Ne place sa promovam numai cacaturi, ma! Ca asa suntem noi romanii… Prosti nu, doar dobitoci pentru ca nu scoatem la inaintare pe cine merita, ci vrem sa vedem pe scena sub lumina reflectoarelor doar gunoaiele, doar scursurile societatii. Si de ce? Pentru ca sunt funny?! E funny faptul ca zilnic se vehiculeaza niste perle la TV si pe net de nu iti vine sa crezi?! Mai radem, dar deja exageram!
Am ramas masca acum cateva minute cand am primit urmatorul mass:

Super eveniment Balul Balurilor , Club Wish Constanta, 10 Decembrie, Concurs Miss si Mister boboc Constanta, invitati speciali: Dj Sava si Raluca & in calitate de prezentator Perversul de pe targul Ocna plus alti invitati surpriza.Biletul aniticipat 20 de ron, la intrare 30 de ron.

Intrebarea mea este: ce dracu’ e asta?! De cand cei mai inculti oameni din Romania au rol de MC sau de prezentatori la balurile liceenilor? De cand mama naibii sunt considerati atat de „tari” incat sa apara in fata a nu stiu cator pusti in formare? Si stiti ce e culmea, ma? Ca dupa aia ne plangem ca adolescentii sunt asa si pe dincolo. Pai daca le dati Perversu’ de pe Targul Ocna si pe altii ca el, la ce va asteptati: la tinere talente inmugurite?! Ma astept ca in curand sa apara la vreun bal si „Caut prietena, da’ nu gasesc!”, insotit de prietenul sau monosilabic „Sau”.
Si revin: ce dracu’ e asta?! Ce e in mintea organizatorilor? Adica niste tarani fara scoala scot bani grei pe prostiile pe care le debiteaza? Ma, ce ne mai place noua romanilor sa ii vedem pe altii mai prosti ca noi…Si pun pariu ca maine vor intra multi pe mine din Constanta si ma vor lua la rost. Altii imi vor spune probabil ca au de gand sa mearga doar din curiozitate. Ma’ ass!
Oare chiar nu mai stim sa aprecim glumele bune?! Chiar gustam atat de tare prostia si dobitocenia? Paradoxal, marturisesc sincer ca si eu sunt curioasa: ce naibii le va spune Perversu’ ala oamenilor? Cat va dura programul sau? Oare stie sa citeasca macar de pe foaie numele concurentilor la Miss si Mister?
God, am atatea intrebari…sunt atat de nervoasa si atat de intrigata, cum nu am mai fost de mult! In ritmul asta, incotro mai oameni buni?…

Duse au fost zilele in care Dana se trezea doar pentru a merge la cursuri si pentru a admira de la distanta frumusetea facultatii…Ca sa nu mai zic de cele in care ma trezeam la 10-11…S-au pierdut si serile alea in care luam toate blogurile la rand, in care scriam articole lungi si foarte informate ( in unele cazuri), in care o ardeam aiurea pe Facebook pentru a inspecta „piata” social-virtuala :lol:.
Daca as gasi si daca as putea, mi-as dori din tot sufletul meu sa cumpar macar 2-3 ore in care sa stau aiurea in pat sau la calculator, fara sa astept anumite persoane cu care sa discut sau sa lucrez la anumite teme. Pentru ca asa se intampla cand vrei sa fii la zi cu toate proiectele si nici sa nu lipsesti de la cursuri si seminarii – ramai fara timp pentru tine. Doamne fereste sa mai ai si nenorocul sa ai vreo problema in viata de cuplu sau in cea de familie, ca ti se rupe firul intregii activitatii si imperii de planuri se darama…Asa ca nu iti ramane altceva de facut decat sa te imparti in nu stiu cate bucatele astfel incat sa incerci macar sa impaci pe toata lumea si sa speri ca fiecare se va multumi cu particica sa primita. Evident, cei apropiati voi intelege mereu…
Si ca sa le tai elanul celor care cred ca Bucurestiul este raiul cluburilor si al dezmatului pentru absolut toata lumea, am sa spun si ca mai bine s-ar gandi de doua ori inainte sa deschida gura. Mai bine ar lua in consideratie si tot ce implica aceasta viata de noapte ( bani, timp, rezistenta) :). Mai sunt si cei care vin aici mai mult pentru a invata si pentru a cunoaste… Si daca va amintiri, acum cateva saptamani am scris un articol in care va vorbeam foarte entuziasmata despre niste conferinte AdRev pe domeniul publicitatii. Ei bine, din 5 astfel de conferinte nu am reusit sa ajung decat vineri seara la una. Restul duse au fost din cauza unui proiect pentru teoria comunicarii :). Dar chiar si vineri seara, la ultima activitate, am ramas foarte placut impresionata de ceea ce am vazut. Asemenea conferinte iti arata ce se afla in spatele reclamelor. Te invata sa ai la tine mereu o foaie de hartie si un creion si sa te plimbi muuuult…si cum vezi ceva care te inspira, indiferent cat de absurd ar fi, sa iti notezi ideea. Nu se stie cand iti va folosi…
Deci da, regret lipsa mea de timp pentru lenevit, pentru plimbari fara vreun scop anume, pentru citit bloguri ( imi cer scuze bloggerilor mei preferati pe aceasta cale 😦 ) si in general, pentru mine… Pe de alta parte insa, ma bucur enorm ca am activitati care nu fac decat sa imi sublinieze si mai tare in mod pozitiv alegerile facute. In plus, fiecare ora petrecuta in afara bibliotecii, este ridicata la rang de moment unic de catre psihicul meu :lol:.

