, decat sa ne bucuram de ea si mergem mai departe!
Indiferent cat de busy as fi eu, nu pot sa ma abtzin sa nu mai arunc un ochi si pe blog. De-abia acum ( da, stiu, tarziu), dupa vreo 8 luni de blogging imi dau si eu seama ca sunt depedenta de chocolatfollie.wordpress si de tot blogroll’ul meu :D. De’asta fac ce fac, si tot aici ajung, cu toate meditatiile, cartile si iesirile mele.
Si daca tot mai avem un pic si trecem pragul weekend’ului, apai eu zic sa ne simtim bine! Imi beam si eu linistita azi cafelutza in fatza tv’ului urmarind „Neatza cu Razvan si Dani” si asa am ajuns sa sustzin si eu recomandarea lor – Provincialii„Kibori” ( click pe melodie ca sa auziti despre ce vorbesc). Doar ca eu fiind un pic mai energica, daca e dezmatz, apoi asta sa fie! Am preferat varianta un pic mai activa, zic eu, si anume Mahala Rai Banda – Kibori. Eu sper sa va placa…e melodie de dat din fuste pentru fete si de admirat domnishoarele dansand pentru baieti. E melodie de vara, de baut vin rosu, de tzopaind in jurul focului pe plaja cu prietenii mai apropiati, e melodie de amintit atunci cand nimic altceva nu te poate inveseli 🙂 Hai, bagati un play!

Bonus: care vretzi sa invatzati cateva cuvinte in tziganeasca, datzi click aci :d 😆
P.S: in seara asta este concertul Aerosmith dupa care boceam inca de lunile trecute 😦 daca merge careva sau auziti chestii interesante, sa imi povestiti si mie, ok? :-<

Nice, Deliutza si Machiaveliq m’au nimerit cu leapsa asta mai mult decat si’ar fi inchipuit ei :lol:. De fapt, mi’au gasit singurul defect pe care am incercat sa il ascund pe parcursul duratei examenului psihologic si nu numai: rabdarea mea extraordinar de limitata…
De ce spun ca e singurul defect…? Nu ca as fi perfecta, dar este singura chestie care imi sare si mie in ochi si din cauza careia sunt constienta ca am pierdut mult. Dar am avut si de castigat. Stiti voi, e cu 2 taishuri…Pentru ca da, ma enervez repede! Mi-a venit de atatea ori sa rup matza’n doua de draci :”>…
Multi ma stiu pentru faptul ca imi sare tzandara foarte repede. Fostii prieteni imi spuneau fie ca trebuie sa fiu mai calma, fie ca sunt nepusa la respect, fie ca trebuie sa ma temperez. Le dau dreptate. Usor de zis, greu de facut…Scorpionii sunt mai aprigi de felul lor, dar eu am un caracter de’a dreptul coleric.Dar, din nu stiu ce motiv, de fiecare data cand trebuie sa ma autocaracterizez, nimeni nu ma crede ca nu am rabdare si ca sunt cam nebunica… Am iesit cu multi baieti si le-am spus inca de la prima intalnire cum sunt; pe principiul ” razboiul anuntzat nu’l omoara pe soldat”. Mi-au zambit dulce si mi-au pupat mana ca si cum ” iubito, nu stii ce spui..”. Cand a sosit momentul adevarului, unii si’au facut cruce si cu doua maini… Vorba DianeiEmma: pe o sosea, o femeie striga la un barbat „Porcul!”, el i-o intoarce „Vrajitoareo!”.La 2 metri mai incolo da peste un porc si face accident…Eu le-am spus, ei nu au fost in stare sa asculte…

1. Cât de des te enervezi?
Depinde de ceilalti. Eu nu ma enervez niciodata singura sau asa, aiurea :lol:. De obicei, nu trec mai mult de 2 zile fara sa ma agit macar un pic. Ba un marlan, ba o panarama, ba o prostie, ba o minciuna, ba porcarii…
Cel mai tare ma enervez cand sunt inselata sau mintita pe fatza 🙂 atunci scot flacari 😆 . In momentele alea am nevoie de un baiat care sa stie sa ma potoleasca, sa stie cum sa ma ia. Ori sa tzipe mai tare decat mine, ori sa ma faca sa tac doar aruncandu-mi o privire. Am dat peste baieti care preferau sa iasa din camera cand incepeam sa urlu, altii pe care i-am palmuit si care si-au acceptat soarta, altii care au ramas fara cuvinte…dar si peste baieti care au stiut sa ma linisteasca si exact unul de’asta astept: un baiat mai puternic decat mine!

