Finally…lucky!

Am memorie buna. Foarte buna chiar. Habiba spune ca am memorie de elefant 🙂 nup, nu uit nimic. Tin minte si cele mai mici detalii, iar de evenimentele mai mari nu mai vorbesc…
Treaba asta rar mi-a adus beneficii. In scoala generala si in liceu era suficient sa citesc o lectie de vreo 2 ori ca sa retin ideile prinicipale si conceptele cheie. Dar de la 14-15 ani incoace, nu am mai gasit nici un avantaj al memoriei mele performante. Amintiri dureroase ( si sunt multe, din pacate) m-au chinuit mult timp, orice lucru ma ducea cu gandul la cate o intamplare nefericita. Nici acum nu pot spune ca am uitat, dar am invatat sa iau toate esecurile si suferintele ca pe o ditamai EXPERIENTA.

Si nu degeaba se spune ca in ajunul Craciunului se intampla minuni. Pentru ca exact azi am descoperit o parte foarte placuta a memoriei mele. Pentru ca pe langa aceasta calitate, mai am si tendinta de a pastra multe maruntisuri. La vederea fiecaruia, imi amintesc o poveste intreaga. Si am gasit astazi prin dulap un caiet ( atentie, nu oracol sau alte chestii asemanatoare) primit de la Habiba de ziua mea in 2007, cu poze din anul respectiv dar si din 2006 si, bineinteles, cu multe dedicatii. M-a cuprins o stare de pufosenie de nu va inchipuiti si niste sentimente de bezea pe care in momentele astea nu le-as fi dat nici macar pe cea mai mare Milka din lume… da, in final sunt norocoasa ca imi pot aduce aminte orice, pentru ca din tot amalgamul ala de intamplari, ies la suprafata cele mai frumoase, cele legate de cei mai buni prieteni. Si eu le am mereu in fata ochilor pe toate..:)
Deci, daca aveti familia sau prietenii pe aproape, bagati repede un group hug asa de Craciun. Eu va urez sarbatori fericite si clasicul: Merry X-mas! :*:*

 

In noaptea de dinainte de decembrie…

In noaptea de dupa noiembrie, era decembrie; desteptatorul pus pe podeaua camerei ei sunase si a fost iarna…

Si asta a fost prima toamna din studentie, prima toamna bucuresteana, prima toamna de socializare intensa dar si de singuritate profunda, prima toamna de fericire dupa multe altele distruse. Prima toamna pentru destule…
Cand am ajuns in Bucuresti la finalul lunii septembrie, am coborat din masina si m-a lovit un frig cumplit pentru perioada aceea, iar ploaia care tocmai incepuse nu ma incuraja deloc. Dupa cateva ore, am ramas doar eu cu Habiba singure in casa pustie, atat de singure, incat ne auzeam pana si ecourile batailor inimii ( da, eram foarte speriate). Nimic nu ne parea in regula, totul parca era asa de greu si de nou, dar intr-un sens infricosator.
Acum o jumatate de ora ne-am intors din oras razand in hohote, pe fundal ploios, evident. Parca imi parea ceva cunoscut, dar..mneeeah, prea putin. Cu toate ca afara este rece, nu mi-a fost frig 🙂 Caldura sufleteasca topeste mereu orice stare de disconfort. Ajunse acasa, Habiba s-a repezit sa faca o baita fierbinte. Eu ma chinui sa scriu acest articol, pentru ca mi-e foarte greu sa rezum tot ce mi s-a intamplat in toamna asta si chiar nu vreau sa pierd traditia bilantului. Insa ma mai bat si pe mine cuvintele cateodata…
Nu pot spune decat ca intamplarile fericite le-au compensat pe cele mai putin placute, care oricum nu au fost prea numeroase. Mai pot spune si ca noptile nedormite parca ma fac sa radiez si mai mult.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu mi’s un om fericit si as fi ingrata daca nu as recunoaste-o. Probleme personale? Toata lumea le are! Important este cum reusim fiecare sa trecem peste si mai ales pe cine avem alaturi de noi. Pentru ca in ciuda faptului ca nu am reusit sa savurez luna noiembrie asa cum mi-as fi dorit ( mda, a trecut pe langa mine cu 1000 de km pe ora ), cred mai „plina” sufleteste nu am fost niciodata. Expresia fetei mele v-ar lamuri…
Eu chiar sper ca ati avut o toamna frumoasa…pentru ca atunci cand mie imi este bine, ador sa vad oameni care impartasesc aceeasi stare ca si mine. Sper ca ati construit amintiri frumoase pe care le-ati adaugat colectiei de frunze uscate si zile incetosate; cand priviti in urma, e bine sa vedeti ceva, nu sa va uitati fix intr-un gol dureros…

