Disperat, caut disperata!

De obicei cand mergi prin oras te astepti sa primesti la fiecare colt de strada cate un pliant, un fluturas, etc. Eu si Habiba acceptam mereu aceste materiale promotionale; am lucrat si noi ca promoteri si stim cum e. Insa zilele trecute la metrou, a mea prietena a primit un pliant ceva mai…eh…ciudat.
Nu stiu, poate bucurestencele au mai primit asemenea oferte din partea barbatilor disperati, dar pentru noi chiar e o premiera! Constanta nu e un oras mic, dar totusi locuitorii se cunosc ba de pe facebook, cei mai tineri dintre ei, ba din vedere. Ideea mea este ca niciodata nu am vazut asemenea fluturase la mare! Si nu uitati ca in statiunea Mamaia intalniti de toate…Habiba a fost atat de amuzata si de surprinsa, incat a pastrat acest biletel. Mi-a spus ca baiatul care i-a facut aceasta “surpriza” nu era extrem de dragut. Dar nici urat nu era. Deci stiti voi unde bat: era in stare sa isi gaseasca o prietena si singurel. Asa ca m-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca poate vrea sa ajute un prieten, saaaau sa faca misto de el. Mda, multe ipoteze, o singura concluzie: ciudata faza!!!
Si daca analizati un pic biletul, o sa vedeti ca baiatul are doar 23 de ani, adica probabil a terminat o facultate, daaar deja este intelectual. Cu toate astea, nu face mofturi in ceea ce priveste locul de intalnire cu o posibila partenera, este destul de flexibil. Eu puteam sa jur ca intelectualii, filosofii, sunt un pic mai pretentiosi. Eh, nu si asta! 😆 Este chiar o persoana sociabila si primitoare, accepta fete si la el acasa! Cum de nu si-a gasit omul asta un sufletel pereche, eu nu stiu…pare un barbat foarte rezonabil…DAR LA DRACU’, ESTE ATAT DE EVIDENT! CAT DE DISPERAT SA FII SA FACI CHESTIA ASTA?! S-AU TERMINAT FETELE DIN TOT PERIMETRUL LUI DE A TREBUIT SA DEA ANUNTUL ASTA ATAT DE PENIBIL?! UNDE NAIBA I-O FI FOST CAPU’?!
Eu inca sunt de parere ca a vrut sa ii faca o gluma proasta unui prieten…stiti ca scorpiile cand au draci pe cate o fufa, trimit numarul de telefon al respectivei la un ziar, la rubrica de matrimoniale. Eh, asta cred ca e varianta masculina de razbunare pitzipongeasca. Omu’ se uita prea mult la telenovele. Sau poate nu…
P.S: Sa nu rupeti nici voi pliantele de genu’, da? 😆 aveti inima! Aveti simtul umorului!

 

Egoism pe toata linia!