Eu sunt constienta ca stiti deja ca media manipuleaza serios opinia publica… Stim cu totii asta de mult! Insa imaginea de mai jos mi se pare strigatoare la cer..Face cat 1000 de cuvinte, pe care eu nu mi le gasesc. Le astept de la voi…

Azi am realizat ca sunt norocoasa ca stiu filosofie. Nu spun ca excelez, dar pentru ca am dat bac si admitere, chiar am habar de multe din domeniul asta. Am crezut ca am cam uitat materia, avand in vedere faptul ca din iulie pana acum nu am mai deschis un manual sau vreo lucrare de specialitate, dar la cursul de “Filosofia comunicarii” mi-am dat seama ca inca stiu, frate! Si da, sunt mandra! Asta inseamna ca nu am tocit, asa cum au facut altii, ci chiar am invatat pentru ca mi-a placut.

Eu am o mare problema cu oamenii care confunda filosofia pura, cu teoriile, curentele si problemele ei, cu filosofia de cafenea – si prin asta ma refer la intalnirile noastre cu prietenii, cand intre o tigara si o cafea ne apuca gandurile despre moarte, despre om, etc. Nu. Cele din urma sunt doar pareri si atat. Impresii daca vreti, pe care le impartasiti prietenilor, familiei. Nu sunt idei de scris intr-un eseu filozofic.

Dar revenind la principala tema a articolului…puneti mana neaparat pe un manual de filosofie! Nu spun sa cititi N opere pana innebuniti asa cum am facut eu, dar de-abia acum m-am prins de ce profu’ meu de filosofie din liceu spunea ca e de bun simt sa ai in biblioteca sau in birou un asemenea manual. Acum unii dintre voi ( ca si multi dintre colegii mei de la curs) va veti intreba poate la ce e buna filosofia asta. Si am sa va dau un raspuns care sper sa va lamureasca: filosofia nu a inregistrat rezultate vizibile in ultima perioada, dar ea are rolul de a imbogati orizontul individului si de a largi eul fiecaruia. E hrana pentru intelect si pentru suflet. Si daca stati bine sa va ganditi, filosofia este stiinta prima, adica din ea au derivat chimia, fizica, etc.

Pe bune, e rusinos sa nu stiti ce inseamna omul, cu ce se mananca morala, ce este adevarul…chestii de genu’, generale :). E cel mai bun sfat pe care vi-l poate da o pustoaica de aproape 19 ani. Mai mult nu pot sa va spun deocamdata. Altfel veti ajunge sa va intrebati si voi, ca si altii, “Care este legatura dintre filosofie si comunicare?”…eu cred ca este destul de evidenta, nu trebuie sa fii Kant ca sa te prinzi 😆

Articolul asta este pentru baieti. Fetelor, nu ma intelegeti gresit, vreau sa aud si parerile voastre, dar ma intereseaza indeosebi ale lor. So here i go.

Fie un baiat si fie o fata. Se intalnesc o data, se intalnesc de 2 ori si atat. El o place, ea nu e prea incantata dar nu vrea sa fie scorpie si ii acorda macar o sansa, poate poate descopera ceva la el care sa ii placa mult. El se tot gafeaza. Spune prostii, grabeste lucrurile, o sufoca, in conditiile in care, evident, nu au nici o relatie. Ea este foarte sincera, hotarata, stie ce vrea de viata ei si evident, stie ca nu il vrea pe el. Dupa 2 intalniri, ea ii spune ca vrea s-o lase asa, ca le are pe ale ei, ca relatia nu ar avea rost pentru ca ea nu simte nimic pentru el, nici cea mai mica atractie. El, ca si pana atunci, forteaza lucrurile, vrea sa se intalneasca cu ea, o copleseste cu complimente, ii spune ca e deosebita, matura, etc. O cauta mai mereu, insista. Ea nici nu vrea sa auda, dar nici nu mai stie cum sa ii explice ca nu il vrea. Si se hotaraste sa fie sincera si ii spune direct. El reactioneaza in urmatorul fel: ii spune ca s-a inselat in privinta ei, ca este imatura, ca nu stie ce vrea, ca trebuie sa se hotarasca, ba ca are probleme cu nervii, ba ca nu stie sa rezolve o problema, etc. Si toate astea, stiti de ce? Doar pentru ca ea i-a spus ca nu il vrea. 🙂
Intrebarea mea este urmatoarea: de ce reactia asta din partea baiatului? Doar pentru ca este ranit in orgoliul propriu?! Pana acum credeam ca doar femeile devin irationale in fatza unui refuz si spun numai prostii fara sa gandeasca. Dar vad ca treaba este valabila si invers. Pai dar bine mai, nu erati voi aia rationali si echilibrati ? Si asa reactionati cand o fata nu va vrea? In loc sa fiti cat mai diplomati si sa pasiti inainte cu fruntea sus ca sa ii demonstrati domnisoarei ce a pierdut, voi ii atribuiti tot felul de trasaturi care stiti clar ca nu i se potrivesc? Ca sa ce? Ca sa se oftice mademoisella ? Pai eu cred ca ar durea-o la 10 cm de toc; din moment ce nu o intereseaza o relatie cu voi, automat nu o intereseaza nici parerea voastra despre ea, deci de ce sa va umiliti atata…?
Eu nu am inteles baietii la faza asta. Si de obicei, chiar ii sustin cand spun ca fetele reactioneaza „telenovelistico-impulsiv”; stim ca asa e! Dar vad ca nu se pot abtine sa nu faca si ei la fel…de oftica probabil. La fel de neclara mi-e si treaba urmatoare: daca cedam usor, suntem curve; daca nu ne uitam la voi, suntem si mai si! Doar ca in cazul de fatza, suntem cele mai bune daca va acceptam, dar daca Doamne fereste nu, avem probleme cu capu’! 😆
Nu vreau sa jignesc baietii din blogosfera mea, ii cunosc cat de cat si stiu ( sper!) ca nu ar reactiona asa. Dar credeti-ma, ca aveti unii semeni care va fac de ras, la fel cum exista si muieri nebune care dau cu firma-n cap intregului sex frumos. Doar ca am scris acest articol la nervi ( si inca sunt ceva mai calma de ieri incoace, dar am ramas cu aceasta uimire si confuzie totdata ) si inca incerc sa inteleg de ce mama naibii am probleme cu capul doar pentru ca am refuzat politicos un baiat!

