Eu nu prea ma bag la concursuri. Mai degraba le organizez, de aceea am si ales o viitoare cariera in PR :D.
Am primit un mesaj pe Facebook acum cateva minute in care am fost anuntata ca am fost aleasa la urmatoarea etapa in cadrul concursului Calendarul Redd’s – Too tasty for men. Adevarul este ca ador berea asta si imi place si sa pozez, deci m-au nimerit! 😆 Va rog deci, daca aveti cont de Facebook si daca doriti, sa dati si voi un LIKE aici. O sa va anunt dupa 13 ianuarie daca am fost sau nu una dintre cele 12 finaliste. Tineti-mi pumnii!!!

Anunțuri

Brazii de Craciun seamana oarecum cu relatiile. Cele reale sunt cu siguranta mai frumoase, insa e prea mare agitatie, prea mare mizerie. Despre cele false poti sa spui ce vrei. Dar nu poti nega faptul ca pun mult mai putine probleme.

( Tony Parsons in „Lectii de viata” ).

Dupa cum v-am mai spus, nu am net. Dar ce e drept, am si o gramada de citit si de scris pentru saptamana viitoare. Proiectele pentru facultate imi mananca zilele, dar nu numai mie. Sunt placute ce e drept, dar s-au adunat toate exact acum. Si stiti cum e omul: cand peste o saptamana stie ca pleaca acasa si ca peste alte doua vine Craciunul, numai chef de lucrat nu are!


Si iata-ma mergand la biblioteca joi dupa-amiaza, incercand sa ma apuc de tema pentru management si marketing. Stupoare! Jumatate de sala plina de fetele din SNSPA care rasfoiau nervoase carti de Kotler si alte manuale. Mi-am bagat picioarele si am revenit azi. Deci da, va scriu din biblioteca ( simtiti si voi linistea din jurul meu? 😆 ). Dau peste cam acelasi peisaj. Norocul meu ca de data asta, am facut posta materialele din bibliografie. Era o situatie chiar comica: contrar parerii mele si a multora in general cum ca sala 6 ar trebui sa fie plina de studenti de la ASE, fetele din SNSPA au pus stapanire pe ea. Si da-i si fa schimb de informatii, fotografiaza pagini si intreaba in stanga si in dreapta ce a facut fiecare ca sa stii sa faci tu altceva :). Da, e obositor. Si e stresaaaaaant! Cand te gandesti ca ai de predat ditamai tema peste cateva zile, plus altele la fel de mari intre timp, iti cam vine sa te urci pe pereti. Dar atmosfera din sala era superba, dupa parerea mea. Sa vezi atatea persoane din grupe diferite ca studiaza, ca se consulta si ca au in comun acelasi obiectiv, e ceva! Nu stiu daca prin aceste teme, profesorii urmaresc strict cunoasterea. Nu se gandesc ei oare si la socializare? Mi-ar fi greu a crede ca nu ! 🙂

Da, am un proiect de prezentat pe tema asta, dar nu prea conteaza. Ideea e ca fara tehnologie, lucrurile chiar merg al naibii de greu! Ii apreciez intr-un fel sau altul pe oamenii care se pot descurca fara ea, dar sincera sa fiu, fara telefon mobil eu ma simt dezbracata!
Iar am probleme cu laptop-ul sau mai bine zis, cu internetul. Imi aduce aminte de prima saptamana in care ma mutasem la Bucuresti si ma simteam rupta de lume si de toate, doar pentru ca nu mai puteam accesa blogul si nu mai puteam intra pe yahoo. Urmeam prin toata casa semnal de la vecinul de jos sau de deasupra ( care dintre ei o fi fost) si cand prindeam una, lasam balta tot doar ca sa pot intra un pic pe internet. Nu stiu cum reusesc altii fara tehnologie, sincer. Asta nu este un moft de al meu, dar pur si simplu eu personal nu prea mai pot fara…Unii spun ca s-ar simti mai linistiti daca nu le-ar suna telefonul de 1000 de ori pe zi, daca nu ar petrece ore in sir in fata calculatorului sau daca nu ar fi bombardati de emisiuni televizate de pe toate canalele. Nu si eu… am dedus din toate perioadele in care nu am avut acces la informatie ca tehnologia imi acorda o liniste sufleteasca si psihica. Daca nu stiu ceva, dau un search pe Google. Daca vreau sa vorbesc cu cineva, intru pe mess sau imi deschid telefonul. Daca vreau actualitate, pornesc tv-ul. E atat de simplu!

