E bine? E BINE!

Gata, gata, am venit si promit ca nu mai plec decat in toamna cand ma voi muta in Bucuresti, pentru ca sunt studenta la SNSPA, baby! b-) 😆 Ma bucur enorm ca nu m-ati parasit zilele astea, am citit toate mesajele voastre de incurajare si va multumesc mult pentru toate cuvintele frumoase de incurajare…se pare ca mi-au purtat noroc :D. Si acum, ca sa nu va mai fierb, incep sa va torn tot.
Ma, frumos Bucurestiul. Cu multe locuri intresante, pe placul meu. Doar ca am vazut si eu de-abia saptamana asta ce inseamna faimoasa aglomeratie bucuresteana. De-asta dupa cateva experiente cu 783-ul, m-am intors fericita la metroul meu, care initial ma speria grav, dar despre care am realizat ca e o binecuvantare pentru toti cei care trebuie sa ajunga la serviciu si la facultate.
Sooo, am stat intr-un apartament frumos, racoros al unei prietene. Sedea noastra ar fi fost chiar foarte placuta daca nu ar fi fost insotita de examene :(. Si cea mai groaznica zi a fost duminica…La 7 fara ceva am fost la SNSPA, sa dau examenul de admitere. Multa lume…si erau doar elevii care dadeau examene la psihologie, filosofie si economie. Cei care dadeau la romana erau vreo 300 si dadeau proba in alta locatie. Facultatea in sine mi-a placut foarte mult: curata, eleganta, zona buna. Profii par a fi foarte de treaba iar studentii din anii mai mari ne-au condus la sali si nu ne-au lasat sa ne pierdem prin cladire ca prostii, asa cum s-ar fi intamplat in alte parti. Pe scurt, organizare buna. Examenul a constat in 3 subiecte alese pe loc, in fatza noastra din cele 100 propuse. Si situatia statea cam asa: inainte sa plec, din cele 100, eu stiam foarte bine 85 din ele. Dar de celelalte 15 recunosc, nu prea aveam idee. M-am gandit ca nu sunt sanse sa imi pice exact ce nu stiu, dar, in paranoia mea de scorpioanca, cu o zi inainte de plecare, mi-am scos de pe net si restul subiectelor si le-am citit de cateva ori ca sa fiu eu sigura ca am parcurs tot. Duminica, STUPOARE: exact 3 din subiectele pe care le facusem cu cateva zile inainte! Si da-i si scrie, Dano, cat iti amintesti din fiecare si incearca sa structurezi ideile cat mai bine, ca sa fie eseul bine elaborat :lol:.
Imediat dupa ce am iesit de la filosofie, la ora 11, am pornit sa ma inscriu la Academie. In timpul asta, imi tot dadeam telefoane cu a mea surioara, care ma tzinea la curent cu ce era pe acolo. Raport situatie: perioada de depunere a dosarelor era intre 8-13, Suri era acolo de la 8 dimineatza, si pe langa ea, coada se intindea pe vreo 3 strazi ( in jur de 3000 de candidati adica ). Mi se urcase la cap… 783 a intarziat juma de ora si am mai facut inca o ora pana la Politie.Acolo, puhoi de lume. Multi ( parinti banuiesc) cu seminte si bere, de parca venisera la gratar, iar odraslele lor se inghesuiau buluc in fatza portilor. Jurnalistul de la Antena 1 m-a gasit exact pe mine dintr’o mare de oameni si prima sa intrebare a fost „E imbulzeala?”. Nu, frate!!! Asa ne place noua sa stam, mai inghesuiti, cand afara sunt 35 de grade! Si mi-a fost sila de politie… am terminat foarte repede tot ( desi pt mine orele alea au trecut ca dracu’) si ma bucur ca nu am avut sansa sa intru. Nu am avut nici pregatirea necesara si nici vointa sau suflet pt asa ceva. Nu as fi putut sa ma trezesc zilnic la ora 6, sa dau ture de teren ca nebuna, sa faca nu stiu cine instructie cu mine. Nu, nu eu… succes celor care urmeaza sa intre, sper sa stie in ce s-au bagat!
Da, au fost cateva zile foarte dificile si obositoare de pe urma carora m-am ales cu dureri de picioare, de cap, de burta si cu nelipsitul bot umflat :lol:. Am avut emotii mari, dar au trecut. Ieri cand am depus dosarul de inscriere la SNSPA, nu mi-a venit sa cred ca asta fusese tot: o cerere completata, o taxa achitata, cateva semnaturi si gata. Am fost si sunt cea mai fericita. Pentru orgoliul meu, astept acum si rezultatele de la limbi moderne aplicate, desi am intrat deja la Comunicare si PR. Si sunt mandra de mine si de facultatea mea! Iar pentru cei care isi doresc la anul sa dea la Academie: nu datzi decat daca sunteti foarte siguri ca asta vreti si decat daca va doriti voi din tot sufletul; altfel, n-o sa mearga si va veti chinui degeaba. Pentru cei care dati la SNSPA: nu dati filosofie :lol:. E frumoasa, dar nu e materie nici de examen, nici de bac. Dati limba romana sau economie. E mai bine :D.
Acum incep si eu sa ma bucur de vacanta. O sa incep sa merg la plaja ( si da, mi se cam rupe de radiatii), sa ies prin oras, sa lenevesc, sa stau 3 ore cu cafeaua in fatza, sa scriu mai des pe blog si sa vad ce mai faceti si voi, pentru ca am ramas in urma cu tot 😦 timp de mai bine de o luna, am fost pe alta lume. Dar promit ca ma voi pune la curent in cateva zile :*. In fond, nu am nimic altceva de facut. Daca sunt bine? SUNT BINE!

