Dar toata lumea cauta refugii. Fara exceptie. Pana si cel mai puternic om, pana si cel mai miserupist. Pentru ca refugiile sunt ca niste poduri catre zile mai bune, catre momente mai fericite. Cateodata ne oprim chiar la jumatate drumului, scandurile scartaie serios, ne uitam inapoi – numai cenusa, ne uitam in jos – parca ni se face rau, ne uitam inainte – mai e ceva, dar se vede o luminita la capat.
Da, toata lumea cauta refugii. Cel mai adesea, in familie, in prieteni. Ne este frica uneori sa ramanem singuri cu gandurile noastre. Stand cu persoanele mai apropiate, iesind la aer, parca mai uitam, parca gasim solutii, parca ne face bine un ” hai la mine la cafea ca sa mai vorbim” sau „nu iti face griji, nu esti singur!”. Nici nu ne dam seama de efectele cuvintelor; deseori preferam sa nu vorbim, sa nu ascultam. Cautam refugii in noi insine. Dar asta e calea cea mai grea, zic eu. Cum spunea un filosof al carui nume imi scapa din varii motive, este greu sa ai o discutie cu tine insati. Este greu sa te si asculti, sa iti si raspunzi in acelasi timp.
Altii cauta refugii in pasiuni, hobby’uri. Obisnuiam sa citesc si cate 2 carti pe noapte, numai sa nu pun capul pe perna si sa incep sa ma gandesc la lucruri care sa ma intristeze. Oamenii ambitiosi se refugiaza si in munca, in activitati de tot felul. Functioneaza. Interesul pentru altceva, dedicarea pentru un proiect, oboseala care rezulta din urma muncii sunt in stare sa combata inceputul de depresie. Cateodata alegem si mancarea (dulciurile in exces) ca sa ne consolam. Sau dimpotriva, starea noastra emotionala ne afecteaza atat de mult incat ni se taie orice pofta de mancare. Nu stiu sa spun daca e buna prima varianta sau a doua, in ceea ce priveste apetitul.
Da, toata lumea cauta refugii… in bratele celei mai bune prietene, in mijlocul unui centru comercial printre haine, la birou, etc. Nu vad solutii in schimb in betiile repetate si in droguri. O pastila atat de mica nu va putea rezolva niciodata o problema atat de mare…Dar da,cu totii avem nevoie de un locusor caldut in care sa ni se usuce lacrimile, si in acelasi timp moale, ca sa putem sa ne alinam ranile produse de duritatea vietii.

Inca nu pot sa imi gasesc cuvintele pentru ca inca nu sunt in stare sa constientizez ca au trecut 4 ani 🙂 unii dintre cei mai frumosi…
Nu vreau sa scriu mult pentru ca oricum nu multi stiu momentele triste sau fericite prin care a trecut 12C’ul… Dar ati vrut sa stiti cateva detalii, sa vedeti cateva poze si m-am gandit sa tastez si eu ceva, in sfarsit…
Nu ne-am gandit ca o sa fim atat de tristi…nu ne’am gandit ca o sa ne fie dor deja. Ne’am strans la miezul noptii pe ringul de dans si am format un cerc si am plans toti pe „Ani de liceu” pana n’am mai putut…si am plans si cand am baut sampanie. O gura de alcool, doua de lacrimi inghitite…
N’au venit nici multi profesori de la clasa noastra, dar nu ne’am suparat. Cred ca cei mai importanti au fost acolo…cei carora le’a pasat si pe care ni’i vom aminti 🙂 oamenii care au tzinut la noi si la care am tzinut si noi ( suntem cam exclusivisti, nu ne place de toata lumea 😆 sau ma rog…cel putzin asa am fost :-< ).
Am dansat pana nu ne-au mai tzinut picioarele si cand n'am mai putut, ne'am descaltzat si tot nu ne-am lasat. DJ'ul ne'a facut dedicatii peste dedicatii, cu toate ca ne'am rupt pe tot felul de melodii in coltzishorul nostru…Am ras cel mai tare si cred ca am plans cel mai tare…
Zilele astea am umplut Facebook'ul cu poze si am stat pe site'ul ala nenorocit mai mult decat pana acum… in toate comentariile noastre nu ne venea sa credem ca am terminat…Mai avem cateva zile, cateva momente importante, mai avem de dat bac'ul si evident, betziile de dupa exemene 🙂 chiar daca nu o sa ne mai vedem la liceu, avem noi grija sa ne intalnim. Da, inca suntem in faza de negare: noi inca o sa mai stam in banci, noi inca nu putem sa ne trezim dimineatza ca sa ajungem la primele ore, noi inca o sa mai chiulim si o sa ne chinuim dupa cu cereri si scutiri, noi inca o sa mai copiem de o sa rupem la teste si la teze si inca o sa mai facem prostii. Pana in ultima zi sau pana o sa uitam cat de cat…
Poate ca regretam ca am fost uneori rai unii cu altii… poate ar fi trebuit sa fim mai uniti…Dar niciodata nu am lipsit de la majoratele noastre si nici nu ne'am lasat unii pe altii cand am avut probleme. Ne'am acoperit mereu cand directoarea ne baga in shedintze si nu doar de cateva ori am avut parte de asa ceva :). Da ma, am fost cei mai tari din tot liceul in ciuda a tot ce a fost. De noi or sa isi aminteasca multi profi, multi colegi mai mici…noi am avut cele mai tari piese de teatru si noi am aparut cel mai des in presa. De buni, de rai, de nenorociti, de extraordinari….ne stie un liceu intreg 🙂 Si ne stim si noi…citisem pe blogul cuiva ( imi cer scuze, dar sunt atat de turburata incat nu-mi amintesc ca „OAMENII UITA, DAR SUFLETUL NU!”…Sa stiti ca e pe bune…