Azi dau share la un premiu primit de la surioara mea mai mica – Twisted Chocolate 🙂 ( imi cer scuze acelora care mi-au acordat si ei premiul, stiti ca eu le vad mai greu :”> ). Si o sa ii dau si eu share mai departe si de data asta, am sa si nominalizez. Dar cred ca premiantii mei ma vor injura, pentru ca odata cu The Sexiest blog ever award, vine si o leapsa, pe care am primit’o si eu la randul meu de la Lilu – 15 albume care mi-au placut mult. Si eu chiar am sa incerc sa mi le aduc aminte pana si pe cele mai vechi si am sa fiu sincera! La fel imi doresc sa fie si Alinutza, Andrei, Cami, Carbonaru, Delia, DianaEmma, Grapefruits, Hime, Hubbis, Machiaveliq, Malli, Nice si Dragos, OanaClara, Rox, Un nou sens,Sinsdesign.

1. Andre – Noapte de vis ( v’am spus ca o sa fiu sincera 😆 la vremea lor, chiar mi’au placut).
2.Vama veche – Am sa ma intorc barbat
3.Vama Veche – Nu am chef azi
4.Vama Veche – Vama Veche
5.Vama – Vama ( v’ati saturat de Vama asta, nu? 😆 eu nu! )
6. Britney Spears – Britney ( sa nu-mi spuneti ca nu v’a placut, ca nu va cred!)
7.Britney Spears – In the zone
8.Aerosmith – majoritatea, mai ales cele din 1990 incoace. Nu mai are rost sa vi le enumar, este o intreaga discografie 🙂
9. Michael Buble – Crazy love
10. Michael Buble – Call Me Irresponsible
11. Meat loaf – Bat out of Hell 2
12. Sixpence None the Richer – Divine Discontent
13. Sixpence None the Richer – Sixpence None the Richer
14. Madonna – Celebration
15. Lady Gaga -The Fame & The Fame Monster

Si ca bonus, mai dau astazi share la ceva :). Este vorba despre un link, pe care l-am primit aseara de la Habiba. Articolul este lung, dar merita! M-am gandit toata noaptea la el, am avut chiar si unele vise, azi-dimineatza l-am recitit. Cuvintele ei imi sunt foarte cunoscute, cred ca stateau sa izbucneasca si din mine dar nu le-am dat ocazia. „Asta-i scris pentru mine” m-a lasat speechless.

Alinutza, Grapefruits si Delia mi-au dat o alta ocazie de a scrie cateva cuvintzele despre colegutzii mei de blogosfera, asta pe langa un premiu frumos pt care le multumesc mult.