Anunțuri

 

18+8 = „…si-apoi a fost o nebunie…”

Maine am primul drum la Bucuresti – inscriere, depunere de dosare, etc. Plec la 5, ma intorc seara… Nu am mai fost in capitala de cativa ani si nu am mers niciodata fara un adult..acum mai am putin si devin eu unul… Voi fi doar cu Habiba..norocul nostru ca o sa ne invartim mai mult in sectorul 1 si putin prin 6.
Am dat peste melodia asta ( o stiu de mult, sunt fana Vama Veche) – „Andrei singur”. Eu cred ca li se potriveste multora dintre noi…exact ieri au trecut 8 luni de cand m-au aruncat si pe mine in sus baietii de 18 ori X 2 ( sunt mai speciala), 8 luni de cand m-am simtit mai libera ca niciodata, 8 luni de cand am scris asta. Si habar nu aveam la momentul respectiv ce ma asteapta: emotii, bac, facultate, plecare, despartire, totul pe cont propriu, decizii..
Vorba lui Liviu..am imbatranit cu 10 ani intr’un singur an 😆 eu nu vreau decat sa treaca si luna iulie cu bine…dupa, trec toate…


Usor usor incep sa-nnebunesc..
Privirea mea se-ndreapta-n puncte fixe..
Parc-au trecut opt ani si nu opt luni
De cind strigam ca „am doar 18 ani…..”..

N-am mai visat de mult ca pot sa zbor
Si nu mai stiu exact unde e marea si ce culoare are..
Si sunt atit de multe cuvinte pe care nu le stiu:
Ce-i aia trandafir sau muzica sau plaja…

……………………………………………………………………………………

LATER EDIT:

N-am dormit toata noaptea. De-abia am asteptat sa se faca 4 jumate sa ma trezesc…
Avem noroc si prindem ultimele 2 locuri din autocarul catre Bucuresti ( cel de 5:45:). De faaapt, erau rezervate insotitorilor soferilor, dar eram 2 fete singure care aratau bine, deci…:lol:
La SNSPA am terminat intr-o jumatate de ora. Totul foarte organizat, lumea foarte placuta si dispusa sa te ajute, sa iti arate, sa iti explice. Evident, foarte putine locuri ( atat la buget cat si la cu taxa). Am examenul duminica la prima ora si mai mult ca niciodata imi doresc sa intru. Imi aminteste mult de liceul meu si asta e de bine; de foarte bine, chiar!
Universitate – imensa cladire. Ma duc sa ma inscriu la limbi moderne aplicate. Vad negru in fatza ochilor: aproximativ 100 de persoane intr-o sala mai maricica. 2 tipuri de fise de completat, multe limbi straine combinate in cele mai ciudate moduri. Coada mare la depus dosare si la platit chitanta de inscriere…Si pana la 14 trebuia sa ajungem si in sectorul 6 la Jurnalism…
Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicare inseamna UN ETAJ ( etajul 6), aflat in sediul Politehnicii. WTF?! Nu vad care e legatura, dar banuiesc ca nici nu trebuie sa observ eu ceva. Candidati multi, 120 de locuri in total.
Am ars-o aiurea vreo 3 ore prin Unirii. Bucurestenii NU stiu sa conduca dar NU stiu nici sa traverseze. In rest, nimic deosebit. Aceeasi baieti frumosi si aceeasi magari ca si la Constanta. Cu exceptia faptului ca am iesit din Mc’ul din Unirii si am dat nas in nas cu Connect-R care mergea foarte grabit pe strada, discutand cu un alt tip :lol:. A fost un shoc pt mine, va rog sa ma intelegetzi…maine-poimaine ma trezesc ca stau langa masa lui Catalin Botezatu, amandoi la o apa plata cu lamaie.
Sunt obosita si ma enerveaza discutiile despre Madalina Manole. Jurnalistii de la nu stiu ce radio de rahat au anuntzat aceleasi lucruri despre moartea ei din juma in juma de ora, toata ziua. Pana maine deja or sa apara 1000 de ipoteze despre cum s-a intamplat, pt ca nimeni nu vrea sa inteleaga ca in spatele acestei femei aparent fericite, statea neimplinirea, tristetea si sictirul de viata. Pana maine deja o sa vad statusuri gen „RIP” si bocete si vaiete si tot pana maine, or sa apara nu stiu cati fani Madalina Manole. Totul peste noapte: la propriu!
Sincer, am ascultat-o doar cand eram mica. Cand ea, Laura Stoica, Silvia Dumitrescu, Loredana Groza, etc erau la moda. Pe vremea aia nu imi dadeam inca seama ca sunt un antitalent muzical si ii fredonam melodiile, dorindu-mi sa devin cantareata. Bine ca m-am trezit la realitate…:) Dar dintre toate, pe astea am ascultat-o cel mai des ( ultima oara acum un an):