Am ajuns la simpla concluzie ca perioadele de egoism ne fac bine (chestia e a dracu’ de subiectiva, deci puteti sa fiti de acord cu mine sau sa-mi spuneti ca sunt idioata; accept orice varianta). Cel putin, la mine incep sa se vada efectele si sunt sigura ca vor fi si mai evidente peste cateva saptamani sau luni.
Nu mai vreau sa ajut pe toata lumea; refuz! Cand am facut-o, ori nu am auzit nici un “multumesc”, ori nu am avut parte de pic de respect sau o farama de consideratie. Asa ca, de ce efortul? N-am sa pot niciodata insa sa renunt la voluntariat…insa de Mama Ranitilor mi s-a taiat!
Am trecut si de faza cu “banii nu pot cumpara fericirea”. As baga replica aia cu “ o cumpara deja facuta” ,dar deja e un cliseu si suna prea a pitzipoanca de New York. Nu generalizez, dar haideti sa fim seriosi: banii conteaza al naibii de mult! Am pus mereu iubirea fatza de un baiat inaintea pasiunii monetare si nu am sfarsit bine. Nu. Acum stiu ce sa aleg dintre bani si dragoste…cel putin pentru moment. Si cred ca banuiti si voi raspunsul meu. Va spun ca voi urla din toti plamanii “MAKE LOVE, NOT MONEY!” doar atunci cand voi avea casa si masina mea, un job stabil si un salariu nesimtit. Pentru ca nu prea ai voce sa faci declaratii amoroase cand te trezesti cu o durere de gat de la curentul care se produce intre buzunarul si portofelul gol. Hai sa recunoastem, pe bune! A nu se intelege totusi ca sustin materialismul, pentru ca imi provoaca sila. Cred doar ca ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume.
Vreau sa ma gandesc mai mult la mine, la viata mea, la planurile mele. Va sugerez sa faceti acelasi lucru, indiferent daca ati inceput scoala, liceul, facultatea, masterul sau daca va stresati la acelasi job nenorocit. Daca nu ne gandim noi la propriile noastre nevoi si sentimente, atunci cine? 🙂
Da, sunt egoista. Si mi-a trebuit foarte mult timp ca sa ajung asa. Pentru ca sunt proasta de buna. Mi s-au umplut N pahare si sticle si butoaie pana sa zic STOP!.Stiu ca faza asta de “Choco este inceputul, cuprinsul si finalul in orice” imi va trece destul de repede. Nu sunt suficient de scorpie ca sa raman toata viata mea atat de egocentrista. Dar incerc sa ma bucur de perioada asta de “ nu dau 2 bani pe altii, pentru ca nu vreau si nici nu-i am!”. Si va spun sincer…MI-E BINE! Cu toata plecarea de acasa, treaba, cursurile, plimbatul si grija pentru ziua de maine, E BINE sa ma gandesc numai la sufletul meu si nu la al nu stiu carui nesimtit caruia nu ii pasa, care nu stie sa salute sau sa sune. Si sufletul meu va suna ocupat exact cand se va astepta mai putin! 🙂

 

Pozeaza-te daca potzi! ( II )

Dupa cum bine ati observat, am eu ceva cu zilele de joi, mai ales cele mai speciale. Asa ca nu puteam sa stau in casa tocmai in ultima joi din vara anului 2010! Si pentru ca planificam de mult o sedinta foto la Cazino impreuna cu Habiba ( cum va povesteam si aici), am spus ca asta e ocazia excelenta!
De data asta, avand experienta anterioara neplacuta cu toti indivizii suspecti care se tot iau dupa noi, ne’am spus sa’l luam cu noi pe pozat pe Stefan, un bun prieten, amator si el de fotografii. Si da, altceva e cand suntem insotite de un baiat – brusc, gardienii care pazesc monumentele importante din oras nu mai sunt atat de binevoitori cu noi :lol:. Domnul paznic care acum cateva luni s’a oferit sa ne lase pe noi, doua fete frumoase si tinerele, sa intram in Cazino, de data asta a spus raspicat „NU!”, ne’a trantit 2 scuze patetice si si-a reluat activitatea de trandavit. La Casa cu Lei, gardianul nu cred ca avea mai mult de 25 de ani si dormea la propriu. S’a uitat lung la noi in timp ce isi masa genunchiul amortit si ne’a spus cu parere de rau ca nu se poate ( sa fim seriosi, nu regreta el ca nu ne poate lasa…mai degraba ca nu eram singurele). Si am luat’o frumos la pas in cautarea unui loc pentru cateva fotografii, intrucat nu vroiam sa mergem acasa cu mana goala. Si repet: altceva a fost azi, insotite fiind de Stefan. Fara el, nu cred ca mai faceam noi nimic. Pentru ca de’abia acum realizez ca am trecut ca de obicei prin niste zone periculoase pentru niste fete singure si au fost cateva incurcaturi bunicele din care ne’a salvat. In trauma noastra, cred ca ne’am fi urcat in primul taxi si am fi plecat invartindu’ne! 😆
Am tot cautat locuri frumoase pentru cateva poze. Avem noi ceva pentru casele parasite, aproape darmate, dar cu o anume arhitectura.Si exact casele astea sunt un pericol mare pentru trecatori si sunt foarte bine pazite, unele chiar si de vreo 10 caini, altele de boschetari. Intr’un final, obositi si morti de sete, ne’am oprit la niste ruine unde mai facusem un shooting exact cu un an in urma, doar ca asta ne’a reusit si mai si! 🙂 Am fi vrut insa altceva, alt peisaj, alta zona, insa nu regretam deloc nici ce avem. Dimpotriva. Insa asteptam cu nerabdare sa ajungem la Bucuresti si sa batem toate stradutzele in cautare de locuri noi si interesante. Si pozeaza-te acolo daca potzi!
P.S: poze facute de Habiba ( bineinteles!), majoritatea ideilor lui Stefan ( ochi de artist, stie el ce stie).
P.P.S: pozele nu au nici cea mai mica modificare.. 🙂

