Despre carti si seriale

Imi cer scuze ca ma apuc de „temele pentru acasa” atat de tarziu, doar ca pana acum am fost busy cu alte chestii si chestiutze ( lucruri minore dealtfel dar care ocupa mai mult timp decat credeam). Daaaar nu am uitat de intrebarile la care trebuia sa raspund, asa ca here i go :D.
Prima leapsa vine de la KirstDay ( pe care nu-mi vine sa cred ca n-am avut-o la blogroll pana acum, nu stiu unde mi-a fost capul :”> ) care ma cam baga in ceatza in ceea ce priveste serialele..De ce spun asta… nu ca subiectul mi-ar fi neclar, dar…telenovelele intra in categoria asta?! 😆 stiu ca o sa radetzi, mai ales baietzii, dar eu chiar ma mai uit la cate o chestie de genul. Niciodata nu am urmarit 2-3-4 telenovele in paralel; timpul nu-mi permite si rabdarea mea are o limita scurta. Dar mereu m-am uitat la cate un serial latino-american, iar cele pe care le-am urmarit cel mai recent sunt „Fara sani nu exista paradis” ( a fost educativ, sa stiti ..siii mi-a ridicat cateva intrebari bunicele 🙂 ) si „Cameleonii” ( mai mult pentru 2-3 actori dragutzi, recunosc). Apoi am inceput sa urmaresc si serialele romanesti… din nou, putetzi sa radetzi pana cadetzi de pe scaun, dar unele au fost chiar reusite. Nu vorbesc despre „Numai iubirea” sau „Pacatele Evei”; regizorii nostrii erau destul de neexperimentati. Dar tot din cauza actorilor, am inceput sa urmaresc acum ceva timp „Inima de tigan” ( care nu a reusit sa-mi schimbe opiniile despre rromi), „Regina” (Diana Dumitrescu a fost eleva a liceului „George Calinescu”, unde invatz eu si am vrut sa vad ce e de capul ei) si mai curand, „Aniela” ( care mi-a lasat o impresie destul de buna: actori pe masura, plus societatea anilor 1900 care chiar mi-a placut). Asa, acum hai sa trecem la lucruri serioase. Intr-un timp am urmarit „Friends”; fostul meu prieten era innebunit dupa serialul asta si a reusit sa ma molipseasca si pe mine. „Sex and the City” era la ordinea zilei acum cativa ani buni; imi amintesc ca se difuza destul de tarziu, mai pierdeam episoade dar nu ma lasam :lol:) si mai noua obsesie, „Desperate housewives”, pe care il urmaresc de ceva timp.
Asaaaa…acum sa trecem si la a doua leapsa de la Nice care este mai pe placul meu, avand in vedere faptul ca fara carti nu pot sa respir.
1. Cate carti ai citit pana acum in 2010?
In afara de cele pentru bacul la romana si la filosofie, am citit vreo 15 ( nu ma invidiatzi, eu am destul timp pentru lectura, de la anul s-ar putea sa ma limitez doar la bibliografia pentru facultate).

2. Cate carti de fictiune si cate de nonfictiune?
Vreo 2 fictiune si restul nonfictiune.

3. Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?
Oi fi eu feminista, dar din toate cartile pe care le-am citit in 2010, doar 3 autoare sunt femei. Restul…deh, barbatii la putere!

4. Care este cartea preferata citita in 2010?
Amelie Nothomb – „Dictionar Robert de nume proprii”

5. Care este cartea care ti-a placut cel mai putin in 2010?
„Slam” de N. Hornby. Am terminat-o in 2 ore…bine, este si o carte superficiala dupa descriere si titlu. Era vorba despre un pusti de 16 ani care urma sa aiba un copil cu prietena lui de aceeasi varsta. In timp ce citeam cartea, mi s-a parut interesanta dintr’un singur punct de vedere: descria gandurile si sentimentele unui baiat care lasa o fata insarcinata. Stiti ca de obicei se dramatizeaza numai pe seama fetei gravide…

6. Care e cea mai veche carte citita?
„Cercul mincinosilor”, care reuneste povesti si povestiri din toaaata lumea, de la inceputurile ei pana in prezent ( chiar vi-o recomand, este plina de istorisiri filosofice).