 

My Sweet November

Dupa ce v-am frecat un an intreg la cap ca sunt indragostita de luna noiembrie, iata ca a si venit! S-a lasat cam mult asteptata, ca intotdeauna, dar presimt eu ca a meritat toate supararile si miorlaielile de pana acum :). Numai frunzele acestei luni stiu sa se usuce odata cu lacrimile si numai vantul de acum stie sa ia cu el toate amintirile urate. Mi-a fost dor de soarele asta acid care ma arde pana pe dinauntru – simt si eu ca sufletelului meu ii este cald, dupa muuuult, muuult timp.
1 noiembrie m-a topit. Nu aveam cine stie ce planuri, dar ziua a fost un dulce fluid; la fel vor curge si urmatoarele. Asteptam cascada asta de momente frumoase. Good things come to those who wait, vorba Habibei mele. Si au inceput sa vina.
Imi doream de mult sa merg la un concert Alexandrina Hristov. Pentru cine nu o stie, EA este! Ea, o artista completa, cu niste picturi exact pe gustul meu, cu niste copii minunati si cu cele mai directe melodii catre tot ce inseamna EU. Nu ii ratati urmatorul concert, mai ales daca va aflati in Bucuresti. Este genul de persoana care are nevoie de o ora sa va faca sa o adorati, sa iubiti detaliile si viata, sa asteptati fericirea.

 

Rest in peace!

Obisnuiesc sa scriu cate un bilant la fiecare final de luna sau/si de anotimp. Mai mult pentru ca imi place sa vad cum arata noutatile din viata mea sub forma de cuvinte. Imi place sa cred ca totul evolueaza, dar nu e mereu asa.
Am suferit luna aceasta cea mai mare dezamagire de pana acum. Din fericire nu este legata strict de persoana mea… mie nu imi place sa nu pic bine in ochii mei. Nu vreau sa detaliez pentru ca o sa aud din partea unora si a altora ca iar m-am apucat de scris in jurnal. Desi pot sa jur ca nu mi s-a intamplat doar mie…Am invatat si eu ca prieteniile se distrug. Mi-a luat ceva timp pana sa ma prind, stiu. Si da frate, chiar si alea de 5, 10, 14 ani. Se duc dracului atat de usor…in 5, 10, 14 zile. Intr-o luna sunt deja incinerate arhive intregi de amintiri…Poate voi stiti mai bine decat mine si poate sunt penibila pentru ca nu vin cu nimic nou sub soare. Dar e prima data cand sufar dupa asa ceva. Prima data mereu doare, indiferent despre ce e vorba – asa imi spunea un fost prieten.
Chiar acum imi vin in minte mai multe citate despre prietenie. La toate le gasesc cate un „dar”, caci imi pare ca au exceptii. Multe nici nu mi se par pe bune. Mi se pare un fake ceea ce credeam, sustineam, strigam sus si tare acum cateva luni. Scria Grapefruits acum ceva timp ceva al naibii de interesant peste care am dat exact acum 10 minute…„Fiecare om ar trebui sa aiba un cimitir personal respectabil in care sa poata ingropa greselile prietenilor lui” ( Mark Twain) DAR „vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare dinaintea unui mormant nu mai are nici un sens!” (Jorge L.Borges). Mda, speechless…
Asta nu e un articol in care ma plang. Au mai scris si altii despre dezamagiri, despre prieteni pierduti etc. Si nu vreau sa se creada ca Bucurestiul distruge relatii, ca este un monstru social. Mai le si incheaga. Dar cred ca rolul sau cel mai important este de a le testa. Nu e vina orasului ca oamenii mai pica, ca sentimentele mai mor. Macar sa se odihneasca in pace…

 

1 septembrie – rain, rain!