Pentru un cititor oarecare aceste imagini cu „nu stiu ce award pt cel mai nu stiu cum blogger” par niste prostii, un motiv un plus pentru un post oarecare sau chiar un motiv de „cat de tare esti, cat de tare sunt” pentru cei care scriu. Pentru bloggeri in schimb, este mult mai mult…Nu spun ca am plans de fericire de fiecare data cand am primit un asemenea premiu sau vrea leapsa. Spun doar ca imi apare un zambet pe fatza de fiecare data cand sunt nominalizata pentru ceva.
Acum ma intreb cu ce am inspirat eu fetele care s-au gandit si la mine cand au oferit premiul mai departe. Pentru ca eu stiu criteriile pe care le urmaresc eu cand dau citire listei. Chiar daca vara nu prea am avut timp sa ne citim, fetele stiu ce barfe trageam iarna cand era cancer afara si noi statea la caldurica, umplandu-ne timpul cu discutii pe blog. Noi stim cum e sa impartasim tristeti, fericiri, cate o melodie frumoasa sau un film nou, cate o parere, cate o stire, cate o barfa. Si daca pentru cateva secunde, la inceputul blogului meu, am subapreciat relatiile care se pot crea pe net, acum imi dau 2 palme si vad ca persoanele din spatele cuvintelor se pot intalni si in viata reala in cate o excursie ( la Vacutza Albastra) sau la Bucuresti, la facultate.
Premiul acesta va merge la tot blogroll’ul, pentru ca toti ati scris ceva care la un moment dat fie m-a surprins, fie mi-a fost de folos sau care m-a inspirat pentru un articol, un proiect. Va multumesc mult! Sper sa ne gasim in acelasi loc si in toamna, cand odata cu trecea caldurii se vor mai linisti si apele. Asa ca: Andrei, Cami, Cristina, Cuvinte Vulgare, DianaEmma, Divine Anarchy, Habiba, Scorpiutza Hubbis, Invatatorul, KirstDay, Loo ( absenta momentan, dar tot o iubim :* ), Machiaveliq, Me and my daughter, Nice si Dragos, OanaClara, Retete cu poveste, Rox, Twisted Chocolate, Un nou sens si Sinsdesign sunt sursele mele de inspiratie, de amuzament si de pus pe ganduri. Imi pare rau daca am omis pe cineva. Toata lumea, inclusiv fetele care au fost atat de dragutze si de pufoase sa trimita premiul si pe la mine, primeste multa multa multa ciocolata!




O ardeam si eu aiurea pe internet cand am gasit un articol foarte interesant pe descopera.ro. Daca va faceti planuri de vacanta, dar nu ati ales inca locatia…eh bine, evitati urmatoarele zone :lol:. E mai bine daca va multumiti sa le vedeti doar in filme si documentare.

10. Coasta scheletelor – Namibia

Imaginati-va o plaja uriasa, acoperita in mare parte de ramasitele a sute de vase, mai vechi sau mai noi, care au esuat de-a lungul timpului, si peste care nisipul se asterne incet, astfel incat doar carenele crapate ale acestora mai sunt inca vizibile. Unele au fost acoperite complet in mormintele lor de pe plaja, iar peste ele, macabru, se ridica scheletele balenelor si ale altor mamifere marine intr-un tablou ce poate fi catalogat, fara exagerari, drept sinistru. Nenumarati marinari si-au pierdut, la randul lor, vietile in acest pustiu. Si ne referim la cei suficient de ghinionisti incat sa scape de inec. Supravietuitorii naufragiilor s-au vazut fata in fata cu un desert ce se intinde pe sute de kilometri, presarat cu dune de nisip si fara nici macar o singura sursa de apa potabila. Naufragiatii ar fi suferit, atunci, de o moarte lenta si chinuitoare provocata de expunerea la soarele desertic si la sete. Poate nu degeaba, localnicii au numit aceasta plaja „locul pe care Dumnezeu l-a creat la manie”. Astazi, desi plaja este mult mai accesibila decat in trecut, ea ramane inca un loc izolat si inspaimantator… Plaja Scheletelor din Namibia.

9. Tombstone – Arizona

O legenda locala spune ca un cautator de argint al carui nume s-a pierdut in negura timpului, aflat in cautarea unui nou filon in Arizona, a intrebat niste crescatori de vite ce anume poate gasi in acest parti aride ale Statelor Unite ale Americii. Raspunsul sinistru al acestora a fost cat de poate de scurt: propria sa piatra de mormant (Tombstone). Barbatul a gasit, insa, argintul pe care il cauta iar oamenii care i-au urmat au intemeiat orasul care a pastrat, mai in gluma, mai in serios, numele de Tombstone. Aventurieri, pistolari, oameni aflati in cautarea norocului, pariori, toti au gasit in Tombstone locul ideal pentru a se imbogati repede. New York Times numea, spre exemplu, localul Bird Cage Cafe drept unul dintre cele mai salbatice, mai violente si mai sinistre locuri din Statele Unite. Impuscaturile in plina strada, duelurile si luptele intre raufacatori si oamenii legii erau intamplari cotidiene. Poate cea mai cunoscuta lupta este cea dintre seriful Wyatt Earp si ajutoarele acestuia si o intreaga banda de raufacatori. Lupta a avut loc in apropierea localului devenit celebru OK Corral. Poate ca nu intamplator, Tombstone este orasul din Vestul Salbatic cu cele mai multe cimitire, ele devenind cu timpul o atractie turistica.