Si DA, a fost o mare artista, a avut o voce superba si niste melodii pe masura. Dar noi am uitat de ea si am uitat ca a trecut prin multe si refuzam sa intelegem ca a fost nefericita. Daca nu s-ar fi sinucis, nimeni nu ar fi stiut ca azi implinea 43 de ani…Rusine sa ne fie!

 

In caz ca m-ati uitat

Yeah, yeah, dupa o saptamana de absenta, am revenit in peisaj 😀 Ma intrebase Alinutza daca bacul m-a mancat :”> ei bine, sunt intreaga, teafara si cu un birtai pietroiu’ luat de pe inima. Am avut niste zile oribile, niste dureri de cap si mai si…ca sa nu mai vorbesc de emotii. Au trecut toate. Acum astept rezultatele. Dar sincer, nu prea ma intereseaza cat iau; am realizat tarziu ca media de la bac nu’mi foloseste deloc la admitere.
Cum sunt totusi cam obosita si saptamana de emotii nu s’a terminat oficial, o sa va povestesc de’abia maine pe seara despre tot bacul. Momentan m-am gandit sa onorez o leapsa primita acum o saptamana de la Nice si Un nou sens.Ar fi fost mai bine daca as fi raspuns acestor intrebari in primele zile ale blogului meu, dar nu e tarziu nici acum. Daca m-ati uitat, va amintesc cu ce se mananca Choco Follie :D:

1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai?
Choco, mandra posesoare a varstei de 18 ani, in floarea vietii si a nebuniei :lol:. Imi plac zilele de joi, lunile noiembrie si mai, diminetzile cu cafea si soare, viata la oras, ciocolata, Cola, cartile si iubirea :).

2. Ai porecle? Care?
Neah, nu va asteptati la ceva funny. Doar simple apelative pe care le aud in anumite situatii…Satana, Habiba, Elf, Spiri 😀

3. O melodie trista, una perfecta şi 3 care îti plac muuult (una e suficient) :
Ar fi mai multe, sincer..am un intreg repertoriu de miorlaiala :”>.

Melodie trista: (mi-au dat lacrimile si cand am postat’o :-< )

Melodie perfecta: (pentru momentele frumoase, perfecte…si imaginile imi plac foarte mult)


Melodie care imi place mult: ( Vama e Vama 🙂 )

4. Ai animal de casa? Care?
Nu mai am, am ramas fara toamna trecuta 😦 nu stiu daca sunt pregatita sa imi indrept atentia si dragalasenia catre alt animalutz pufos/panos/solzos.

5. Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
Oooh, dar deja am. Unul din rolurile din „Neveste disperate” mi s’ar potrivi perfect :lol:.

6. Primul citat care iti vine în minte. Nu trisa, fara Google!
„Despre ceea ce nu se poate vorbi, e mai bine sa se taca” ( Wittgenstein). Si jur ca nu am trisat, mi-a picat la bac vineri :lol:.