7. Dar cea mai noua?
Alice Nastase – „Dragoste ca un bonsai”

8. Cel mai lung si cel mai scurt titlu?
Cel mai lung ar fi „Cum m-am lasat de gandit: un mic tratat pentru intelectuali frustrati” ( saau ceva de genu’), iar cel mai scurt „Slam” ( asta daca nu iar in seama „Ion” de Rebreanu).

9. Cate carti imprumutate de la biblioteca?
Foarte multe…majoritatea.

10. Cate carti citite sunt traduceri?
Cam toate..exceptie fac doar vreo 2.

11. Care e cel mai citit autor anul acesta?
Imi place diversitatea :D.

12. Care e personajul principal din cartile citite de pana acum?
N-am sa uit niciodata de Soni, din cartea cu acelasi nume scrisa de Andrei Ruse.

13. Ce tari ai vizitat prin cartile citite?
Macar asa sa fac si eu o calarie pe toate continentele 😆

14. Ce scriitori descoperiti in 2010 ai vrea sa citesti mai mult?
Pe Martin Page nu l-am descoperit acum, dar de-abia astept viitoarea lui carte.

15. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?
„Despre ploaie”…daca nu ar fi ridicat-o prietenele mele in slavi, nu m-as fi apropiat de ea ( stupid me). Adica…cine naiba ar fi vrut sa citeasca ceva despre ploaie?!

16. E vreo carte a carei lectura iti pare rau ca ai amanat-o?
Daaa, din pacate destule 😦 nu imi permite timpul, nu de alta..

Ofer atat prima leapsa cat si a doua celor care doreasc sa ne impartaseasca cateva seriale preferate sau carti citite.

 

Despre momentele importante

Am tot primit zilele astea cateva lepse, asa ca m-am hotarat sa le onorez incet, incet, una dupa alta; si voi incepe cu cea de la Machiaveliq 🙂 Adevarul este ca mi-au cam pierit cuvintele in seara asta ( am vazut „The notebook”,deci e de inteles), mi-au revenit multe amintiri si presimt ca o sa raman muta si pentru urmatoarele zile…Dar…detalii, detalii..hai sa incep!

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?

La fetele mele… saracele…cate au tras si-au patimit din cauza mea…au stat ore intregi pe mess, le-am plans la telefon, au fost nevoite s-o arda aiurea cu mine prin oras doar pentru ca ma deprima camera mea, pe unele le-am pus in penibila situatia de a spiona anumite persoane sau de a face intentionat niste lucruri nu tocmai ortodoxe..si m-au ajutat, mancale-ar mama de fete frumoase :*

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

Nu stiu, de regula nu-mi doresc sa fiu in pielea nimanui. Daca m-as naste pentru a doua oara, as vrea sa fiu exact asa cum sunt acum, poate doar locul sa difere.
Dar pentru o zi, as vrea sa fiu Raduleasca sau Alice Nastase, sa vad si eu ce inseamna sa fii o femeie puternica, de succes si cu o cariera strong! As vrea sa fiu Beyonce, pentru ca o admir din cale-afara pentru vocea ei si pentru cum arata. Don’t know, as vrea sa fiu o bruneta imbracata cu o rochitza de dantela neagra si o geaca de piele scurta deasupra si cizmulite, care sa scrie cele mai frumoase romane/volume de poezii si sa doneze toti banii de pe carti orfelinatelor sau adaposturilor pentru femei…

3. Daca ar fi să poti schimba o persoană, care ar fi aceea?

O persoana din trecutul meu care e prezenta zilnic in viatza mea…As fi preferat sa fie absenta, dar s-a multumit sa nu fie langa mine…As schimba insa un singur lucru la acea persoana, si nu pentru ca nu ar fi perfecta pentru mine cu tot cu retardarea si rautatea sa, ci doar pentru a o pastra prin preajma si pe viitor…

4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?