8.Marea Moarta – Israel/Iordania

Pe cat de morbid ii este numele, pe atat de multe alte porecle sinistre are acest lac urias din Orientul Mijlociu: Marea Diavolului, Lacul urat mirositor, Marea sarata, Lacul de asfalt etc. Marea Moarta are o salinitate de 10 ori mai ridicata decat apele oceanelor, suficient cat sa nu permita nici unui organism sa supravietuiasca in apele sale. Exceptie fac doar cateva specii de bacterii. Pomenita inca din timpuri biblice, Marea Moarta a fost considerata, in schimb, un loc cu proprietati terapeutice, cea mai veche mentiune apartinand inca din vreme regelui Irod. Astazi, numeroase statiuni de profil au fost ridicate pe malurile marii si primesc, anual, zeci de mii de turisti din toate colturile lumii.
Cercetatorii avertizeaza, insa, ca Marea Moarta se afla pe… moarte. In ultimii 50 de ani marea s-a retras cu peste 25 de metri iar estimarile arata ca volumul acesteia s-a redus cu circa o treime. Astazi, din cauza procesului de incalzire globala, aproximativ 7 milioane de tone de apa se evapora in fiecare zi. Drama este, anunta aceeasi cercetatori, ca procesul este ireversibil si ca eforturile lor nu vor putea decat sa amane inevitabilul… disparitia totala a Marii Moarte.

7.Insula crimei – Canada

Situata in sud-estul Canadei, in provincia Nova Scotia, Insula Crimei este un loc pitoresc, in care te poti simti minunant si in care poti admira frumusetile naturii pastrate extraordinar de bine. Nimic care sa aminteasca de morbidul sau nume. Legendele locale spun, insa, ca insula a fost mereu un loc asociat cu moartea. Cea mai veche legenda sustina ca totul a pornit in anul 1735, atunci cand nava „Baltimore” a fost descoperita plutind in deriva de catre localnici. Intreaga cala era improscata cu sange desi niciun cadavru nu a fost descoperit. Exista, in schimb, un supravietuitor, o femeia care a reusit sa ingaime cateva vorbe despre o revolta e unor detinuti si un masacru pus la cale de pieile rosii. Femeia a disparut, insa, fara urma si fara a lasa alte informatii legate de bizara disparitie e echipajului.
O alta intamplare, petrecuta tot in secolul al XVIII-lea, este redata intr-o poveste cutremuratoare. Se spune ca o intreaga flota franceza a fost lovita de variola, sute de cadavre din randul echipajelor fiind aruncate in mare pentru ca multe dintre ele sa ajunga apoi pe tarm. Localnicii le-au ingropat la repezeala, chiar pe tarm, iar relatari despre oasele umane care ies uneori din nisip au continuat sa apara pana in secolul XX. In schimb, niciuna dintre povestile de mai sus nu a fost confirmata de catre istorici ceea ce inseamna ca secretul numelui poate nu a fost inca dezvaluit.

6. Galgbacken (Rampa spanzuratorii) – Suedia

Rampa spanzuratorii, asa cum o spune si numele, a fost un loc destinat executiilor publice. In fapt, a fost cel mai mare si, totodata, ultimul loc de executie din Stockholm. Ultima executie a avut loc in anul 1862 prin, evident, spanzurare. Cu toate acestea, decapitarea era o alta metoda de executie des intalnita la Galgbacken. Aici erau adusi criminalii, violatorii, tradatorii, intr-un cuvant toti acei paria ai societatii. Si totusi, printre cei ucisi la Rampa spanzuratorii se numara si figuri ilustre ale Suediei. Surpriza a aparut in anul 1930, atunci cand un grup de muncitori sapa fundatia pentru o casa ce urma a fi ridicata chiar pe locul infamei spanzuratori. Muncitorii au descoperit sute de schelete apartinand celor ingropati la repezeala, chiar langa locul de executie, in gropi comune. Acestea au fost expuse, in mare parte, intr-un muzeu. Istoricii sustin, insa, ca numarul celor care sunt inca inmormantati la Galgbacken este urias.

5.Bucataria iadului – New York, Statele Unite ale Americii

Atunci cand se refera la Bucataria iadului, celebrul cartier new-yorkez, americanii se refera la locul in care crimele, sexul, saracia si violenta a reprezentat o realitate cotidiana de peste un secol. Nimeni nu stie cand si-a capatat infamul nume, dar este cert ca originile sale vin din perioada marii migratii a irlandezilor si germanilor pe coasta de est a Lumii Noi. Majoritatea imigrantilor lucrau in docuri, in abatoare sau fabrici si traiau intr-o stare extrema de saracie. A fost doar un pas pana la aparitia primelor bande organizate de raufacatori. Situatia s-a agravat dupa Razboiul Civil, atunci cand bandele au evoluat in organizatii de tip mafiot, totul culminand cu perioada celebra a Prohibitiei. Inca de atunci, ziarele americane scriau despre Bucataria iadului ca despre „locul cel mai periculos din toata America”.
In anii 50, o nou val de imigranti, de data aceasta porto-ricani a dus la adevarate razboaie de strada si la violente etnice rar intalnite. Tot atunci au aparut si gruparile mafiote porto-ricane, rivalele mult mai cunoscutelor grupari irlandezo-americane. Astazi, situatia pare sa revina la normal… Cartierul s-a dezvoltat spectaculos. In schimb, barurile de streap-tease, magazinele si cinematografele cu specific pornografic mai amintesc inca de trecutul negru al Bucatariei iadului.