 

Se cauta…LUMINA!

Anunt. Se cauta:
1. Baiat cu masina, care sa ma scoata seara in oras si sa ma si duca acasa ( nu ma intereseaza daca vrea sau nu sa ramana cu mine, atata timp cat ma lasa unde vreau eu ).
2. O masina moca ( nu am pretentii, numai o Dacie rablagita sa nu fie) pe care s-o conduca seara prietenele mele, cand iesim prin oras.

Si ca sa lamuresc lumea de la inceput, articolul nu are nimic de a face cu latura mea materialista, foarte putin dezvoltata dealtfel. Daca studiati bine cererile mele, o sa gasiti 3 concepte comune: seara, oras, masina. Si haideti sa va explic disperarea mea…
Acum o saptamana am vazut la tv o emisiune in care primarul orasului Constanta ( nu e nevoie sa dau nume, o tara intreaga il cunoaste 😆 ) anunta ca trebuie neaparat sa facem economie. Prin urmare, strazile orasului se vor lumina in zig-zag: un bec aprins, unul stins. Toate bune pana acum, sunt de acord…prea multa risipa strica. Insa mare mi-a fost uimirea cand, acum 5 seri, aud copiii din spatele blocului zbierand pe afara ca nu nimeresc scara blocului in care stau, din cauza intunericului. Cand ies eu la geam sa vad mai bine, vezi Dano ce…nu e de vazut! Bezna totala, nici un bec aprins pe strada! Mi-am zis ca e vreo pana de curent, ceva…se rezolva…
A doua seara, planuiesc sa ma urc pe tocuri si sa ies in oras. Vreau sa ma duc pe jos vreo 400 de metri pana in statia de maxi. Ies la balcon, nu vad la 2m in fata mea…o rog pe mama sa ma conduca la bulevard, injurand conducerea orasului ca nu se ocupa de iluminatul strazilor mai mici. Mormai ceva de genul ca va creste numar violurilor, spargerilor si al agresorilor – „da’ ce le pasa astora?!:-L”. Cand ies la „bulivard”, in ditamai intersectia cu sens giratoriu, vad 2 luminite care palpaie amarate destul de departe. Ma suna Habiba care ma intreaba disperata unde sunt…ii spun ca am ajuns in statie. Intorc capul, fac ochii mici si ma uit mai bine…la 2 pasi de mine, Habiba…Norocul nostru ca masina a parcat exact langa noi si nu a fost nevoie sa traversam. Nu cred ca am fi nimerit trecerea de pietoni si nici ca vreun sofer ar fi reusit sa ne evite, indiferent cat de bune ar fi fost farurile sale :lol:.
Acum sper ca ati inteles problema pusa de mine…Sunt curioasa daca situatia va fi la fel si in seara asta. Daca o tinem asa toata vara, iesirile mele nocturne in oras se vor rari :lol:. In rest, nu mai am nimic de comentat, decat…sper doar ca in Bucuresti nu se face economie de genu’ !

Later edit ( a.k.a AZI): aseara am avut lumina 😆 ori m-a auzit cineva ( slabe sanse, aproape spre zero), ori sectia de politie din Constanta a primit prea multe reclamatii referitoare la tentative de viol, talharie si accidente usoare de masina in ultimele zile..

