Am ajuns la 19 ani. Nu prea stiu ce sa zic, poate doar ca sunt foarte happy. Sa-mi explic fericirea, nu stiu. Profu’ meu de romana, Dumnezeu sa-l ierte, spunea ca fericirea si iubirea nu au nici o cauzalitate. Asa ca…why bother?
Da, e prima data cand schimb sufixul departe de casa 😆 e o premiera faptul ca ma trezesc cu Habiba ca fiind prima persoana care ma ia in brate si imi spune „La multi ani!”. E ciudat si ca cineva a insistat sa bata drumul pana la mine la 00:00 doar ca sa imi aduca un cadou si sa ma stranga in brate. Nu mi s-a mai intamplat asa pana acum :lol:. E prima data si cand sunt indecisa, cand habar nu am ce sa fac de ziua mea. Si culmea e ca toata lumea ( = persoanele apropiate) ma intreaba ce vreau. E enervant cand le spun chiar si in momentul asta ca NU STIU. Ce mai conteaza cand si unde cand eu stiu ca ma simt bine..?
19 ani impliniti la Bucuresti. Sper sa fiu aici si la 20, si la 21, si la 22…apoi dupa facultate mai vad eu. Dar e bine, e al naibii de bine…Nu prea imi gasesc cuvintele la ora asta, cred ca nu le am la mine. But i’m fine, i’m ok, i’m 19! 😀 Va urma…

Reclame

Azi-noapte fix la 00:00 i’am urat si eu „La multi ani!” sora’mii, care implineste nebuna varsta de 19 ani ( una destul de critica as spune eu; frate, nu e nici 18 , nici 20 :-L ). I’am urat toate cele bune si frumoase si raspunsul ei a fost chiar titlul articolului :lol:.
Deci da, saptamana asta este ziua lu’ Suri. Este ultima persoana cu care am sa va bat la cap, dar pe care nu pot s’o omit sub nici o forma ( este ca si cum as sari peste 13 ani din viatza mea).
La inceput, a fost Suri numai pentru mine; dupa atata timp in care mi’a purtat de grija, si’a meritat pe deplin statutul asta. Dar dupa o vreme, se pare ca a capatat titlul asta pentru toata lumea si a devenit Suri universala :lol:.
N’am cum s’o uit nici daca ma trazneste cineva cu un ciomag in cap! O sa imi amintesc mereu de costumul cu patratzele alb-negru pe care il avea in clasa 1 si pe care il detesta, o sa imi amintesc faptul ca o intreaga strada o astepta pe sora’mea sa traverseze cu biscutii in mana ( si credeti’ma, erau destule masini!), imi voi aminti si ca a fost atat de ametzita incat in clasa a 8-a s’a semnat „Pascal” pe un test la fizica si clar n’am sa uit niciodata ce cap a tras de usa de sticla atat de curata a unei colege de clasa 😆
Azi face 19 ani si ne’am autoinvitat la ea… Initial, m’am gandit sa ii printez pe un tricou toate vorbele si invataturile pe care ni le da ea cand vine vorba de baieti: „Lupu’si schimba paru’, dar naravul ba!”, „Mutu f*** pamantu’!”, „De’alde f*** vant si’aduce furtuna”, etc. Dar mi’am zis ca le stie deja, avand in vedere ca mi le repeta de fiecare data cand ii povestesc despre un fost sau actual prieten ( i’a detestat pe toti).Si in plus, nu se stie niciodata cand poate sa scoata una noua! :>
P.S: Si da, maimutza care se stramba mai jos cu 2 telefoane roz in mana, cu geanta si ochelarii Habibei, este Suri 😆 se vrea a fi o pitzipoanca, dar lipsa de silicoane, tocuri si multe chestii shinny o tradeaza.

P.P.S: neah, nu or sa fie manele pentru ca nu prea avem timp de asa ceva. Dar o bauta mica tot dam! Si nici bombonei dezbracatzi nu or sa fie, pentru ca sunt destul de costisitori…dar ii promit ca la anul, cand schimba prefixul, o sa i’l aduc pe Dudu Steel! =))