P.S: incepand de azi, o sa scriu mai rar 🙂 sunt si confuza, am si mult de invatat pentru ca pana acum am pierdut timpul… o sa va citesc mai rar, o sa public mai putzin…dar nu sa va las :* am sa onorez mereu orice leapsa si o sa va mai povestesc ce fac si pe unde umblu…

Mi-e dor de Cola si de cafea…In loc sa ma simt mai sanatoasa si mai plina de viatza, ma simt mai iritata si ..incompleta. Beau zilnic ceai de tei si lapte cald, intrucat sunt o fire foarte colerica si agitata. Nu ma simt decat mai obosita si chiar mai posomorata uneori.
Nu sunt fericita cu ceea ce este bine; imi vreau viciile inapoi: vreau sa beau iar un litru de Cola pe zi, sa imi iau cafelutza in fiecare dimineatza si nu o data pe saptamana si vreau sa stau iar in fum de tzigara. Mi-e dor sa ies afara la magazin in fiecare dimineatza, mereu la 8:20, ca sa imi iau portia de cofeina si mi-e dor sa inhalez macar o data la cateva zile putzin fum nociv.
Ma intreb pana la urma cat de bine este pentru mine binele avizat de specialisti. Citeam la DianaEmma acum ceva timp un articol despre viciile noastre si cum le tzinem in frau. Printr-o voitza de fier, am reusit sa renuntz aproape integral la ele, prin urmare, sunt in sevraj de o luna jumatate. Pentru corpul si pentru sanatatea noastra este de preferat sa nu consumam tot felul de porcarii…dar pentru fericirea noastra? Parca fiecare putea s-o perceapa cum vrea si fiecare e fericit in felul lui, nu?
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt de acord cu cei care au lumea lor roz in droguri si alcool, ma refer aici la viciile relativ usoare pe care le avem cu totii, dar care ne omoara cu timpul. Dar cred ca as muri de tristetze daca nu as pune buzele pe un strop de Cola macar o data pe saptamana… Si parca acum incep sa inteleg perfect persoanele care ucid pentru ceea ce le fura mintzile, dar le face fericite. N-ash ajunge in nici un caz pana aici, dar vroiam doar sa subliniez faptul ca am realizat chiar acum ca in general, oamenii prefera sa fie fericiti decat sanatosi. In sensul ca….daca cineva care fumeaza de 20 de ani are de ales intre a renuntza la fumat si a trai inca 10 ani sau a continua sa traga si sa mai traiasca doar 5, pare-mi-se asa ca va alege a doua varianta 🙂 Poate va avea o dorintza anemica de insanatosire si va renuntza la tzigari pentru o luna, doua, trei si atat…Exact cam asa sunt si eu…daca va incepe caldura, in nici un caz nu voi mai rezista atatea zile fara o Cola rece ..:D