Ne place sa promovam numai cacaturi, ma! Ca asa suntem noi romanii… Prosti nu, doar dobitoci pentru ca nu scoatem la inaintare pe cine merita, ci vrem sa vedem pe scena sub lumina reflectoarelor doar gunoaiele, doar scursurile societatii. Si de ce? Pentru ca sunt funny?! E funny faptul ca zilnic se vehiculeaza niste perle la TV si pe net de nu iti vine sa crezi?! Mai radem, dar deja exageram!
Am ramas masca acum cateva minute cand am primit urmatorul mass:

Super eveniment Balul Balurilor , Club Wish Constanta, 10 Decembrie, Concurs Miss si Mister boboc Constanta, invitati speciali: Dj Sava si Raluca & in calitate de prezentator Perversul de pe targul Ocna plus alti invitati surpriza.Biletul aniticipat 20 de ron, la intrare 30 de ron.

Intrebarea mea este: ce dracu’ e asta?! De cand cei mai inculti oameni din Romania au rol de MC sau de prezentatori la balurile liceenilor? De cand mama naibii sunt considerati atat de „tari” incat sa apara in fata a nu stiu cator pusti in formare? Si stiti ce e culmea, ma? Ca dupa aia ne plangem ca adolescentii sunt asa si pe dincolo. Pai daca le dati Perversu’ de pe Targul Ocna si pe altii ca el, la ce va asteptati: la tinere talente inmugurite?! Ma astept ca in curand sa apara la vreun bal si „Caut prietena, da’ nu gasesc!”, insotit de prietenul sau monosilabic „Sau”.
Si revin: ce dracu’ e asta?! Ce e in mintea organizatorilor? Adica niste tarani fara scoala scot bani grei pe prostiile pe care le debiteaza? Ma, ce ne mai place noua romanilor sa ii vedem pe altii mai prosti ca noi…Si pun pariu ca maine vor intra multi pe mine din Constanta si ma vor lua la rost. Altii imi vor spune probabil ca au de gand sa mearga doar din curiozitate. Ma’ ass!
Oare chiar nu mai stim sa aprecim glumele bune?! Chiar gustam atat de tare prostia si dobitocenia? Paradoxal, marturisesc sincer ca si eu sunt curioasa: ce naibii le va spune Perversu’ ala oamenilor? Cat va dura programul sau? Oare stie sa citeasca macar de pe foaie numele concurentilor la Miss si Mister?
God, am atatea intrebari…sunt atat de nervoasa si atat de intrigata, cum nu am mai fost de mult! In ritmul asta, incotro mai oameni buni?…

Hai pe bune acuma! Cred ca asta e singurul moment de cand am ajuns in Bucuresti in care imi doresc cumplit sa fiu acasa! Cum sa fie seara de 5 spre 6 decembrie si eu sa nu fiu acasa sa il astept pe Mosu’? Cum sa fiu singurica in camera ( tradatoarea de Habiba e in Constanta) si sa fiu sigura ca nu o sa primesc nimic, nici macar o nuielusa amarata? Hai serios, cati dintre cei care teoretic sunt deja pe picioarele lor la facultate il mai asteapta pe Mos Nicolae in seara asta? Asa de curiozitate, sa stiu daca sunt eu absurda ( copilaroasa oricum sunt) sau daca cei care au deja peste 17-18 ani mai primesc cadouri in noaptea asta…
Lasand la o parte dilma mea, in momentele astea nu imi trece prin minte decat verisorul meu mai mic din Italia. Nu cred ca pe acolo se sarbatoreste Sf. Nicolae ca la noi, dar tare as vrea sa ii vad mutrisoara cand va primi cadouri ( cu toate ca nu are nici un macar un an; se comporta totusi ca un om matur). Nu pot sa nu va arat cateva poze cu el, pentru ca e singura persoana la care ma gandesc acum.