7. Desenul animat preferat din copilarie.
Pai au fost cam multe..momentan imi amintesc de Sailor Moon, de Tom si Jerry, de „King Lion”, de Mica Sirena, 101 dalmatieni 😀 Da, am avut o copilarie fericita.

8. Iti place înghetata?
E retorica?

9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Eu sunt foarte multumita de prenumele meu :-?. Iar numele complet suna foarte frumos, spun eu ( nu am totusi de gand sa’l scriu). Adica, mi se pare ca are asaaa, o rezonanta deosebita :D. Dar totusi, daca as avea alte nume ( timpul nu-i pierdut, o sa ma „razbun” pe viitoarele mele fiice), mi-ar placea mult: Giada, Eva, Ingrid, Chloe.

10. Zi-mi un banc!
Bancurile nu sunt chiar punctele mele forte. Daca vreti sa cititi ceva haios, poftiti de facetzi o vizita pe la colegutzele mele – Alinutza si Rox., in mod sigur gasiti cateva ceva.

 

Entre dos Aguas

V’am avertizat ca o sa cam trag chiulul de pe blog si ma tzin de cuvant :”>. Observ totusi ca nu sunt singura, ca multi probabil sunt cu examene, unii poate sunt in vacantza sau pur si simplu vremea frumoasa i-a ridicat din fatza calculatorului si i-a scos la plimbare :). Daca lumea se distreaza, eu ma bucur. Doar e vara, ce mama naibii!!!
Sincera sa fiu, cu toate ca in mai putin de 2 saptamani incep si eu bacul, nu stau 20 din 24 cu ochii in carti :lol:. Mi-am spus ca am invatat destul in tot liceul, ca note mari oricum o sa iau, ca se mai si aranjeaza unele chestii si ca nu are rost sa ma consum degeaba. Mai bine invatz din greu pentru admitere…si am inceput deja sa citesc la filosofie pe plaja :lol:. Un caiet, o zona linistita, ulei pe spate, Cola rece in geanta si un telefon ca sa nu fiu chiar rupta de lume…cand mi se face cald, intru un pic in mare ca sa ma racoresc dupa care ma pot apuca iar de treaba. Sa stiiti ca functioneaza si e o metoda de invatat foarte relaxanta.
Dar lasand la o parte examenele si caldura, trec printr’o perioada foarte ciudata ( sunt sigura ca stiti si voi despre ce vorbesc, desi poate unii n-ati constientizat la momentul respectiv). Ma gandesc ca…nu mai sunt eleva, am terminat liceul deja. Dar nici studenta nu sunt inca, mai am de sustinut o admitere, mai am de mancat pana ma vad la facultate. In concluzie, cum naiba ma pot numi eu acum?! Nu sunt nici laie, nici balaie… ma simt a nimanui, ma simt ca intre ciocan si nicovala, nici la bar nici la spital, intre munte si campie, ca intre doua ape. Si pentru o persoana care pana acum a avut scorpuri destul de bine definite in viatza, e straniu sa nu se poata eticheta in nici un fel din punctul asta de vedere…
Paco de Lucia – „Entre dos Aguas” este pe repeat de cateva zile bune, de cand am starea asta si presimt ca o sa ramana in lista mea cel putzin pentru tot restul verii :). Din mai multe puncte de vedere… am terminat o etapa foarte importanta, urmeaza alta si mai si, dar momentan sunt in cumpana. Am prietene care vor schimbari radicale vara asta, care vor sa marcheze sfarsitul a ceva si inceputul a altceva, dar nu stiu cate realizeaza perioada asta de cateva luni in care suntem efectiv in aer.
All in all, eu sper sa va placa melodia :). Dati drumul la muzica, facetzi’va un 3 in 1 cu gheatza si odihniti’va… stim cu totii ca se anuntza o vara nebuna, nebuna de tot! :>

 

Nu stiam ca e foc daca nu ma ardea

Stiti cum sunt unii oameni..? Pana nu se ard singuri, habar nu au ca focul e fierbinte. Stiti cum sunt altii..? Blameaza anumite persoane pana cand se trezesc in sistemul pe care odata il judecau atat de aspru :).
Desi sunt constienta ca nu e tocmai bine, nu ma pot abtine sa nu etichetez o persoana de la prima vedere. Pentru mine, impresia dintai conteaza enorm. Cateodata am fler si imi dau seama ca am dreptate, dar sunt si datzi in care realizez ca ma insel.