…si in cea de-a sasea zi a creat Dumnezeu omul – barbatul si femeia; si le-a zis: „Cresteti si va inmultiti si stapaniti toate fiarele pamantului”. Si a fost seara si apoi a fost dimineatza…
Si in cea de-a saptea zi, Dumnezeu a binecuvantat familia. Si a vazut ca este bine..
Dupa miliarde de zile, omul a creat DROGUL: tutun, alcool, prafuri, tot ce poate crea dependentza…si a crezut ca este bine.
A crezut ca poate stapani toate fiarele pamantului…si chiar si Raiul…dar a stapanit doar Infernul…
A gustat omul din drog si a ucis pentru placere…
A simtit omul ce inseamna puterea si a vrut mai multa: a calcat in picioare sinceritatea, omenia, increderea. Si de fiecare data cand omul „mushca” din neverosimil, mai murea cate un inger…
Pana cand drogul a luat locul iubirii si iubirea in sine n-a mai fost un drog…A curs mult alcool si mult fum s-a ridicat din inimi frante si Dumnezeu privea neputincios cum omul distrugea cel mai de pretz sentiment.
Cupidon coborat pe pamant arunca sagetzi la intamplare, doar-doar se vor mai ivi perechi de indragostiti; dar in zadar…Asezat pe marginea unui trotuar, se intreaba unde e iubirea, dar intreba praful iar acesta nu-i raspundea…
Pedeapsa mai mare nici ca putu primi Cupidon:
Dumnezeu l-a exilat din Rai si, cazut in durere, Cupidon a devenit OM, a devenit pacat, a devenit dependent…
Si in prima zi a Apocalipsei, Cupidon a intrat in sevraj…
…Si a fost seara si n-a mai fost iubire si apoi n-a mai fost nimic…

Cam asta scriam acum un an cand am inceput proiectul Cupidon in Sevraj 🙂 Cam asta scriau si ziarele acum un an…Din pacate, evenimentul a fost transmis doar de televiziunile locale…

http://www.cugetliber.ro/1233871200/articol/34452/voluntarii-antidrog-leau-vorbit-tinerilor-despre-iubire-droguri-si-dependenta/