As da o tura prin orfelinate si azile de batrani, as ajuta cum as putea…cateodata mi se pare ca voluntariatul pe care il fac nu e suficient; pentru ca nu sunt religioasa, ma inchin rar si ma gandesc uneori ca 2-3 activitati nu sunt de ajuns pentru a-mi „rascumpara” pacatele…Rautatea e scumpa, raiul si mai si 🙂 Sper doar ca sunt cat de cat pe placul sfintilor, macar cat sa ma lase sa bat la poarta lor 😀

5. Care crezi ca a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?

Intrebari de genul asteia mi-au picat la Cambridge 😆 atunci am dat un raspuns banal gen „intrarea la liceu”, „reusita la un examen”, etc. Nu cred ca avem in viatza asta un singur moment important; si daca ar fi unul cel mai cel, nu l-ai avea pana la 18 ani. Eu insa nu regret si n-am sa uit niciodata un „te iubesc!” dintr’o banala zi de joi, care m-a traumatizat grav…stiu ca lasa de dorit si ca lumea s-ar astepta la ceva mai inaltator din partea mea, dar ceva sau cineva mai important nu s-a mai intamplat sau n-a mai fost pana acum 🙂

Nu stiu daca ati mai primit’o, dar vreau sa dau tema pentru acasica domnisoarelor papusele Loryloo, Rox, Nice si Alinutza 🙂

 

Cand dragostea iti pune capac

” Stiu pe de rost teoria conform careia o femeie capabila sa dea cu picioarele’n sus impotrivirea barbatului trebuie sa fie nu doar iscusita’n cearsafuri, ci si priceputa’n fata aragazului. O stiu demult. Si totusi, asta nu m-a determinat sa-mi exersez priceperile de bucatareasa atunci cand mi-a ajuns iubirea la os. „Vino, Ali, sa vezi cum se face tocanitza!”, ma tot striga mama din bucatarie, dar eu mai dadeam o fila din romanul de inima albastra si capa de blana pe care’l citeam, pe vremea liceului, si ma faceam ca n-aud. „Hai, fata hai, sa ma ajuti sa pun muraturi!”, imi haulea bunica din shopron cand eram mica. Dar eu, as, nici gand sa ma-nghesui printre gogonele, cand ma dedulcisem deja la „O mie si una de nopti”.
Si totusi, de cate ori a dat iubirea peste mine, mi-am dorit din rasputeri sa stiu sa fac baclavale. Sa fiu in stare sa-i ofer iubitului meu poale’n brau nu doar din faldurile de matase ale rochiei, ci si din faina, drojdie si ou. Si pentru ca nu exersasem la timp, si, asa, facute in graba, mi se naclaiau toate sosurile si’mi ieseau galustele ghiulele, am fost nevoita sa recurg la mici trucuri, cu efecte mari…

……………………………………………………………………………………

Mi-am asezat si eu in felii diferite iubirile, in functie de felurile de mancare pe care le-am gatit. Pentru cei pentru care am taiat rondele de branzeturi fine si le-am asezat printre ochi samantzoshi de kiwi sau banane, am avut sentimente profunde, dar am stiut de la bun inceput c-am sa mor de suferinta. Au fost si cei carora le-am spus din prima ca nu stiu sa gatesc si ca restaurantul e locul meu preferat de pierzanie – a economiilor si siluetei: trecatorii…Dar cei pentru care am mintit si-am suferit, cei pentru care mi-am pus prietenele la treaba si la gatit, cei pentru care am indesat cozonacii cumparati in forme si delicatesurile gatite de altii la cuptor, pe-aceia da, i-am iubit infernal si total si amarnic.
Un singur barbat am iubit atat de cumplit, incat am simtit nevoia sa ucid pacalelile. De dragul lui, am invatat sa gatesc: mi-am suflecat manecile si-am trecut la truda fioroasa de-a ciopartzi ardei, ceapa, intru slava si asezarea in borcane a gustarii lui preferate: zacusca. Mi-am hartanit aratatorul cu cutitul. M-am ars, m-am oparit si am plans de durere […]. I-am asezat pe masa borcanul – trofeu. „Gusta, iubitul meu!”, l-am rugat. Dar tocmai atunci i-a sunat telefonul si mi-a facut semn, grabit, din spatele tigarii Benson, ca n-are timp acum de prostii. Si am plecat…( De ce’as mai fi ramas..?). ”