Azi m’am prins eu ca m’am gafat tare in ceea ce ii priveste pe politisti. Adica, sa fim sinceri…cati dintre noi nu ii consideram pe asa-zisii oameni ai legii a fi destul de inapti? Cati nu’i comparam pe politisti cu Garcea? Si cati oare nu avem o parere atat de gresita..?
Nu vreau sa credetzi ca le iau apararea doar pentru ca dau admitere la Academie 🙂 stiti ca acum ceva timp am postat si niste bancuri cu politisti si mai stiti ca nu imi doresc atat de aprig sa intru la facultatea asta. Dar astazi am dat si eu examenul psihologic…examen prin care politistii trec de vreo 2 ori pe an. Si dati’mi voie sa va spun ca am intrat la ora 11 si am iesit la 15:30 cu nervii intinsi la maxim!
Ar spune multi ca un asemenea test nu e greu, ca poti sa pacalesti evaluatorii si sa pretinzi ca esti mai calm decat in realitate, mai sociabil, mai deschis, mai cuminte sau mai inteligent. Am observat ca daca nu esti, adio si un praz verde! E imposibil sa mintzi…
Pentru amatorii care pe viitor vor sa dea la Academia de Politie sau pur si simplu pentru cei care vor sa stie cum merge treaba pe acolo, dati’mi voie sa va spun ca lucrurile nu sunt asa de simple si de la mintea oricui precum cum par. Ma refer la faptul ca in orele astea in care nu am avut pauza ( am mers 2 minute la toaleta si atat 😆 ) a trebuit sa raspund la 200 de intrebari legate de caracter si personalitate, la 80 de intrebari menite sa testeze perspicacitatea si atentia, la 70 de intrebari logico-matematice pt IQ ( durere in cazul meu :lol:), la 150 de intrebari legate de inteligenta in comunicare + o ditamai autocaracterizarea scrisa pe moment. Inspiiiiiiiir siiiiiii…expiiiiiiiiir.. 🙂
Faza e ca din cauza mass-mediei in mare parte, noi ne’am format o parere de cacao despre politisti. Nu vreau sa’i ridic in slavi pentru ca stiu si eu ca unii sunt inapti. Dar nici nu are rost sa ii consideram pe toti niste dobitoci! Noi ne’am obishnuit sa apreciem pompierii foarte mult. De ce? Pentru ca in caz de incendiu, astia ne salveaza! Si ne’am obisnuit sa injuram politistii. De ce? Pentru ca astia reprezinta legea si e normal ca atunci cand cineva incearca sa ne impuna ceva, sa fim oarecum sictiriti si carcotasi. De’asta am concluzionat eu, ca, cine doreste sa intre in sistemul asta, trebuie sa fie tare in nervi, sa aiba un psihic de invidiat, sa nu puna la suflet si sa nu fie deloc sensibilicos :). Ori eu mi’s artista, frate, indiferent cat de colerica oi fi…Si tot de’asta nu am sa regret deloc daca nu am sa iau examenul psihologic: inseamna ca nu am aptitudini pentru un job gen CSI :lol:.

 

Punct de primavara, alineat si paragraf de vara

A trebuit sa vina si 1 iunie ca sa’mi dau si eu seama ca nu mai sunt copil…Cu toate ca de vreo 2-3 ani incoace nu mai simt nici o emotie cand vine vorba de Ziua Copilului, am preferat sa cred ca o pot serba in continuare; pana azi.