4.Zona Mortii

Asa cum probabil ati observat deja, Zona Mortii nu este una care sa se identifice cu o anumita tara. In general, alpinistii numesc astfel orice zona care depaseste altitudinea de 8000 de metri. Majoritatea acestor locuri se gasesc in Himalaya si sunt cunoscute pentru conditiile extreme care fac improprie existenta vietii. Data fiind altitudinea ridicata, aerul este atat de rarefiat incat un om nu poate supravietui decat cu ajutorul unei butelii de oxigen. Cataratorii nu se pot aclimatiza, nu pot digera alimentele iar functiile organice se deterioreaza rapid ducand la pierderea cunostiintei, halucinatii si, in cele din urma, moarte.
Nu exista o statistica oficiala care sa arate cati oameni au murit in incercarea de a escalada temutele piscuri himalayene. Se estimeaza ca numarul mortilor depaseste cateva sute. Ca o observatie macabra, trebuie mentionat ca trupurile celor morti nu se descompun si zac de zeci de ani printre zapezile vesnice, fara vreo sansa de a putea fi aduse inapoi. Se poate spune, astfel ca Zona Mortii reprezinta, poate, cel mai mare cimitir al Terrei.

3.Golgota (Dealul Capatanii) – Ierusalim, Israel

Cine oare nu a auzit de Golgota, locul biblic in care Iisus a fost rastignit? Ce nu se stie cu exactitate este motivul pentru care locul si-a capatat acest nume. O teorie sustine ca oamenii au denumit astfel Golgota (Dealul Capatanii) dupa numarul de cranii si ramasite umane pe care le-au descoperit in acest loc. O alta ipoteza spune ca dealul se asemana cu un craniu, motiv suficient ca sa isi obtina morbidul nume. O ultima teorie mentioneaza ca Golgota s-a ridicat deasupra unui cimitir stravechi, oamenii numind locul in amintirea celor inmormanti acolo.
Cert este ca Golgota a fiost, in Antichitate, locul in care aveau loc executiile publice, o cutuma evreiasca impunand ca aceste practici sa aiba loc in afara zidurilor Ierusalimului. Interesant este faptul ca nici astazi nu se stie cu exactitate unde anume este Golgota. Zidurile Ierusalimului au fost distruse si reconstruite de nenumarate ori de-a lungul istoriei, iar multimea de movile din apropierea orasului faec dificila identificarea Dealului Capatanii. Ca o ultima observatie, trebuie spus ca in credinta iudaica, Golgota este locul in care a fost inmormantat primul om de pe Pamant, Adam.

2.Insula Diavolului – Guyana Franceza

Cei care au citit celebrul roman „Papillon” al fostului detinut Henri Charriere, au aflat deja de existenta celei mai dure inchisori naturale care a existat vreodata. Pentru ca, da, asta a fost Insula Diavolului. Initial o colonie de leprosi, Insula Diavolului a fost transformata de guvernul francez, in perioada cuprinsa intre 1884 -1952, in inchisoare. Conditiile au fost, probabil, cele mai dure din cate au existat vreodata intr-o astfel de institutie. O statistica arata ca numai in tabara Kourou de pe aceasta insula, peste 4000 de detinuti au murit in primii trei ani de detentie. Acestia nu erau lasati sa poarte decat o pereche de pantofi, o pereche de pantaloni de panza si o palarie, practic nicio masura impotriva tantarilor purtatori de malarie, a reptilelor uriase si a soarelui ucigator. Nu mai vorbim de crimele care aveau loc intre detinutii redusi la un stadiu animalic. Mai mult, ei erau obligati sa lucreze in mlastini in care expunerea continua la apa infestata facea, practic, ca pielea oamenilor sa putrezeasca inca de cand acestia erau in viata. Pe timpul noptii, picioarele detinutilor erau legate de o bara de fier, singura pozitie in care putea dormi fiind cea cu fata in sus…
Cei care incercau sa evadeze aveau sanse aproape nule. Atunci cand ar fi incercat sa scape cu fuga prin jungla deasa, ar fi avut de infruntat triburile de nativi ostili, apele infestate cu piranha, serpi si crocodili uriasi, precum si vanatorii de capete platiti de statul francez sa vaneze orice evadat. Pe mare, situatia era si mai rea. Curentii extrem de puternici si stancile ascutite ce strajuiau malurile insulei faceau aproape imposibila o tentativa de fuga cu o ambarcatiune improvizata. Cei mai multi dintre cei care au incercat aceasta metoda au sfarsit inecati sau sfasiati de colturile taioase ale stancilor. O exceptie o constituie Henri Charriere, detinutul care a devenit celebru dupa ce a publicat romanul ce descrie infamul sistem de detentie francez.