Cam asa a trecut si prima zi de septembrie…Nu stiu cum a fost pe la voi, dar in Constanta a inceput sa ploua aseara, a batut vantul si azi a fost rece toata ziua. Da, toamna in adevaratul sens al cuvantului…si-a cerut drepturile inca din primele ei ore. Nu stiu nici cum ati petrecut voi, dar eu m-am trezit destul de tarziu ( vremea asta m-a facut sa fiu foaaarte sleepy) si am mers la biblioteca. Deeeci tot ce e posibil sa recomand o carte sau 2 in urmatoarele zile :lol:.
Nu, n-am nimic frumos, urat si nici macar interesant sa va spun. M-am gandit ca scriu prea la subiect si in post’ul asta sunt hotarata s’o ard un pic aiurea, sa va intreb ce mai faceti, pe cine mai iubiti, pe unde ati mai fost, ce ati mai citit, ce ati mai mancat bun, ce filme noi ati mai vazut…Asa, o lalaiala de toamna 🙂 . Vreau sa va recomand cateva melodii tocmai bune de ascultat in perioada asta ( dupa parerea mea) in fata unei cani de ceai/ciocolata calda/3 in 1/laptic si a multor amintiri/vise. Prima e ceva mai tristutza, dar a doua, a Loredanei, e chiar foarte dulcica si e in stare sa puna un zambet pe buze.

Si da, vreau sa va urez o toamna frumoasa. Stiti ca am boala pe asa ceva. Stiti ca tin foarte multe la anumite zile, la anumite luni, la sfarsitul si la inceputul unor anotimpuri… Cunoasteti deja obsesia mea pentru zilele de joi, care m-au marcat foarte placut in anii de liceu si sper sa o tin asa si in facultate. Va provoc deci sa nu va limitati la o singura zi pe an care sa fie a voastra, ganditi-va bine la toata saptamana si alegeti o vinere doar a voastra, o miercure care sa va aminteasca de ceva sau o sambata in care sa va simtiti bine, doar pentru ca e ziua voastra favorita din saptamana! Ia sa va aud!
Si da, m’am indepartat de la subiect, dar revin. O toamna fericita va urez, cu mers prin parc alaturi de cineva drag, cu pasit pe frunzele uscate, cu multe poze frumoase, cu petreceri reusite, cu plimbari luuungi si cu muuuulta ciocolata…(follie)! 🙂

 

Despre hrana pentru suflet

Nice si Dragos mi-au trimis acum ceva timp o leapsa in care ar fi trebuit sa scriu despre ce sau cine imi este dor. Le-am spus ca prefer sa scriu un articol despre asta peste cateva luni, cand voi fi departe de casa :). Insa tot de la ei am mai primit cadou o tema, pe care m-am gandit s-o rezolv imediat, mai ales pentru ca mi-a placut mult. Leapsa merge la tot blogroll’ul, asa ca, serviti, va rog! 🙂

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?
Cap coada? Marc Levy – „In alta viata”, pe care am recomandat-o si aici :). Acum am mai inceput vreo 2-3 carti in paralel si sper sa le termin odata. Nu sunt prea incantata de ele, dar daca ma apuc de ceva, nici gand sa nu termin!

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?
Nu stiu.. avea un prieten o vorba..” viata asta nu e o carte, asa ca inceteaza sa traiesti intr-un basm!”. Dar fara vise, parca nu suntem oameni. Singura carte care imi vine acum in minte este tot una scrisa de Levy – 7 zile pentru o eternitate”. Ma identific foarte mult cu personajul prinicipal feminin, Zofia, trimisa pe pamant cu scopul de a face bine. Daaar se indragosteste de Lucas, un pui de diavol :lol:. Nu stiu de ce pana si ca personaj am inclinatia asta catre bad boys…

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?
Nuuu, c’mon, cum sa fie doar unul?! De obicei, recunosc, ma uit doar la comedii, pentru ca la cele romantice ma umfla plansul si la cele horror nu prea am curaj. Insa sunt indragostita de „Sweet November”, „The notebook” si „Just like heaven”.

