Am nevoie de ajutor. Adica am nevoie de idei. Problema e una cat se poate de simpla, cel putin aparent. Insa daca stati sa va ganditi bine, devine cam nenorocita: ce simbol pentru morala cunoasteti? Ma refer la un medalion sau ceva de genul, stiti voi… ceva care sa reprezinte cat mai fidel acest concept. Am auzit doar varianta de cruciulita de pus la gat pana acum. Faptul ca nu sunt tocmai de acord nu are nici o legatura cu cel ca sunt cam atee de felul meu. Pur si simplu nu sunt de parere ca religia e morala! Biserica a manipulat societatea mult si bine si nu e nevoie sa va tin eu lectii de istorie.
Am nevoie de sugestii. Va ascult! 😀
26/10/2010
Cum vedeti MORALA?
Posted by Chocolate Follie under Din cotidian | Etichete: ajutor, idei, medalion, morala, moralitate, religie, simbol, sugestie |[22] Comments
04/10/2010
Egoism pe toata linia!
Posted by Chocolate Follie under Din cotidian | Etichete: ajutor, amor, baiat, bani, bine, concluzie, declaratie, dragoste, efecte, egoicentrism, egoism, fericire, love, mama ranitilor, materialism, money, multumesc, planuri, portofel, refuz, respect, suflet, viata |[14] Comments
Am ajuns la simpla concluzie ca perioadele de egoism ne fac bine (chestia e a dracu’ de subiectiva, deci puteti sa fiti de acord cu mine sau sa-mi spuneti ca sunt idioata; accept orice varianta). Cel putin, la mine incep sa se vada efectele si sunt sigura ca vor fi si mai evidente peste cateva saptamani sau luni.
Nu mai vreau sa ajut pe toata lumea; refuz! Cand am facut-o, ori nu am auzit nici un “multumesc”, ori nu am avut parte de pic de respect sau o farama de consideratie. Asa ca, de ce efortul? N-am sa pot niciodata insa sa renunt la voluntariat…insa de Mama Ranitilor mi s-a taiat!
Am trecut si de faza cu “banii nu pot cumpara fericirea”. As baga replica aia cu “ o cumpara deja facuta” ,dar deja e un cliseu si suna prea a pitzipoanca de New York. Nu generalizez, dar haideti sa fim seriosi: banii conteaza al naibii de mult! Am pus mereu iubirea fatza de un baiat inaintea pasiunii monetare si nu am sfarsit bine. Nu. Acum stiu ce sa aleg dintre bani si dragoste…cel putin pentru moment. Si cred ca banuiti si voi raspunsul meu. Va spun ca voi urla din toti plamanii “MAKE LOVE, NOT MONEY!” doar atunci cand voi avea casa si masina mea, un job stabil si un salariu nesimtit. Pentru ca nu prea ai voce sa faci declaratii amoroase cand te trezesti cu o durere de gat de la curentul care se produce intre buzunarul si portofelul gol. Hai sa recunoastem, pe bune! A nu se intelege totusi ca sustin materialismul, pentru ca imi provoaca sila. Cred doar ca ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume.
Vreau sa ma gandesc mai mult la mine, la viata mea, la planurile mele. Va sugerez sa faceti acelasi lucru, indiferent daca ati inceput scoala, liceul, facultatea, masterul sau daca va stresati la acelasi job nenorocit. Daca nu ne gandim noi la propriile noastre nevoi si sentimente, atunci cine? 🙂
Da, sunt egoista. Si mi-a trebuit foarte mult timp ca sa ajung asa. Pentru ca sunt proasta de buna. Mi s-au umplut N pahare si sticle si butoaie pana sa zic STOP!.Stiu ca faza asta de “Choco este inceputul, cuprinsul si finalul in orice” imi va trece destul de repede. Nu sunt suficient de scorpie ca sa raman toata viata mea atat de egocentrista. Dar incerc sa ma bucur de perioada asta de “ nu dau 2 bani pe altii, pentru ca nu vreau si nici nu-i am!”. Si va spun sincer…MI-E BINE! Cu toata plecarea de acasa, treaba, cursurile, plimbatul si grija pentru ziua de maine, E BINE sa ma gandesc numai la sufletul meu si nu la al nu stiu carui nesimtit caruia nu ii pasa, care nu stie sa salute sau sa sune. Si sufletul meu va suna ocupat exact cand se va astepta mai putin! 🙂
16/09/2010
Doar nu e prima oara, nu?
Posted by Chocolate Follie under Despre dragoste si alte baliverne | Etichete: ajutor, amagire, durere, hemoragie, iubire, lacrimi, nefericita, palpitatii, plans, prima oara, rana, suferinta, teava, ultima oara |[11] Comments
Dar pentru ea nu e prima data cand e nefericita. Si nu va fi nici ultima. Mai rau decat orice este ca nu e prima oara cand e amagita, cand adoarme cateva nopti la rand cu zambetul pe buze, cand se trezeste cu cearcane de bucurie adanca, dar nu conteaza! Ca ce naiba, lumea nu se uita in ochii ei, ci prin ea si nu conteaza ce arata, ea stie ce simte si ce vrea. Si brusc este lovita de nici ea nu stie ce, exact in moalele inimii si hemoragia interna e atat de puternica incat parca simte fiecare picatura care se loveste de un perete deja tocit… Si deja nu mai e iubire si nici ura nu e, ca sa stie si ea pe cine sa injure; nu… e doar o nenorocita de teava care se sparge mereu, parca e lipita la loc cu guma Orbit ca al dracu’ instalator nu e bun de nimic! Dar pe ea nici atat n-o intereseaza, pur si simplu nu poate sa schimbe teava aia si o lasa asa… intr-o buna zi, poate ca o sa fie in stare s-o scoata de unde e, sa o rupa si se loveasca cu capul de ea pana cand hemoragia aia o sa devina externa, ca sa vada si altii prin ce trece de fiecare data.