 

In brate

Citeam aseara o povestioara de’a lui Sartre care ilustra existenta pentru sine si existenta in sine, pentru a explica ce este fiinta si ce este neantul. Cand a scris „Pierre cel absent”, filosoful a vrut sa sublinieze faptul ca atunci cand intram intr’o cafenea cu scopul de a ne intalni cu cineva (Pierre in cazul de fatza), cu toate ca locul freamata de energie si de fericire, daca persoana cautata nu este regasita printre zecile de chipuri, vom pleca dezamagiti capul si vom iesi…
Vedetzi cum inima de femeie interpreteaza tot..?:) Exemplul era unul cu rol filosofic, nicidecum sentimental; poate ca Pierre trebuia sa se vada cu un prieten sau cu fratele sau, sa faca schimb de carti sau de cd’uri. Eu am presupus imediat ca ar fi fost vorba de o intalnire cu o fata…O fata care poate il astepta de mult, care dorea sa isi gaseasca linistea in bratele lui, care avea ceva foarte important sa’i spuna, ceva de care s’a temut mult timp, dar si-a facut curaj intr’un final. Si in acest final el n-a aparut…Inima de femeie ma face sa ma gandesc la suferinza pe care ea a simtit’o, pentru ca am simtit’o si eu de atatea ori. Stiu cum e sa stai intre atatea persoane si sa te vezi singura. Stiu cum e sa iti doresti din tot sufletul sa rostesti ceva si sa nu poti din toata frica…Si astepti…
„Uneori lipseste o singura persoana si intreaga lume pare nepopulata”. ( Alphonse de Lamartine)

 

„-Fii serios! Asta nu inseamna ca nu ma doare!”

-Crezi ca, daca iti pui ochelarii de soare, nu se vede ca plangi? ( isi trage un scaun). Te da de gol negreala aia care iti curge…
-E rimel..
-N-ai de gand sa…stii tu…sa iti sufli nasul? sa iti stergi lacrimile? Esti in public.
-…( isi da jos ochelarii, isi sterge mai mult genele usor, cu degetul aratator, trage aer in piept si isi trage cafeaua in fatza).
-Felicitari pentru rezultate! E ceva..
-Nu, nu e nimic.
-Tot perfectionista esti, a? ( cu un zambet usor in coltul gurii)
-Nu am fost si nici nu voi fi! ( deschide un pliculetz de zahar, il varsa in ceasca, vrea sa amestece). Linguritza asta are un luciu tare dubios..
– (rade). Nu incerca sa schimbi subiectul, mai bine schimba linguritza, e mai lesne de reusit pentru tine.
-…
-De ce esti nemultumita?
– ?
-Hai…te cunosc de cativa ani bunicei…
-Nu sunt nemultumita.
-Dar esti frumoasa azi…aranjata…
-Oricum nu conteaza.
-De ce?
-Nu ma vede nimeni. Sau mai bine zis, cine trebuie nu observa…(linge linguritza pe care mai devreme o criticase). Stii vorba aia: la ce’mi serveste frumusetea daca nu am oglinda?
-Oricine nu te observa este un idiot.
-Ok, atunci..sa spunem ca…ma detesta.
-Orice baiat care pretinde ca te detesta este un idiot.
-Hai ma! Ma lasi cu…Ah, sa’mi bag…( i-a cazut linguritza pe piciorul drept). Tu te auzi ce spui?! ( isi cauta un servetel prin geanta).
-Auzi..
-A? ( cu nasul in geanta)
-Toate fetele sunt asa ca tine..?
-Asa proaste adica?
-Nu fi proasta…asa sensibile si nu stiu…sufletiste…
– ( isi ridica privirea din geanta) Depinde. Orice fata indragostita sufera cand este ranita! Jeleste, miorlaie, plange! Ia’o cum vrei!
-Tie nu ti-e frica sa plangi?
–Fii serios! Dau la politie, nu mi-e frica de nimic! ha! ( scoate triumfatoare pachetul de servetele din geanta; e gol). La dracu’..
– (el rade, rade cu pofta) Ah, nu ti’e frica de nimic! Si atunci de ce plangi?
-Am spus ca nu mi’e teama, nu ca nu ma doare…
-Ce te doare?
-Ignoratu’.
-Eh na ( flutura nepasator din mana).
-Da…ca e opusul iubirii…
-Nu inseamna ca a uitat de tine doar pentru ca nu iti spune ce vrei sa auzi!
-Hoohooo, sa nu mi’o spui pe aia cu ” daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul sau” ( ea rade nervos). Nu’mi spune ca faptul ca iti ignori prietena nu inseamna ca esti ocupat cu tipa aia pe care ai cunoscut’o aseara!
-Damn ( el lasa capul in jos)! Te pricepi…
-As fi vrut sa nu…
-Credeam ca nu va prindetzi..
-( ea ridica din spranceana) Ne prindem! Ca ne doare! Fericirea poate sa iti inchida ochii, dar nefericirea mereu tzi’i deschide!
-…
-Ce ai?
-Ma gandeam daca toate fetele sunt ca tine…si daca toate plang ca tine…daca la toate le tremura buza de jos si daca toate vorbesc asa…Ma gandeam ce simtiti voi, ma gandeam cum e sa ne asteptati…Ma gandeam la prietena mea de acasa cand te-am vazut pe tine ca plangeai…
-…( ea isi pune iar ochelarii)
-Ce..? Iar plangi..?
-Nu, lacrimez..nu aud zilnic discursuri de’astea din partea unui baiat.
-Nici eu nu vad asa ceva zilnic…Chelner! Nota, te rog! Data viitoare cand o sa uit sa ii zic prietenei mele ca o iubesc, cand o sa am ganduri cu alta, cand stiu ca as putea s’o fac sa sufere…o sa incerc sa imi amintesc imaginea ta plangand..
-Asa sa faci..! ( ea se ridica si isi pune geanta pe umar)
-Nu vrei sa te conduc pana la un taxi? E tarziu afara si esti singura..
-Nu, multumesc,nu e nevoie.
-Nu ti-e frica?
–Fii serios, dau la politie…nu mi-e frica de nimic! ( isi da jos ochelarii, intrucat realizeaza ca nu mai e soare. Ce fraiera e! ).
-( el zambind nostalgic) Asta nu inseamna ca nu te doare…!

