Asa incepem noi mereu. Si nu stiu cum de nu ne-am obisnuit pana acum sau cum de nu ne-am gandit ca asa vor sta lucrurile si in privinta mutarii la Bucuresti…
Deci da, ne-am luat-o in barba inca din prima zi, dupa cum urmeaza . Si s-o iau de la capat, cu toate de
taliile povestii. Vedeti voi, apartamentul in care stam noi e destul de vechi. Proprietara a schimbat paturile, a pus parchet si faianta, a facut unele mici schimbari, dar mobila tot din anii 1900 ramane ( noua ne place) si alte alea pe langa, care nu sunt mereu la suprafata. De exemplu, tzevile noastre de la baie: batrane, obosite. A fost suficient ca baiatul care ne-a instalat chiuveta sa scape 2 particule de moloz, ca am si reusit sa inundam vreo 3 vecini. Da, chiar din prima noastra seara aici. Si cam asa ne-am trezit noi, miercuri, pe la ora 19:00, cu administratorul si cu vecinul de la 4 ( intamplator instalator) gramada peste noi. Scandal, probleme, noi speriate. Oamenii examinau situatia; au ajuns la concluzia ca tzevile sunt de inlocuit. Telefoane la proprietara. Si de parca nu ne era de ajuns, nebunul de la 5, un mos alcoolic, intra in casa noastra fara sa bata la usa ( usa era descuiata pt ca eram deja cu alti vecini la noi 😆 ) si incepe sa urle.
Va dati seama de consecintele acestei povesti, nu? Nervi, frica, paranoie si mai mare. Toata noaptea am auzit numai zgomote, am adormit foarte tarziu. Aveam impresia ca cineva forta usa, pentru ca nici butucul nu e prea zdravan. Si pe langa asta, noi nu suntem obisnuite cu zgomot de lift, de gunoi aruncat la ghena pe la 22:00 si nici cu vecini care au TV-ul dat la maxim. Urat tare…
Joia care doar ce a trecut a fost una dintre cele mai urate din viata mea: curatenie, curatenie si iar curatenie! Am frecat toata baia si bucataria, am maturat si aspirat de vreo 2 ori si am scapat de tot praful din casa. Si credeti-ma,a fost destul! Mai ales ca am avut muncitori in casa din cauza panaramelor de tzevi…Evident, a aparut din nou si vecinul de la 5 cu scandalul. Si mama lui de nesimtit, iar n-a batut la usa! Asa ca ne-am luat de el…pai ce-i cu debandada asta?! Ce, intra in casa noastra ca pe tarla lu’ ta’su? 😆 Spre surprinderea noastra, ceva mai tarziu, a revenit ca sa isi ceara scuze. Exact, domnule! Nu te pune cu noi, suntem Desperate…Students! 😆
Deci de-abia vineri am iesit si noi prin oras. La Carturesti, pe Regina Elisabeta, am vizitat si vreo 2 mall-uri :”>. O sa luam la rand toate obiectivele “culturale” de genul . Timp este, bani sa avem! De fapt, ne-am prinde bine si cateva ore in plus, intrucat acasa nu vom avea net decat peste vreo 2 saptamani…Pana atunci, va citesc din Plaza Mall, cu o Cola in fatza. Promit ca nu voi mai lipsi mult din peisaj!
P.S: sunt sigura ca toata povestirea asta ii suna cunoscut DianeiEmma 😆