Acum am un an, de majoratul ei, i se inecasera toate corabiile si era suparata. Era evident din cauza unui el…sau poate a mai multora…sau poate a sentimentelor incalcite ori a ignorantzei..cine mai stie? pentru cine mai conteaza? Azi am gasit-o fericita, dupa cateva ore de somn in plus, era chiar foarte aranjata ( la liceu!) si zambea chiar si celora pe care nu ii suporta. Am intrat in clasa cu Blondis si impingand-o pe sor-mea care nu stia cum sa plece mai repede la cafea, ca sa ii uram cel mai sincer „La multi ani!” Habibei mele 🙂
19 ani, ma…Unora li se pare putzin, chiar inceputul vietii;mie mi se pare destul, pentru ca intotdeauna cand le ajungeam si eu pe fete din urma , dupa doar cateva lumi ele iar schimbau sufixul. Anul trecut cand au facut 18 ani, mi se parea cea mai mare realizare a lor. Nu erau atat de entuziasmate pe cum ma asteptam sau pe cum am fost eu in noiembrie 😆 Anul asta le’am vazut mai fericite si pe Habiba si pe Blondis…
N-am cum sa nu-i urez Habibei mele „Happy B’day!” de nu stiu cate ori pe ziua de azi; ne leaga prea multe. Sucuri, ciocolate calde si frappe’uri insotite de barfa si plansete uneori si rasete cel mai adesea, „hai cu mine!”-uri si „Hai cu tine!”-uri mai peste tot, sedinte foto, nervi mancatzi la cumparaturi in cabinele de proba ale magazinelor, pasii grabiti seara dinspre toate stradutzele din centru catre statia de 51, paranoia si frica si emotia, relaxare dupa perioade grele, nu stiu cate bronzuri la activ, regrete ca exageram cu ciocolata sau cu Mc’ul, „fata, ce ma enerveaza boul asta!” si „panarama naibii!”, si, mai nou…planuri de viitor 🙂
Sper doar ca ziua asta de 13 sa ii aduca multa fericire si tot ce isi doreste ( pentru ca lista’i lunga!), s-o poarte pasii pe unde a visat de atata timp si sa se ocupe numai cu ce a vrut dintotdeauna. Sa priveasca doar inainte, sa aiba putere sa puna punct si sa inceapa ceva nou fara regrete si fara sa-si aminteasca ce a crezut mereu „daca toate iubirile ar fi ca la inceput, nu ar mai exista suferintza in lume”…O adaptez un pic si spun ca, daca toate prieteniile ar fi ca la inceput, nu am mai avea de ce sa ne amintim si de ce sa tzinem una la alta..Si ii dedic melodia de mai jos, pe care stiu ca nu a mai ascultat-o de mult, dar care sunt singura ca o va impresiona pe fraierica pana la lacrimi („niciodata…sa nu uiti…de inima ta…:) ) La multi ani, Habiba! :*

Hai ca s-a dus si prima luna de primavara si a venit aprilie, care se anuntza a fi calduros dar si al naibii de ocupat pentru unii. Si o luam tare inca de la inceput…Peeeentru ca stiti ce e azi, nu? PRIMA JOI DIN APRILIE! 🙂
Lasand asta la o parte, hai sa trecem la lucruri neserioase, recte la Blonda mea, care implineste astazi pufoasa varsta de 19 ani 🙂 Eu ii mai zic la multi ani inca o data, cu toate ca i-am tot umflat capul inca de azi-noapte 😆 si nu numai…la noi e o traditie sa ne serbam zilele de nastere timp de o saptamana…pana luam cadou, pana ne hotaram ce facem, pana sarbatorim..Dar nu s-a plans nici una de asta pana acum, si n-o sa fie Blondis prima care o va face.

Deci despre a mea Blonda ( care o face grav pe blonda lu’ Bote >:) ) numai de bine! I-am cantat „Happy Blonde Day to you!”, am facut-o sa rada inca din primele ore ale varstei ei de 19 ani ( ea spune ca nu se simte diferit fata de ieri :-s ) si i-am promis solemn ca in toamna, cand ajungem la Bucuresti, o s-o inscriu la „Te pui cu blondele?”, pentru ca ii merge mintea foarte bine. Ea crede ca glumesc, dar eu chiar am de gand sa scot bani frumoshi de pe urma ei 😆 Dupa 13 ani de prietenie trebuie sa obtzin si profit de pe urma ei, nu? =))
Lasand si zilele de nastere la o parte, azi mai e si 1 aprilie, Craciunul pacalelilor. Cei nascuti azi cred eu ca au fost niste pacaleli, cu toate ca ei poate se cred pacalici 🙂 NOT! Pentru mine 1 aprilie nu e decat ziua Blondei, pentru ca nu am fost pacalita pana acum mai deloc; si chiar daca, sincer nu-mi aduc aminte, deci nu a fost mare lucru. Vreau sa aud acum de la cei patzitzi sau cele patzite ce glume sau farse v-au fost facuta in aceasta ziulica sau ce pozne le-ati facut voi la randul vostru altor prieteni sau cunostiinte 😀 Pe scurt si fara alte intoarceri, dati-mi si mie idei macar pentru la anul!
Si ca sa nu inchei ca nuca’n perete si sa spunetzi ca sunt cea mai pagana ciocolata pe care ati vazut-o vreodata, voi mentziona si despre faimoasa activitate de vopsire a oualor din Joia Mare. Imi amintesc cu drag de cand eram micutza cantitatile industriale de oua pe care le vopseau mama si bunica in rosu, galben, verde, portocaliu, albastru, cu frunze de ceapa sua cu frunza de patrunjel si alte diferite modele. Evident ca neavand cu ce sa-mi ocup timpul, ma ocupam si eu cu „incondeierea” oualor pe care mi le dadea mami ( 3-4 maxim, nu va facetzi prea mari iluzii, n-am fost niciodata cine stie ce talent in pictura :lol:). Azi insa toata lumea are altceva pe cap sau timp prea putzin si facem totul pe fuga…pacat…insa norocul nostru ca macar nu se pierd obiceiurile! 🙂