 

O fata ca ea

Citisem eu la Loryloo ceva despre lansarea noului album Directia 5…nu sunt fana innebunita, dar au baietzii astia niste melodii de care e imposibil sa nu te indragostesti, mai ales daca esti o domnishorica mai siropoasa cateodata…
Si stand zilele trecute in mashina Smarandei, s’a gandit colegutza mea sa imi puna o melodie ca sa nu ma plictisesc in timp ce ea isi curatza gentutza. Si daca nu eram cu ea si Blondis cred ca izbucneam intr’un plans interminabil…
Mi’au aparut in fatza ochilor tot felul de imagini din trecut, scene din partea fostilor prieteni…Mi’am amintit de cate ori le’am zambit frumos cand imi spuneau ca nu putem sa ne vedem pentru ca au treaba, mi’am amintit de cate ori treceam cu capul sus pe langa ei dupa o despartire si in ce hal plangeam dupa cu perna in bratze pana o umpleam de rimel…Mi’am adus aminte ca am fost inselata de atatea ori incat acum am ajuns sa depistez minciunile de la o distanta considerabila; dar nu sunt mandra de asta.
Si stiti la ce ma gandesc acum, cand ascult melodia asta? Ca roata se intoarce, cum spune Habiba… dupa o anumita perioada, toti fostii mei prieteni cu care m-am reintalnit mai mult intamplator mi’au spus ca au fost niste fraieri, ca cel care va ramane mereu langa mine va fi cel mai norocos baiat de pe pamant…si ma intreb acum la ce imi folosesc toate regretele lor…ma mai intreb si la ce imi foloseste faptul ca in toate relatiile am incercat sa inteleg si ce nu as fi conceput niciodata, am incercat sa sustzin si sa ajut cat mai mult, am privit numai inainte in ochii iubitului meu si niciodata in stanga si in dreapta la altzi.. Recompensa mea a fost ca la sfarsit am suferit de 3 ori mai mult…si cand am avut zile negre tot pe capul prietenelor mele am ajuns.
O fata ca ea… macar de ar fi fost iubita cat iubea…