Nu, pentru ea clar nu e prima oara cand e ranita…si parca nici nu mai stie cum e sa fie altfel. Nu mai crede nimic frumos in jurul ei, se indoieste de tot. Dar nici nu poate sa nu creada anumite cuvinte, ca doar dracu’ stie sa iti intinda o mana, dar nici ca te mai lasa daca faci greseala s-o apuci. Nu se poate abtine sa nu radieze cand aude ceva ce i se pare frumos si nici sa nu planga cand cade totul pe ea. Stie ca a doua zi o sa se ridice din gramada de moloz si o sa bantuie prin oras printre alte cladiri vechi, pentru ca doar cu trecutul mai poate trai. Stie ca poate azi e nasol, dar maine va fi sigur si mai urat si daca reactioneaza asa inca de pe acum, mai incolo cine o sa mai planga pentru ea? Pentru ca n-o s-o faca nimeni…lumea nu stie sa stearga lacrimi, dar apoi sa simta odata cu cineva..? Lumea parca nici nu mai stie ce sa-i spuna ca s-o faca sa inteleaga…Lumea asta parca e proasta si stie doar sa priveasca in gol. Parca se hraneste din suferintele alora. Parca…ah, bagami-as!
Dar nu e prima oara cand teava aia ii da palpitatii…cu totii avem probleme inauntru, in case, nu? A crezut pentru cateva secunde ca a rezolvat’o, dar a inceput sa curga iar. Ce dracu’ sa se faca daca nu gaseste nici un meserias bun?! Teava asta a inundat’o de atatea ori incat parca i se pare normal sa traiasca intr-o balta de confuzii, intrebari, nedumeriri, nervi, suparari. Si Doamne, ce n’ar da sa se inece odata! Oricum nu a invatat-o nimeni sa inoate si deja i se pare ca e cam tarziu…Nu mai vrea nici colac de salvare,nu are asa ceva in casa. Nu a avut nimeni grija sa i-l lase intr-un colt, in debara. Nu a avut nimeni grija de ea.
Nu, nu va fi prima oara si cu siguranta nici ultima cand va ramane intinsa pe burta in holul aproape intunecat ( la naiba, acum parca sunt niste probleme si la nu stiu ce fire de curent) si facand cerculete in acea balta,va astepta sa ajunga apa la vecine si s-o ajute ele cumva, pentru ca singura nu poate. Or sa vina si da, o sa ii fie si ei mai bine. In fond, teava aia va fi acolo si maine si in anii urmatori.
Se gandeste ca poate guma Five ar fi mai buna…
09/05/2010
O fata ca ea
Posted by Chocolate Follie under Despre dragoste si alte baliverne, music & art | Etichete: ajutor, baiat, despartire, Directia 5, fost prieten, fraier, imagine, inselat, iubit, lacrimi, melodie, minciuna, o fata ca ea, plans, regrete, relatie, scene, sustinere, trecut, zile negre |[17] Comments
Citisem eu la Loryloo ceva despre lansarea noului album Directia 5…nu sunt fana innebunita, dar au baietzii astia niste melodii de care e imposibil sa nu te indragostesti, mai ales daca esti o domnishorica mai siropoasa cateodata…
Si stand zilele trecute in mashina Smarandei, s’a gandit colegutza mea sa imi puna o melodie ca sa nu ma plictisesc in timp ce ea isi curatza gentutza. Si daca nu eram cu ea si Blondis cred ca izbucneam intr’un plans interminabil…
Mi’au aparut in fatza ochilor tot felul de imagini din trecut, scene din partea fostilor prieteni…Mi’am amintit de cate ori le’am zambit frumos cand imi spuneau ca nu putem sa ne vedem pentru ca au treaba, mi’am amintit de cate ori treceam cu capul sus pe langa ei dupa o despartire si in ce hal plangeam dupa cu perna in bratze pana o umpleam de rimel…Mi’am adus aminte ca am fost inselata de atatea ori incat acum am ajuns sa depistez minciunile de la o distanta considerabila; dar nu sunt mandra de asta.
Si stiti la ce ma gandesc acum, cand ascult melodia asta? Ca roata se intoarce, cum spune Habiba… dupa o anumita perioada, toti fostii mei prieteni cu care m-am reintalnit mai mult intamplator mi’au spus ca au fost niste fraieri, ca cel care va ramane mereu langa mine va fi cel mai norocos baiat de pe pamant…si ma intreb acum la ce imi folosesc toate regretele lor…ma mai intreb si la ce imi foloseste faptul ca in toate relatiile am incercat sa inteleg si ce nu as fi conceput niciodata, am incercat sa sustzin si sa ajut cat mai mult, am privit numai inainte in ochii iubitului meu si niciodata in stanga si in dreapta la altzi.. Recompensa mea a fost ca la sfarsit am suferit de 3 ori mai mult…si cand am avut zile negre tot pe capul prietenelor mele am ajuns.
O fata ca ea… macar de ar fi fost iubita cat iubea…
O fata ca ea (click aici ca sa ascultati ceva care o sa va topeasca in mod sigur)
Poate n’ai stiut sa pui
Un cuvant la locul lui,
Tot ce iti doreai sa’i spui…
Poate nu i-ai aratat
Ca o iubesti cu adevarat,
Tot ai uitat…
O fata ca ea,
Merita toata pretzuirea ta…
O fata ca ea…
S’o iubesti cat te iubea