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?
Cu siguranta Nichita Stanescu :).

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculţi fara sa te poţi satura de ea?
Depinde de starea pe care o am, de moment. Nu mai am aceleasi melodii de suflet ca acum 4 ani, sa spunem. Cel putin nu ma mai emotioneaza atat de tare, decat daca iau in considerare amintirile. Insa acum, am dat din nou peste Directia 5 – „O fata ca ea” si nu ma mai pot satura s’o ascult.

6. Unde ai locui un an, departe de casa?
Paris sau Bologna :).

7. Când citesti, pentru a marca locul unde ai ramas, folosesti semn de carte sau indoi pagina? Si ce fel de semn de carte?
Uoof, mi-am cumparat atatea semne de carte colorate, impopotzonate..le folosesc de 2-3 ori maxim dupa care uit de ele :lol:. Asa ca de multe ori marchez pagina la care am ramas fie cu un pix sau cu un creion, pentru ca obisnuiesc sa subliniez anumite citate sau chiar sa transcriu unele scene care mi-au placut mult.

8. Ai primit în ultima perioada carti cadou? Si daca da, care?
Nu, nici nu mai tin minte de cand nu am mai primit cadou o carte. Dar in noiembrie o sa fie ziua mea si stiu de la ce sa ma astept din partea prietenelor mele :lol:.

9. Iti place sa recitesti unele carti?
Nu..deloc! Doar daca nu le inteleg, dar atunci nu prea imi face placere. De obicei, cartile pe care le-am adorat si care mi-au lasat o impresie frumoasa, le’am pastrat in amintire. Nu vreau sa le aprofundez, sa le intorc pe toate partile..dupa, as putea sa ma plictisesc de ele si sa nu mai insemne nimic pentru mine.

10. Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor ca “lectura obligatorie”?
Nu sunt profa de romana ca sa stiu asta :lol:. Daaar, luand in considerare ghilimelele, eu as recomanda adolescentilor din zilele nostre Melvin Burges – „Marfa”. Este vorba despre droguri, sex, viata reala…Ar avea multe de invatat!

11. Care e locul preferat pentru lectura?
Intinsa in pat. Nu suport sa citesc la birou.

12. Care sunt motivele care te determina sa alegi o carte pe care sa o citesti?
Ah nu, n-am lista cu criterii de bifat la mine de fiecare data cand merg la biblioteca sau la Carturesti :). Cateodata ma inspira pana si coperta. Dar de multe ori ma atrag titlul, descrierea de pe prima pagina sau chiar si autorul.

 

Ever fallen in, in love with someone you shouldn’t have fallen in love with?

Daca va pun o intrebare destula de vaga, ati putea sa va prindetzi cat de cat de situatia in care sunt si sa’mi datzi o parere sau vreun sfat? Nu ma intereseaza cum ar fi mai bine, mai moral, mai profitabil sentimental…ci doar cum as putea face ca sa ies in sfarsit fericita din situatia asta!
Ce ati face voi: Ati uita trecutul si ati merge mai departe pur si simplu, fara sa lasatzi anumite amintiri sa va afecteze ( meaning, traiasca viitorul si doar viitorul)? Ati prefera sa ramanetzi in trecut, sa va ganditi mereu la ce s’a intamplat si sa nu mai oferiti nici o shansa inovatiei pe plan personal? Sau ati merge in viitor, de mana cu trecutul?

 

Ca la 20 de ani

La multi ani tuturor celora care poarte nume derivate de la Gheorghe! ( si slava cerului, sunt destui..am auzit la radio ca 1 milion de romani poarta acest nume). Sa fiti sanatosi, frumosi, iubitzi si fericiti… si sa nu intratzi azi in coma alcoolica; pastrati’va si pentru 1 mai 😆