Sa vad cam ce voi scrie maine, dupa seara aceasta 🙂 Sper ca v-a placut :”>

Am primit un fel de leapsa de la colegutza mea de breasla, Hubbis, si pentru ca mi s-a parut al naibii de interesanta din primul moment, am de gand s-o onorez 😀 Asa ca haidetzi sa va spun despre mine cand vine vorba de iesiri si de shopping…
Sunt cazul tipic de fata, exceptand anumite puncte, deoarece, ca toata lumea, am fixurile mele.
Daca vrei sa ma scoti in oras, anuntza-ma cu cel putzin cateva ore inainte. Nu-mi place sa ma grabesc cand ies la o cafea; doar cand merg la liceu ma trezesc si pun pe mine ce apuc. Si in timpul saptamanii, nu prea ai shanse sa ma scoti afara din casa, decat daca este ceva prea important. Ajung acasa de obicei pe la pranz, destul de obosita, bag un somnic bun si dupa invatzat sau alte alea…
Ce este imperativ de stiut despre mine…nu-mi plac cluburile! God damn it, le urasc! Cu greu ma urnesc fetele sa ies in club cu ele de 2-3 ori pe an. Multa pregateala, multa cheltuiala, de cele mai multe ori lipsa de chef de dansat dar motivul prinicipal: lipsa de avansuri obosite din partea …oricui! De-asta prefer sa ies la un suc, la o cafea, in locuri relativ linistite, cu muzica pe fundal, cafenele nu prea fitzoase, ci mai degraba care sa ma faca sa ma simt ca la mine acasa. Dar daca ma duci intr’un loc cu specific oriental, mai ales arabesc, ai ocazia sa vezi cum zambeste pana si sufletul in mine :”> daca esti baiat vei obtzine si a 10-a intalnire, daca esti fata, m-ai castigat de prietena buna 😀
Pregateala de dinainte de a iesi? Pfff, imensa! Si nu pentru ca as avea nevoie sa acopar nu stiu ce imperfectiuni, ci pentru ca atunci cand ma duc la mall sau in oras, vreau sa arat bine, frate! Si fac asta ca la carte…fond de ten, creion de sprancene, fard ( imi place sa ma machiez ori cu umbre ori cu dermatograf negru), etc. Eu pun mult accent pe ochishori, pentru ca ii am mari, caprui si umezi ca o caprioara :”> si pe buze, pentru ca sunt „botoasa naturala” si trebuie sa ma bucur de ce mi-a dat Dumnezeu 😆 ( putea sa fie mai generos si cu sanii, dar de unde atata bunatate?! ) . Si daca Hubbis spunea ca parul ei nu se indreapta singur, ei bine, nici mie nu-mi apar bucle peste noapte 😀 Sunt cretzulina si am obsesia de a ma spala in fiecare zi pe cap ca sa am volum , buclishoarele frumoase, etc. Si ca sa elimin din start orice dubiu, NU, nu ramanetzi fara par daca va spalatzi zilnic. Eu fac asta de cativa anishori buni si sunt bine mersi ( ok, poate sunt o exceptie avand in vedere ca am ditamai blana :”> ). Dar macar atat..pentru ca nu ma machiez mai extravagant decat in week-end-uri si la ocazii, la liceu de obicei ma multumesc cu putzin fond de ten si cu coafura mea facuta de la 06:47 la 06:50.
Cat despre hainutze, nu’s nici laie nici balaie 😆 am chestii elegante, fitzoase, de facut parada modei si cand este vreo ocazie, adooorrrr sa defilez prin fatza „publicului” ca pe catwalk. Dar in restul timpului, imi iubesc teneshii si adidashii si blugii sunt la putere 8-> Tocuri si rochitze mai rar, chiar si vara…E al dracului de frumos, frate, dar cel putzin la fel de incomod! 😀
Doar ca mie imi place sa merg la shopping 😀 si chiar insotita, de fapt, mereu insotita! Si chiar nu este vorba de fitze, este vorba ca am nevoie de pareri…pentru ca mie mi se pune mereu pata pe cate ceva si nu sunt sigura ca intotdeauna alegerea este buna. Asa sper sa le explic si baietzilor de ce merg fetele „in ginta” la cumparaturi… 😀 Dar un lucru e sigur: nu-mi place sa ma probez! La naiba, nici cand trebuie sa aleg ceva pentru mine, pentru ca rabdarea nu este chiar cea mai mare calitate a mea :”>
Si hai sa ating si ultimul punct din post’ul asta interminabil…intalnirea propriu’zisa. Daca iti dau voie sa alegi locul, fa-o! Nu ma lua cu ” dar nuuu, after you! alege tu”, pentru ca din moment ce te las sa faci asta inseamna ca 1. vreau sa vad ce ai alege ca sa imi dau seama pe unde pierzi vremea 2. pur si simplu n-am idei 3. nu sunt atat de interesata de tine incat sa te duc unde imi place mie. Daca fumezi si comanzi Cola, cafea, sau ceva cu putzin alcool ( cat sa nu depasesti limita bunului simtz dupa), ai un plus la mine. Nu imi explic de ce, dar imi plac baietzii care consuma asa ceva, sa spunem, care au vicii usoare neduse la extreme…mi se par al naibii de masculini 8->. In timpul discutiei, am nevoie sa ma si asculti, dar sa ma si lasi sa vorbesc si nu ma intrerupe pentru ca urasc asta! Nu-mi vorbi prea protocolar dar nici nu folosi un limbaj de cartier, ai unda verde de la mine sa injuri doar daca treci de prima intalnire 😀 nu fii misogin ( sunt foarte feminista), nu’mi vorbi despre fotbal ( imi plac doar jucatorii ), nu epuiza subiectul politica ( am cunostiintele necesare unei discutii, dar ma adoarme) si nu-mi vorbi despre mashini ( pentru mine sunt doar frumoase/urate, mari/mici, colorate/necolorate). La sfarsit, daca te las sa imi platesti consumatia, inseamna ca ai fost baiat bun si pupi si a doua intalnire :> dar daca scot banii, ai slabe shanse. Dar nu trebuie sa te descurajezi, pentru ca sunt independenta si imi place sa platesc singura ce comand.

Pai si cam asta e :d cu Hubbis as iesi la o cafea pentru ca nici una nu s-ar supara daca cealalta ar intarzia 😆 Dar nu ma consider pitzipoanca si nici in extremea cealalta nu cad..:) sa spunem ca sunt doar…diva cu jumatate de norma 😆 ma aranjez si ma port in functie de situatie.
P.S: leapsa mai departe la Loryloo si Divine Anarchy! 😀