Reclame

Indiferent cat de mult mi-ar placea mie dusurile revigorante vara si baitzele luungi pe timpul iernii, nu agreez deloc balaceala in apa marii. Motivul e simplu: nu stiu sa inot si nu vreau sa risc. Paradoxul e ca tata mereu ma avertizeaza de fiecare data cand merg la plaja sa nu intru la apa prea adanca :). Riiiight…de obicei, intru pana la burtica, ma spal un pic de nisip si ma intorc inapoi, fara sa-mi ud parul sau alte alea. Clar, nu’s amatoare de sarituri sau de alte joculete.
In plus, de fiecare data cand intru in apa, am impresia ca fie calc pe ceva, fie ca se invarte ceva dubios pe langa mine. Evident, am dat vina pe paranoia mea de scorpion si m-am consolat cu gandul ca sunt alge, cel mult meduze ( sari in bratzele Blondei si tipa, asteapta sa treaca pericolul – metoda mea). In ultimele 2-3 zile de cand nu prea am mai avut timp de plaja, am auzit ca obsesiile mele nu erau nefondate: nu stiu ce peste dragon a aparut in Marea Neagra si face ravagii printre turisti. Si mai e si urat cu draci…
Asa ca planul meu pentru restul verii in ceea ce priveste mersul la plaja si scaldatul, este foarte simplu: in primul rand, nu am de gand sa mai cedez la insistentele prietenilor mei de a intra in apa si de a sta pe-acolo vreo juma de ora – am sa-i urmaresc de la mal; in al doilea rand, sunt foarte hotarata sa imi iau o sticla de 2L de apa cu mine ca sa ma curat de nisip si sa ma racoresc in caz ca soarele ma incinge prea tare :). Un lucru e sigur: urat ca un peste dragon sa se faca ala care mai intra in apa!!! 🙂

Am terminat liceul. Oficial. Am bocit pana n-am mai putut, am facut poze, au durut anumite momente, am trecut peste, maine uit tot ce a fost urat.
Am facut prima mea plaja pe anul asta. Aviz amatorilor: la Constanta o sa fie o vreme perfecta pentru bronzat, temperaturi foarte ridicate, apa este clocita la mal, dar dupa cativa metri este tocmai buna de o baie 😆 si asta vi-o spune o persoana care nu stie sa inoate si careia nu ii place sa se balaceasca in mare. Dar azi mi-am facut de cap…
Vorba Habibei mele, nu stiu daca este momentul potrivit pentru a ma bucura de bronz, de Mamaia, de mare, de poze aproape de apus. Dar am sa mai merg si maine la plaja si poate si duminica…Dupa, nu se stie…Nu vreau sa ajung la Bucuresti si sa ma acuze fetele de acolo ca sunt prea branza pentru o constanteanca :lol:.
Incerc sa nu visez prea mult, sa mai invatz cate ceva…dar presimt ca, daca voi sta prea mult in casa, voi intra intr’o depresie cumplita! Cu riscul de a ma pregati pentru bac pe ultima suta de metri, am sa mai ies si zilele astea prin oras. Examenul pot sa il iau cu 9, fericirea mea insa ar trebui sa treaca peste 9,50, avand in vedere faptul ca in momentul de fatza sunt cam aproape de corigentza din punctul asta de vedere.
Eu stiu ca multi sunteti in sesiune sau in focuri cu bacul sau alte examene. Insa datzi o fuga la piscina, sau, cel mai bine, 2 zile la mare…Sunt primele zile de vara, primele zile de canicula, primele zile in care nisipul arde si doar apa sarata a marii ne poate racori. Sunt primele apusuri lungi, primele noptzi calde, primele terase deschise, poate si primele iubiri pentru unii, ultimele pentru altii..:) nu le pierdetzi…
P.S: am vazut la Un nou sens o melodie a trupei Taxi si mi-am adus aminte cat de mult ascultam formatia asta acum doi ani, dar si anul trecut. Sper sa va placa melodia 😀 ( cu o oarecare legatura cu poza :”> ).



(Unde e, unde e, unde e?)
Stiu unde e!
Unde lumea vibreaza, unde lumea viseaza!
(Unde e, unde e, unde e?)
Stiu unde e!
Unde se canta tare, pe nisip langa mare
Acolo e…
Cu flori in par si nimic in picioare,
Pe nisip langa mare.

L’oiseau et le poisson peuvent tomber amoreux. Mais ou vont-ils construire leur nid?

In traducere ( ca sa nu ma injure nepasionatii de franceza): „O pasare si un peste se pot indragosti. Dar unde isi vor construi cuibul ( in apa sau intr-un copac)? ”
Suflete pereche din aluaturi diferite se pot intalni. Mai exista si cate un inger care se indragosteste de cel mai negru drac din iad. Linistea parca atrage haosul, furtuna. De ce..? Contrariile chiar se atrag si raman lipite pentru totdeauna, chiar daca una e calda si alta e rece? Poate iubirea sa fie „caldutza”? Exista cale de mijloc? 🙂

„Poate ca noaptea e zi,
Poate un suflet pereche te va gasi”