Regret mult sfarsitul primaverii. Am fost mai linistita, mai fericita, mai odihnita si mai iubita decat stiu ca voi fi pe tot parcursul verii. In acelasi timp, vreau ca lucrurile sa isi vada de cursul lor, sa trec cat mai repede peste examen, emotii si admiteri si sa ma teleportez direct in luna august. Imposibil. De’asta plang cu un ochi pentru ca primavara s’a terminat si rad cu celalalt pentru ca a venit vara si stiu ca mai incolo multe griji se vor termina …
Stiu ca ma asteapta ditamai depresia, intrucat luna asta va trebui sa invatz pe branci. M’am eschivat eu pana acum, dar deja nu mai merge. Sunt pe ultima suta de metri. Afara este deja o vreme prea frumoasa ca sa stai inchis in dormitor sa invetzi ( indiferent daca e soare sau ploua caldutz)…Am mai trait experientza asta anul trecut cand am dat examenul Cambridge: in iunie, cand toata lumea mergea la plaja, eu faceam listening’uri si tot felul de scrisori in engleza. Am vrut sa trec peste cat mai repede; si am trecut…acum vreau acelasi lucru.
Fara nici o intentie de a repeta ritualul copilariei de 1 iunie, azi am trecut pe la Mc. Nu mai eram nici decum la fel de incantata ca acum 8-9 ani; eram foarte nervoasa ( venisem de la Academia de Politie) si lesinata de foame. Multi copii, multa galagie…am mancat repede si am plecat. De’abia afara cand ma aflam sub o umbrela impreuna cu sora’mea uitandu’ne cum ploua torential si masina noastra nu mai venea, am realizat ca au trecut anii :). Poate prea repede…de’abia acum am inteles ca o papusica de plastica primit de la Mc intr’una din datile cand mergeam de 2-3 ori pe an cu ai mei, nu ma mai face fericita…Acum nu ma mai gandesc cu ce jucarii sa mai ies maine afara, acum ma gandesc daca o sa iau examenele care imi pot decide viitorul. Nici nu stiu cand s’a complicat totul atat de tare…Nu stiu cand am inceput sa sufar dupa baieti sau sa ma topesc dupa ei, nu stiu cand am inceput sa iau scoala foarte in serios, nu stiu cand am inceput sa ma gandesc la job’uri si la bani. Pana acum parca o gandeau altii in locul meu…Era mai simplu cand aveam 10 ani si tata spunea „Lasa, ca o fac eu pe fiica’mea politista!”; acum am realizat ca el nu are nici o putere si daca vreau, trebuie sa ma fac singura politista.
Asa ma uitam si azi la copiii care treceau fericiti nevoie mare cu parintii lor pe strada. Copiii care stiu ca parintii ii pot proteja mereu, care se simt intangibili cand ii au pe tati langa ei si mereu linistiti cand mamele ii iau in bratze. Cred ca asta inseamna ca ai ajuns la maturitate: cand iti dai seama ca parintii nu mai pot face anumite lucruri pentru tine si ca esti pe picioarele tale. Si daca vrei sa te descurci, trebuie sa iei asta ca atare…Dar am sa ma simt mereu pustoaica atunci cand, din diferite motive, o sa cad si o sa sangerez si o sa fug la mama sau la prietenele mele ca sa ma panseze si sa ma tzina in bratze 🙂 Stiu ca ziua a trecut, dar niciodata nu e prea tarziu: la multi ani tuturor sufletelor de copii!!! Pentru parintii vostrii veti ramane mereu pustani 🙂

P.S: toata lumea prezenta obligatorie la Machiaveliq…astazi este ziulica lui de nastere si trebuie sa’l pupam si sa-i uram toate cele bune! 🙂

 

And i really don’t wanna miss a thing!!!

Stiam eu ca pierd multe din cauza faptului ca nu stau in Bucuresti…in Constanta nu se intampla nimic! Dar de data asta mi-am zis eu ca e prea de tot: cum sa vina Aerosmith in Romania pentru prima data si eu sa nu’i vad? 😦
Stiam de concert de ceva timp…prima data cand am auzit anuntzul la radio am avut un shoc, tzopaim in fatza oglinzii ca o adolescenta americana inainte de primul bal. Cand am auzit data concertului am inceput sa ma miorlai ca aceeasi adolescenta care a fost invitata la dans de cel mai mare tocilar din liceu, si care, pe deasupra, i-a mai varsat si un pahar de punch pe rochie. DE CE PE 18 IUNIEEEEE? 😦 Adica, ma asteptam ca Aerosmith sa vina la Bucuresti, dar speram sa fie prin august, septembrie, cand voi fi terminat si eu cu bacul si admiterea.
Da, concluzia este ca ma oftic tare… Daca pana acum am fost micutza si pe ai mei ii umfla rasul cand auzeau ca vreau la Bucuresti pentru ca vine Madonna, Beyonce sau Shakira, acum degeaba am 18 ani si ceva, daca nu am timp ca sa ajung la concerte!
Dar din toamna situatia se va schimba radical! :-L Chiar daca nu voi avea banutzi sa merg la evenimente de genul, macar nu voi mai fi frustrata ca eu sunt la nu stiu cati kilometri distantza de cantaretzii mei preferatzi! Poate as avea macar norocul pe care l-a avut Loryloo, sa dau peste Steven Tyler pe langa un hotel, intr’un mall sau la o cafea 😀 .
Si daca merge careva dintre voi la concertul din iunie, sa imi spuna si mie cum a fost, da? 🙂 eu nu mi’s fana obsedata ( mi-a trecut perioada), dar morrrr dupa melodiile celor de la Aerosmith!