O fata ca ea (click aici ca sa ascultati ceva care o sa va topeasca in mod sigur)

Poate n’ai stiut sa pui
Un cuvant la locul lui,
Tot ce iti doreai sa’i spui…
Poate nu i-ai aratat
Ca o iubesti cu adevarat,
Tot ai uitat…
O fata ca ea,
Merita toata pretzuirea ta…
O fata ca ea…
S’o iubesti cat te iubea

 

Atentie, cad lacrimi!

Azi am mers numai cu capul in jos… nu batea soarele atat de tare, dar nu am putut sa’mi ridic privirea si sa privesc in jur.
Azi am obosit… mi-am scapat gantera de 2 ori pe acelasi picior si am plecat de la sala dupa doar o ora de sport.
Azi imi vine sa urlu si parca nu am voce. Imi vine sa plang si n-am in bratzele cui; baietzii se sperie cand vad fete plangand. Cele mai bune prietene ar face tot ce le sta in putere, dar cateodata este nevoie de un umar puternic, de un ajutor masculin care sa te ajute sa treci peste tot. Dar lor le este frica… Suntem cele mai frumoase si cele mai grozave cand le facem favoruri, cand dansam langa ei, cand iesim cu ei aranjate in oras si toata lumea ne admira, cand le gatim sau stam cu ei cand sunt bolnavi…Ei n’ar putea sa faca asta; n-ar putea nici macar sa ne priveasca suspinand…plangand cu vorbe nici atat. De ce?

 

In graba, catre august

Stiu ca ati vazut „August Rush” 🙂 cel putzin Grapefruits si Habiba au scris despre filmul asta, l-au recomandat si bine au facut! Eu, ca intotdeauna, l-am vazut cu intarziere, adica de-abia vineri, la ora de italiana, cu gagicile din clasa 🙂 S-a lasat cu un sentiment al naibii de placut, cu suspine dupa Jonathan Rhys Meyers si chiar cu lacrimi la sfarsitul filmului din partea catorva fete.

Povestea in sine e simpla: el si ea, ambii cu muzica in sange, se indragostesc si in urma pisicelilor dintre ei apare un baietel cu acelasi talent, mai mare chiar decat al parintilor. Mica mare problema este ca tatal fetei nu-si doreste acest nepot, crezand ca ii poate distruge cariera fiicei sale; prin urmare si asa deci, il da spre adoptie. Baietzelul numai adoptat nu a fost, dar fara ureche muzicala n-a ramas 😀
Daca unii dintre voi ati omis acest film din greshala, e grav! Trebuie sa-l vedetzi neaparat, sa-l „savuratzi” pe Jonathan in acest rol ( fetele 😀 ) si sa ascultati melodiile cu mare atentie si bagare de seama. Nu au cum sa nu va placa!
Lasand la o parte povestea si filmul in sine, va spuneam ca am ramas cu un sentiment la dracului de placut dupa filmul asta. Profu’ de romana l-a spulberat evident cu „Morometzii” lui, dar pentru un sfert de ora, am avut in fatza ochilor niste momente traite acum ceva timp, care mi-au dat un gust de vara de nu va spun. Un gust de Vama Veche, de Cola rece, de stradutza aia din Vama pliiiiina ochi cu cercei si alte bijuterii, de libertate, de oameni normali si oameni ciudatzi, de mare, de nisip, de plimbare, de plecat naibii undeva! Si cand ma gandesc ca vara asta pentru mine o sa inceapa tarziu, imi vine sa-mi iau campii! Dar ghiciti ce? Exact in august pot spune ca a venit vacantza si pentru mine! 🙂 Timpul trece, in fuga vine si bacul de manutza cu admiterea, sa treaca cu ea de picior si sa ne grabim mai repede catre august, sa treaca presiunea si sa revina atmosfera de vara … 8->

P.S: Mai stie careva filme in care a jucat Jonathan? 😕 i mean, chestii frumoase 😀