1.Valea Mortii – Nevada/California

Celebra Vale a Mortii din California, Statele Unite ale Americii, reprezinta unul dintre acele locuri cu aspect selenar, in care viata ar parea imposibila. Temut si ocolit de nativi pana la sosirea colonistilor europeni, sistemul californian de vai aride si-a primit numele in 1849. Se pare ca atunci, un grup de cautatori de aur, in tentiva sa de a ajunge la minele de aur din Sacramento, s-a aventurat in traversarea temutei vai. Desi aparent mai usor decat traversarea muntilor, drumul avea sa se dovedeasca in curand un cosmar. Pierzandu-se in desertul interminabil, cautatorii de aur au ratacit timp de 26 de zile pana in momentul in care au fost salvati de catre una dintre iscoadele trimise pentru a gasi o cale de iesire. Se spune ca in momentul in care calatorii au parasit valea, unul dintre ei si-a mai intors odata fata catre pustiul dezolant rostind urmatoarele cuvinte : ”Adio, vale a mortii !”. Astfel a aparut sumbra denumire a vaii.
In schimb, numarul celor care si-au pierdut viata in acest desert nu poate fi estimat. Poate ca nu intamplator, numeroase locuri din Valea Mortii au primit nume nu mai putin sinistre: Muntele Funerariilor, Poarta Iadului, Canionul Dezolarii, Capul de porumb al diavolului, Muntele Negru etc. Pentru a intelege ce anume i-a inspaimantat atat de tare de cei care s-au aventurat aici, trebuie spus ca Valea Mortii este unul dintre cele mai aride locuri de pe glob, cu temperaturi extreme ce fac improprie existenta vietii…
In prezent, Valea Mortii a fost transformata in Parc National, unul dintre motivele care atrage zeci de mii de curiosi fiind si misterul pietrelor care se misca singure prin acest desert…

Ziarul „Adevarul” a publicat acum cateva zile urmatorul articol:

2014, anul care va schimba lumea!

Profesorul Nicholas Boyle crede ca turbulentele financiare ar putea fi elementul declansator al crizei si ca reactiile liderilor americani vor fi cruciale pentru modul in care va arata viitorul. Noile organizatii globale vor fi cheia stabilitatii, spune el, citat de cotidianul „The Daily Telegraph”.

2014 va fi un an al schimbarilor, spune cercetatorul, bazandu-se pe faptul ca, in ultimele 5 secole, evenimente importante s-au intamplat in mijlocul celui de-al doilea deceniu. In 1517, Martin Luther a scris Tezele de la Wittenberg, ceea ce a dus la reforma si ascensiunea protestantismului. Anul 1618 a marcat inceputul Razboiului de 30 de ani si decenii de conflicte religioase in Europa de Vest. In 1815 a avut loc Congresul de la Viena, in urma infrangerii lui Napoleon, anuntand un secol de relativa stabilitate in intreaga Europa. Totusi, in 1914 a inceput Primul Razboi Mondial, conflict care a dat tonul nemultumirilor internationale de pe tot parcursul secolului XXI. „Caracteristicile unui secol devin vizibile in cel de-al doilea deceniu, asa ca, de ce ar fi diferit acesta?”, spune Boyle in noua sa carte, „2014 – Cum va supravietui omenirea unei noi crize mondiale”. „Partial, acest calendar are de-a face cu modul in care intelegem viata si istoria noastra. Fiecare secol are un caracter aparte, ce apare in primii 20 de ani, asa cum se intampla si in viata noastra. Un alt element important este si succesiunea generatiilor”, spune el.
Boyle a prezis si ca acest colaps economic recent ar putea anunta o problema mai mare in ceea ce priveste relatiile internationale. Statele Unite vor deveni un jucator-cheie, iar deciziile pe care le vor lua, fie ne vor condamna la un secol de violenta si saracie, fie la intrarea intr’o noua era a cooperarii internationale. Problemele ce preocupa acum lumea – schimbarile climatice, criza economica – pot fi rezolvate doar prin colaborarea intre natiuni, spune Boyle.

Ok, acum urmeaza o analiza a la Dana si cine nu e de acord cu mine sa spuna acum sau sa taca pe vecie 🙂 peeentru ca eu am cateva nelamuriri si tare as vrea sa stiu daca sunt fondate.
In primul rand…ce dracu’?! Parca muream cu totii in 2012! Parca atunci era sfarsitul lumii, s-au scris carti pe tema asta, au aparut filme… Am luat tzeapa?! De ce naiba am vrea sa reparam economia in 2014, daca, dupa cum se spunea, vom fi oale si ulcele de vreo 2 ani?! Ne autocontrazicem graaav! Ne luam singuri la misto!
In al doilea rand…De ce 2014? Adica bun, am inteles treaba cu cel de-al doilea deceniu al secolului, dar se pare ca anii nu corespund! Ba 1517, ba 1618, ba 1815…poate sa fie si 2019! Dar nu, noua ne place sa facem preziceri, in loc sa ne vedem de treaba noastra ( omul asta ar fi putut sa se limiteze la meseria sa de a preda). Continuand cu intrebarea pe care si-o pune acesta: „Caracteristicile unui secol devin vizibile in cel de-al doilea deceniu, asa ca, de ce ar fi diferit acesta?”…am sa il completez eu cu „De ce nu?”. Adica eu inteleg ca a doua oara e mai bine, mai placut si mai clar pe diverse planuri, dar sa nu exageram!
M-a cam bagat in ceatza si afirmatia despre SUA ca jucator-cheie. Cand nu a avut SUA statutul asta…? Pentru ca din cate stiu eu, de ceva vreme incoace, toata lumea se cam invarte in jurul lor. Si sincera sa fiu, in deciziile luate pana acum au cam dat cu batzu’n balta si nu vad de ce ar fi altfel de data asta ( eh, uitati aici predictie: americanii or s’o faca lata si acum si ghiciti ce, nici macar nu sunt profesor ca sa analizez situatia din ultimele secole). Si ca sa inchei pufos cu seria mea de ridicari din spranceana: schimbarile climatice pot fi rezolvate daca am colabora unii cu altii?! Eu sunt de acord cu asta, ok, ok! Ar fi frumos, ar fi fain, ar fi UTOPIC! Dar in lunga mea experinta de voluntariat, mi-am dat seama ca nu exista proiecte comune intre persoane de diferite varste sau cu diferite functii in societate. Intrebarea mea este: daca nu se pot mobiliza 100 de oameni pt un proiect legat de mediul inconjurator ( da, multi sunt reticenti si plictisiti cand aud asta), cum mama naibii sa pui in actiune atatea milioane de locuitori ai planetei?!
Nu stiu, poate sunt eu cam iritata in ultima vreme sau poate citesc doar porcarii, dar nu vad sensul articolului astuia! Predictii peste predictii, sfaturi care ne spun sa colaboram intre noi de parca nu am sti deja ca asta e cheia. Dar daca nu vrem s’o facem, n’o facem si gata, pt ca asa suntem noi- incapatanati si egoisti .Pana nu exista o singura putere nu ne simtim bine!… Si daca are cine ceva de zis, chiar va rog, vreau sa mai aud si alte pareri…
Pana una alta…murim in 2012 sau in 2022? Poate al treilea deceniu e si mai hotarator :> a treia oara tre’ sa ne iasa! 😆