Ce este important pentru mine astazi…Liceul Teoretic „George Calinescu” Constanta, cel mai de prestigiu liceu umanist si de limbi straine din oras, implineste astazi 20 de ani de existenta 🙂 ( cred ca se observa cat de mandra sunt 😆 ). Ma bucur ca i-am prins si majoratul de acum doi ani, dar si varsta asta rotunda. Imi pare rau ca de data asta nu s’au desfasurat cine stie ce activitati, cum se intampla in trecut… In clasele a 9-a si a 10-a, clasa mea a rupt gura tuturor cu cele mai comice si originale piese de teatru (” Miss World” si „Parodie: O Cenusareasa moderna” ), chiar daca nici unul dintre noi nu a facut teatru.Si cine ne poate uita in piesa de teatru despre discriminare din noiembrie 2008 ? :> Mi’e dor de zilele alea…si o sa’mi fie si mai si…
Orice statut am avea in clasa, indiferent din ce gasca am face parte ( bisericutzele sunt inevitabile), liceul a fost cea mai frumoasa perioada pentru toata lumea. Cine ma contrazice ar face bine sa’mi aduca argumente serioase! La „George Calinescu” a fost ceea ce multi au numit „viatza, frate!” 😆 pot afirma cu capul sus ca termin liceu fara sa stiu pic de matematica, fizica si chimie; stiu tot ce tzine de socio-uman si de limbi straine si am la certificate pe engleza si franceza, de pot sa’mi pun si in cap!
Nu putem uita nici profesorii, orice ar fi 🙂 si culmea, de obicei de amintim mereu de cei care ne’au enervat sau ne’au pus note mici; intr’un cuvant, de tirani! Deci, haidetzi sa facem o leapsa frumoasa, care va merge la tot blogroll’ul si care va fi onorata de cine doreste: cele mai frumoase amintiri din liceu ( colegi, materii, profesori, activitati, glume, trend’uri, si daca se poate si o poza cu voi de atunci – eu eram clasa a 10-a in ceea ce vedetzi mai jos :”> )! 😀 Dati un pic timpul inapoi si revedetzi cele mai emotionante momente pe care le’ati trait in acea perioada. Promit ca voi scrie si eu un post cu tema asta peste cateva luni bune, atunci cand voi fi terminat si eu liceul ca lumea! 🙂

 

So take me as i am!

Am promis ca in post’urile astea imi voi trata multipla leapsa primita de la Machiaveliq si Hubba Bubba ( Loryloo, iubita, va trebui sa mai astepti putzin, merg mai greu pozele de cand eram eu micutza si sunt sigura ca nu vrei sa pierzi partea aia 😆 ). Imi cer scuze ca raspund la intrebari cu intarziere dar pe langa faptul ca in ultimul timp am simtit ca nu mai am ce scrie, am vrut si sa ma gandesc serios la anumite raspunsuri pe care le voi da. Si pentru ca am citit de luni bune blogul DianeiEmma, care ar fi in stare sa faca si 10 articole intr-unul singur, m-am gandit sa iau exemplu de la ea si sa fac si eu un 2 in 1 🙂