Fragmentul de mai sus este extras din Alice Nastase – „Dincolo de bine si dincoace de rau.Despre iubire”…Cred ca nu sunt singura care se regaseste in randurile de mai sus. Catre baieti: apreciati gesturile astea mici! In spatele lor, se ascund eforturi mari! 🙂

 

Fetele bune ajung in rai, dar tot degeaba daca acolo nu sunt baieti rai!

Ma uitam cu Popi la un film acum ceva timp. Si iata o scena clasica: ei se certasera, el isi cere scuze spunandu-i ei: ” Iarta’ma, nu am vrut niciodata sa te fac sa suferi atat :(„…La care se trezeste minunea mea de copil si afirma: „Deci nu a vrut niciodata sa o faca sa sufere ATAT !! Dar cat de putin tot a vrut…Ahaaa!” . Si incepem:
Teoria lu’ Popi: femeile sunt facute si sunt invatate de mici ca trebuie sa sufere! Asa se explica si faptul ca multe dintre noi suntem atrase de niste jigodii ordinare, care nu stiu sa ne aprecieze, sa ne salute, sa ne alinte, sa ne spuna o vorba buna cand avem nevoie…In schimb, noi ne-am da pentru si ei sufletul! Vrea puiu’ prajitura cu ciocolata, nu conteaza ca aseara a fost magar si s-a intors cu spatele la tine sforaind cand tu erai suparata; repede la Carrefour si ia tot ce iti trebuie!
Imi dadea Popi urmatorul exemplu: cand o fata este micutza si un baiat se poarta urat cu ea, o trage de codite sau o impinge, educatoarea si parinitii ii spun ” Eeeh, te iubeste, de’asta se poarta asa cu tine! :> ” . SI TOTUL ARE SENS ACUM! Nu e de mirare ca peste 10 ani, cand fetitza respectiva se va regasi intr’o adolescenta frumoasa dar confuza, va cauta acelasi baiat care a necajit’o la gradinitza, doar ca de data asta va suferi din cauza ca el o ” va trage de coditze” pe alta, si nu pe ea…

Citeam recent si un fragment scris de Alice Nastase, care spunea ceva de genul: ” E adevarat, e crunt de adevarat ca femeile nu au vise erotice cu domnii gospodari, care bat covoare o data pe luna si stiu sa puna muraturi, ci cu Don Juanii care stiu sa te faca sa suferi, sa te perpelesti, sa mori de gelozie, sa arzi de ingrijorata dorinta. Fosneste in noi, racoros si superb, fascinatia raului!”…Si mai obiectati ceva la asta daca putetzi!
Pe langa asta, mai putem trage o concluzie: baietzii sunt constienti ca noi ne topim dupa ei cu cat ei se poarta mai urat, asa ca merg pana la extreme! Asa deci, da? 😀 Bine, bine…

 

Care pe care

Am terminat de curand de citit „Care pe care – femei si barbati” de Aurora Liiceanu si Alice Nastase si mi s-a parut atat de buna, incat am inceput deja sa-i fac „ciclul in natura” ( adica s-o imprumut si prietenelor mele ca sa se minuneze si ele).
Aurora Liiceanu si Alice Nastase sunt si autoarele cartii „Dincolo de bine si dincoace de rau”, care merita citita din scoarta in scoarta 🙂 Din pacate, nu sunt foarte cunoscute, insa daca ar fi, probabil ca nu mi-ar mai placea la fel de mult. Ma pot lauda oricum ca eu le-am descoperit si chiar vreau sa va recomand ultima lor carte. E o balantza perfecta intre gandurile lui Alice Nastase, foarte subiective si personale, si intre studiile Aurorei Liiceanu.