Am citit la Nice un articol zilele astea care m-a lasat cu gura deschisa, nu neaparat din cauza subiectului, ci mai degraba din cauza faptului ca exact in perioada asta vroiam sa va recomand si eu aceeasi carte – „Plansul lui Nietzsche” de Irvin D. Yalom. Si chiar ma gandeam cum e posibil sa am mai multe in comun cu persoane pe care nu le-am vazut in viatza mea, decat cu altele pe care le intalnesc zilnic prin oras, pe la cafea…Am aflat ceva mai tarziu ca articolul a fost scris de fapt de catre Dragos, care nu vrea in ruptul capului sa-si faca blog, dar noi nu ne suparam, atata timp cat ne mai lasa cate un post scris de el :d.
Mie cartea mi-a tot fost recomandata de o prietena care imi spunea ca e potrivita pentru zodia mea…intr’adevar, scorpioancei din mine i-a facut o placere deosebita sa petreaca macar o jumatate de ora pe zi cu ochii in acele pagini.
Si cum spuneam, AICI gasiti un rezumat perfect al cartii; eu nu mai am nimic de reluat, nimic de completat, Dragos a facut o treaba excelenta. Insa, in dulcele meu stil…”ciocolatzesc”, nu ma pot abtzine sa nu va scriu cateva citate care mie mi-au placut enorm. Asta pentru ca am tot spus cat de mult il admir pe Nietzsche si pentru ca am descoperit printre voi fani de-ai lui, ca sa zic asa.
Singurul meu sfat inainte de a citi „Plansul lui Nietzsche” este acela de a-i fi citit cateva opere ale filosofului in prealabil sau macar o sinteza a conceptelor sale; altfel riscati sa-l luatzi drept un nebun de proportii. Nu ca ar fi fot complet sanatos, dar omul a fost un geniu 🙂 Asa ca, here i go:
1. Citate din „Plansul lui Nietzsche”:

Speranta e raul final.

Gandurile sunt umbrele simtamintelor noastre – intotdeauna mai intunecate, mai goale, mai simple decat acestea.

Nimeni nu moare vreodata din cauza unor adevaruri fatale in zilele noastre – exista prea multe antidoturi.

Asa cum oasele, carnea, intestinele si vasele de sange sunt invelite intr-o piele ce face suportabila infatisarea omului, tot asa agitatiile si pasiunile sufletului sunt infasurate in vanitate; ea este pielea sufletului.

-Este atat de politicos!
-Da, are intotdeauna la el o prajitura pentru Cerber si este atat de temator incat considera pe oricine drept Cerber, si pe mine, si pe tine – aceasta este „politetea sa”.

Este mult mai bine sa te supui altuia decat sa-ti comanzi tie.

Pretinzi ca esti bun doar pentru ca n-ai gheare.

2.In „Genealogia moralei”, scrisa ca o completare pentru „Dincolo de bine si de rau”:

Exista oameni care isi pun sufletul de microscop.

Ma ascultase pana atunci si nu suporta sa ma auda tacand. Or, pentru mine, aici este mult de tacut.

Sufletul sau priveste in crucis.

Faptul ca mieii sunt suparati pe marile pasari de prada nu mira pe nimeni; numai ca nu exista nici un motiv de a le lua pasarilor de prada in nume de rau ca rapesc mieluseii. ( facand referinta la morala de stapan si la morala de sclav)

Nu vad nimic, dar aud cu atat mai mult.

A vedea suferinta iti face bine, a provoca suferinta iti face si mai bine.