10 principii pufoase:
1.Dana nu e Dana fara caracterul ei. Pot sa ma adaptez la orice situatie si la orice persoana, sa joc teatru, sa ma schimb pentru o ora, o zi, o luna. Dar voi reveni mereu la vechile mele obiceiuri, tzipete, crize, rasete, orgolii, activitati, etc. Nu ma schimb pentru nimeni, decat involuntar. Mi s-au intamplat unele lucruri si am dat de cateva persoane care m-au facut sa vad viatza altfel…si atunci am mai adaugat ceva la al meu complicat caracter sau am modificat, fara sa vreau.
2.Hate the sin, not the sinner! Pentru ca am lucrat prin ONG-uri cu tot felul de oameni, am vazut multe cazuri. Am invatat sa nu judec superficial pe oricine, sa ma gandesc ca in spatele fiecaruia este o poveste. Si am invatat ca nu trebuie sa cataloghezi si sa judeci o persoana, ci ceea ce a facut ea! Nu rezolvam nimic daca judecam un criminal si il inchidem; mai sunt sute ca el.Pacatul trebuie judecat. Nu rezolvam nimic daca excludem dintre noi un consumator de droguri; nu stim ce l-a impins sa le ia ( exceptand anumite cazuri)…Daca uram, sa uram macar ce trebuie; sa nu uram cu superficialitate!
3.La final, ramai doar cu mandria si cu reputatia ta. Poate este o conceptie mai invechita, dar dupa ce toate relatiile se termina, dupa ce se duc naibii toti banii si dupa ce ramai singur, doar reputatia ti-o mai pastrezi. Mai ales ca fata/femeie…
4.Persoanele care iubesc banii prea mult sunt banuite ca ar face orice pentru ei.…ca i-ar trada pana si pe cei pe care ii iubesc, ca si-ar calca pe toate principiile, ca ar merge pana la dracu’ pentru bancnote. Persoanele care iubesc banii prea mult nu mai au ce cauta in viatza mea. Eu cred ca banii nu cumpara fericirea si nici nu o achizitioneaza gata facuta. Cu bani iti iei un caine, dar cu iubire il faci sa dea din coada.
5.Fara ele nu-i paradis! Vorbesc cu oricine, azi ies cu o colega, maine cu alta; dar prietenele mele sunt sfinte. Dupa ce mi-am luat niste tzepe uriase din partea altora, m-am prins ca doar la ele pot sa revin oricand cu increderea oarba de a le spune orice.
6.”Domnule, eu sunt un sentimental!” (spuse Caragiale) 🙂 Si eu mi’s la fel. In viatza, sunt momente in care trebuie sa ne lasam condusi si de sentimente, de ceea ce ne place enorm, de ceea ce iubim, nu doar de ce este corect sau rational. Ca nebanuite sunt caile inimi…
7.Time is feelings! ( not money!). Nu-mi place sa pierd timpul, sunt colerica, grabita, repezita. Am impresia ca nu am timp sa fac tot ce vreau, sa citesc ce imi propun, sa scriu tot, sa vad tot. Am impresia ca nu cunosc destul, ca nu iubesc suficient…incerc sa nu pierd timpul incuiata in casa de-aiurea, incerc sa simt intensitatea fiecarui moment ( chiar si ale acelor clipe de plictiseala cruuuunta 😆 ).
8.Nu uita de unde ai plecat! Si aici ma refer la multe, dar voi explica pe scurt. In principiu, ma refer la familie si la neamuri. Fara ei, adio tu. Tot ceea ce suntem, suntem datorita familiei in mare parte, indiferent de cum a fost aceasta. Putin respect, deci.
9.Nu esti singur pe lumea asta! Asta ar trebui sa inteleaga mai multi. Sa ne uitam in stanga si in dreapta, sa incercam sa ajutam cum putem, pentru ca nu se stie cand o sa avem si noi nevoie de cel putzin un umar pe care sa plangem. Sa avem suflet, ma…
10.Ceea ce nu ma omoara…ar fi bine sa dispara din calea mea! Si poate asta este unul dintre cele mai importante principii sau caracteristicii ale mele…Roata se intoarce mereu, si daca n-o face de buna voie, trebuie s-o intorci tu. Cine cade, plange, se ridica, si pune mai departe piedica celor care l-au impins. Stiu ca nu e cea mai buna judecata, dar in lumea asta totul se plateste.

Siiiii, partea a doua 🙂 :
NU POT SA RENUNTZ LA:
…cei dragi.Si aici ma refer la prieteni si familie 🙂 nu i-as da pentru nimic in lume.
…carti si toate caietele mele de citate. Sunt deja o parte de mine, ma definesc in cele mai profunde intelesuri ale mele.
…muzica. Simt ca o iau razna daca melodiile mele de sufletel, de boceala, de zbenguit, de visat.
…tzelurile si planurile mele de viatza.Am avut nevoie de ceva timp ca sa ma hotarasc si sa-mi conturez bine asteptarile si nu am de gand sa mi le schimb pentru nimic in lume!
…garderoba mea, produsele de ingrijire si cosmetice. Si toata categoria asta imensa intra tenesii, blugii, spuma de par ( cretz cretz 😀 ) si fondul de ten. Stiu ca nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar e singurul meu articol de machiaj ( ca sa zic asa), pe care il folosesc zilnic. Restul..mai rarutz 🙂
…micile mele placeri: cola, ciocolata, o sedinta foto din cand in cand, o plimbare, un ceai la Carturesti, o barfa mica.
…religia mea. Cu toate ca nu sunt cea mai credincioasa persoana, nici nu concep sa trec la catolicism sau si mai si, la islamism. Ha!
…amintirile mele.Nu regret nimic din ceea ce am facut; este ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv.
…mandria mea!
…iubire, indiferent cat de multe dureri si suparari mi-a adus!
…principiile mele, oricat de stupide sau de imposibile ar parea unele dintre ele! 🙂