2. Când te enervezi suni pe cineva să te calmeze?
Da…imi sun neaparat prietenele. Pentru ca doar ele sunt in stare sa ma asculte, eventual sa si zbiere sau sa injure odata cu mine si poate chiar sa ma calmeze.

3. Te calmezi repede, sau urli ca nebunul?
Depinde… Stiti ce se intampla..? In public am invatat sa ma controlez. Dar vorba Blondei mele, fumeg latent. Odata ajunsa intr’un cadru privat, izbucnesc in asa hal, incat scot artificii :lol:. Si depinde si de situatie…prostiile mai mici le uit repede, dar porcariile care chiar ma enerveaza, nu le uit niciodata 🙂 evident, scorpionul din mine se va razbuna ( imi e specific).

4. Ca metodă de a scăpa de nervi, bătaia este o opţiune?
Sincer, poate. Desi mai mult de 2 palme nu am dat niciodata, si asta doar fostilor mei prieteni cand au calcat grav pe bec. De obicei apelez la ironie…poate sa distruga psihic pe oricine. Saaau, in alte cazuri, bag o ora de sport, de alergare, de orice inseamna miscare. Ma ajuta mult sa ma destresez…

5. Din cauza nervilor ţi s-a întâmplat să pierzi un prieten?
Avand in vedere ca cele mai importante prietene ale mele sunt inca prin preajma, cred ca e bine. Recunosc, am pierdut multe relatii :). Daaar, nu m’am enervat niciodata degeaba.

Leapsa merge la tot blogroll’ul 🙂 hai sa mai vad si alti nervosi!

Aflu si eu intamplator de la o prietena ca azi este nu stiu ce meci important, campionat, Munchen, Milan…stuff like this. Si am aflat relativ tarziu, stiti? Vroiam si eu azi sa ies la un suc cu un baiat, invit unul, invit doi…refuza trei! „Ce dracu?! – mi’am zis – Atat de nasoala sa fiu?!” . Dar nuuu! Ei au meci in seara asta
Nu ma, noi fetele nu ii intelegem pe ei. Oricat am spune ca ne lasam prietenii sa mearga la meci, oricat am spune ca nu ne deranjeaza faptul ca in timpul campionatului mereu e cate un joc important si vin betzi morti acasa… tot nu simtim noi ce simt ei!
Am spus si aici ( si ma doare la 12 cm de toc de cate una care se trezeste sa ma injure si nici macar nu stie sa scrie) ca nu sunt de acord cu fetele care se schimba radical pentru prietenul lor. Inteleg sa iti placa 2-3 chestii care ii plac si lui, sa afli cateva lucruri de la el de care habar nu aveai sau dimpotriva, sa fi sustzinut toata viatza ca iti plac capsunile si de cand cu el sa afli ca esti alergica… dar detest fetele care se schimba 100% pentru baietii cu care sunt! Si nu le cred, ma! Si se pare ca nici ei nu ne cred pe noi cand dam din gene si ne oferim sa mergem cu ei in Ghencea la meci nu pentru ca ne-ar pasiona, ci pentru ca ne e frica sa nu si-o traga cu alta, betzi fiind dupa ce se intoarc suparati de la stadion ca a pierdut nu stiu cine :lol:.
Eu pot spune ca am fost pe rand si stelista si dinamovista, fara sa vreau si fara sa-mi pese; pentru ca prietenii mei au fost obsedatzi de cate o echipa! Si cum sa ma cert cu animalu’ ca eu tzin cu Steaua cand el e caine?! Oricum habar nu am de fotbal si nici cu Beckham de mana nu mi-as picta steagul nu stiu carei echipe pe fatza. Sacrificiul maxim pe care l-as face pentru un baiat ( si cred ca va mai dura pana atunci) : o sa stau nemiscata in fata televizorului 90 de minute ca sa vad meciul cu iubitul meu. Pana atunci, ma mai uit la filmuletze cu Costel pe Youtube, rad si ii dau dreptate…si stiu ca si multe dintre voi fac la fel :lol:. Enjoy!

P.S: sunt sigura ca in timpul meciului o sa primesc pe putzin 10 mass’uri de forma „Goooooooooooooool Munchen!!!! bine ba baietzi!!” sau „‘Mi’ash p***, Milan e de rahat!”… si la fel de sigura sunt si ca, dupa meci, or sa se gaseasca cel putzin 3-4 baietzi care or sa imi povesteasca ce a facut fiecare echipa… dar deja voi avea manichiura facuta 😆