Cand am inceput cartea, puteam sa spun fara doar si poate ca redactorul revistei „Tango”, Alice Nastase, e de 1000 de ori mai buna ca scriitoare decat Aurora Liiceanu. M-am identificat perfect cu ea, ma regaseam in toate gandurile ei; si cred ca orice fata s-ar reflecta macar un pic in paginile cartii. Dar am observat dupa ca era nevoie si de o doza de obiectivitate, de acel „POC!” din degete insotit de „wake up, you’re a woman and your a dreamer!”, care sa te aduca cu picioarele pe pamant: si asta era Aurora Liiceanu.
O sa gasiti multe expresii tari, eu am umplut pagini intregi in caietul meu cu expresii. Lucrarea este foarte complexa, o sa datzi peste fragmente si versuri ale altor autori, care se refera la iubire, la femei, la barbati, la tot ce se intampla de zi cu zi, la relatii..Si sunt sigura ca or sa va placa! ( succesul cartii este garantat la femei, barbatzii s-ar putea s-o eticheteze drept ” ce plm mai e si asta?!” ). e genul ala de carte pe care potzi s-o citesti seara bagata in pat, ca sa iti faci de lucru si sa te abtzii sa nu-l suni ca sa nu te considere disperata. E genul ala de carte pe care o iei cu tine la liceu si citesti in timpul orelor, pentru ca profii si scoala nu te invata niciodata sa mergi pe tocuri de 10 sau sa iti explice cum sa nu suferi dupa el. E genul ala de carte care te face sa-i spui ” Scuze, puiule, am treaba in seara asta, o lasam pe altadata”, doar ca sa petreci cateva ore cu tine insatzi dupa o zi al naibii de obositoare. E genul de carte care te face sa nu-tzi para rau ca ai iubit, ca ai fost ranita, ca ai plans si ai patimit si ai inviat a treia zi dupa scripturi in bratzele unui baiat care te va face la randul lui sa versi alte lacrimi. E genul de carte care te face sa spui „It was good, it was bad, but it was REAL!”…E genul de carte pe care vi-o recomand, impreuna cu urmatoarele citate care sa va deschida apetitul pentru lectura:

1.” Ce a fost mai intai: porcul sau curva? Stii de ce sunt barbatii porci? Fiindca toate femeile, dar toate, sunt niste curve! Asa mi-a spus convingator un domn. Si l-am contrazis, recunoscand ca toata viata mi-am dorit sa fiu curva. Dar m-a impiedicat mereu cate-un porc de barbat!” (Aurora Liiceanu)
2. A fost vina mea ca n-am stiut sa-mi pastrez pe vecie iubirea care a urmat. Inca nu aflasem ca ei au nevoie de femei care sa taca la un semn, sa rada la altul, sa gateasca atunci cand lor, barbatilor, li se face foame, sa se dezbrace cu lumina aprinsa atunci cand lor, masculilor, li se face dor!” (Alice Nastase)
3. „Fiecare apel la care nu raspunde echivala cu o palma care sa-mi faca fondul de ten Dior sa-mi sara de pe fata. Fiecare reject, cu un pumn care sa-mi invineteasca pleoapa data cu La Prairie. Fiecare saptamana de tacere nedreapta, cu o bataie completa, cu vanatai multiple. Fiecare sarut al lui cu o alta femeie, cu o moarte.” (Alice Nastase)
4. „Exista probabil tot atatea proaste cate femei suntem…!” (Aurora Liiceanu)