 

Despre momentele importante

Am tot primit zilele astea cateva lepse, asa ca m-am hotarat sa le onorez incet, incet, una dupa alta; si voi incepe cu cea de la Machiaveliq 🙂 Adevarul este ca mi-au cam pierit cuvintele in seara asta ( am vazut „The notebook”,deci e de inteles), mi-au revenit multe amintiri si presimt ca o sa raman muta si pentru urmatoarele zile…Dar…detalii, detalii..hai sa incep!

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?

La fetele mele… saracele…cate au tras si-au patimit din cauza mea…au stat ore intregi pe mess, le-am plans la telefon, au fost nevoite s-o arda aiurea cu mine prin oras doar pentru ca ma deprima camera mea, pe unele le-am pus in penibila situatia de a spiona anumite persoane sau de a face intentionat niste lucruri nu tocmai ortodoxe..si m-au ajutat, mancale-ar mama de fete frumoase :*

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

Nu stiu, de regula nu-mi doresc sa fiu in pielea nimanui. Daca m-as naste pentru a doua oara, as vrea sa fiu exact asa cum sunt acum, poate doar locul sa difere.
Dar pentru o zi, as vrea sa fiu Raduleasca sau Alice Nastase, sa vad si eu ce inseamna sa fii o femeie puternica, de succes si cu o cariera strong! As vrea sa fiu Beyonce, pentru ca o admir din cale-afara pentru vocea ei si pentru cum arata. Don’t know, as vrea sa fiu o bruneta imbracata cu o rochitza de dantela neagra si o geaca de piele scurta deasupra si cizmulite, care sa scrie cele mai frumoase romane/volume de poezii si sa doneze toti banii de pe carti orfelinatelor sau adaposturilor pentru femei…

3. Daca ar fi să poti schimba o persoană, care ar fi aceea?

O persoana din trecutul meu care e prezenta zilnic in viatza mea…As fi preferat sa fie absenta, dar s-a multumit sa nu fie langa mine…As schimba insa un singur lucru la acea persoana, si nu pentru ca nu ar fi perfecta pentru mine cu tot cu retardarea si rautatea sa, ci doar pentru a o pastra prin preajma si pe viitor…

4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?

As da o tura prin orfelinate si azile de batrani, as ajuta cum as putea…cateodata mi se pare ca voluntariatul pe care il fac nu e suficient; pentru ca nu sunt religioasa, ma inchin rar si ma gandesc uneori ca 2-3 activitati nu sunt de ajuns pentru a-mi „rascumpara” pacatele…Rautatea e scumpa, raiul si mai si 🙂 Sper doar ca sunt cat de cat pe placul sfintilor, macar cat sa ma lase sa bat la poarta lor 😀

5. Care crezi ca a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?

Intrebari de genul asteia mi-au picat la Cambridge 😆 atunci am dat un raspuns banal gen „intrarea la liceu”, „reusita la un examen”, etc. Nu cred ca avem in viatza asta un singur moment important; si daca ar fi unul cel mai cel, nu l-ai avea pana la 18 ani. Eu insa nu regret si n-am sa uit niciodata un „te iubesc!” dintr’o banala zi de joi, care m-a traumatizat grav…stiu ca lasa de dorit si ca lumea s-ar astepta la ceva mai inaltator din partea mea, dar ceva sau cineva mai important nu s-a mai intamplat sau n-a mai fost pana acum 🙂

Nu stiu daca ati mai primit’o, dar vreau sa dau tema pentru acasica domnisoarelor papusele Loryloo, Rox, Nice si Alinutza 🙂