Si ca sa fiu in ton cu sarbatoarea, m-am gandit sa va scriu si cateva lucrusoare despre Mos Nicolae. Nu e bai, le gasiti si pe Google. Dar daca sunteti la mine, nu vreau sa va mai obositi sa le cautati si in alta parte. Nu va lungiti totusi prea mult, puneti mana si curatati-va ghetutele ca cine stie… :>

Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.

De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.

La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.

La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare.

In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri.

Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri.
In Siria, cadourile vin cu o camila tinara in data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe copilul Hristos.

Am gasit si eu nitel timp sa mai rasfoiesc bloguri. Si nu m-am incurcat! 😆 nu mai trecusem de mult pe la unele domnite, dar asta nu inseamna ca le-am uitat!
Si-asa am dat la Hubbis peste un articol kilometric ( se putea si mai lung zic eu, subiectul este inepuizabil) in care ne povesteste despre cat de obsedati si de porci sunt UNII barbati. Nici nu stiu daca ar trebui sa-i numesc barbati…Simpla prelungire dintre picioare nu le da dreptul de a apartine genului masculin, cred eu.
Dar revenind…articolul scorpiutei m-a facut sa imi aduc si eu aminte de cate experinte asemanatoare am avut si eu parte. Destule, din nefericire. Si daca Hubbis are parte de invitatii porcoase, apai barbatii au ce au cu buzele mele. Si stiti ca e enervant si frustrant intr-un fel? 😆 Pentru ca majoritatea coboara privirea spre sani sau spre fund. Nu si in cazul meu. Cei mai multi se opresc la buze, ca si cum mai jos nu ar avea ce vedea! 😆 Va dati seama sper ca glumesc… tare mi-ar placea uneori sa am platfus pe tot corpul, ca sa pot merge linistita pe strada. Norocul meu ca nu in treacat, nici unul nu poate sa-mi arda cate o palma sau sa ma atinga. La fund se ajunge mai usor, la buze e mai dificil :).
Da, de intamplari de-astea am avut parte cu toate, mai mult ca sigur. Si incercam sa le uitam, pentru ca le consideram penibile si scarboase. Si incercam sa avem grija de noi ( da, umblu cu spray-ul paralizant in buzunar, chiar daca stiu ca nu e extrem de eficient) pentru ca stim ca experientele astea ne marcheaza. Si incercam ( unele dintre noi! ) sa ne imbracam mai decent cand suntem singurele pe strada, dar ce te faci cu cei care te claxoneaza chiar si iarna, cand ai pe tine o geaca pana in pamant si esti infofolita mai ceva ca o araboaica? E grele, ma fetelor..
Insa in cele mai multe din cazurile astea, am avut noroc sa nu fiu neinsotita, ci cu vreuna din prietenele mele. Si altceva e cand imparti nervii sau spaima in 2. De cele mai multe ori, am fost colega de „Ce dracu’ ne facem?” cu Habiba… Am invatat sa ii mirosim de la o posta pe indivizii dubiosi si deja avem tot felul de tactici pentru a-i evita. Se stie deja ce inseamna „Habiba, opreste-te un pic, MA SUNA TATA!” sau „Fata, hai sa traversam”. Cealalta nu mai intreaba nimic, ci doar executa. Insa ce te faci cu indivizii care se plimba cu prietena de mana si cand trec pe langa tine, iti plimba subtil mana pe fund sau pe vreun san? Nu poti prevesti fanteziile unui barbat…
Da, am scris foarte random in articolul asta. Insa am simtit nevoia sa ma exprim si cred ca Hubbis m-ar fi impuscat daca i-as fi dat un ditamai comentariul pe blogul ei. Concluzia este ca e greu sa fii femeie in ziua de azi, dar si mai nasol e sa fii unul dintre acei barbati care trec pe strada si plini de „libidonisism” ii marturisesc unei femei ce i-ar face. Se gandesc oare acei barbati ce le-ar face femeia respectiva daca ar avea un cutit, un pistol si muschii lui Arnold Schwarzenegger? 😆