Film de noiembrie

Stiu ca practic am sugerat o a doua parte la „Si daca timpul curge, sa curga in pahare”, doar ca aceasta va fi poate la anul, pentru ca acum nu prea ma mai simt in stare. Am inceput sa ma pup si eu foarte serios cu facultatea, cu N proiecte si teme, cu mers la BCU in mod regulat si da, e al naibii de obositor ( nu, n-am sa folosesc niciodata cuvantul „GREU”, pentru ca imi place prea mult ceea ce fac). Dar cred ca asta a fost unul din riscurile Bucurestiul: invatat, invatat si iarasi invatat!
Imi cer scuze si daca am mai inceput sa lipsesc din peisaj…e de bine, stati linistiti :lol:. Doar ca fericirea ma tine departe de laptop, ca si temele si gandurile pe care le am uneori…Chiar aseara inainte sa adorm mi-am amintit de un film pe care l-am vazut in urma cu multi ani, dar care are mereu aceleasi efecte asupra mea. Stiu ca v-ati fi asteptat ca in mod normal sa recomand „Sweet November”. O fac! Daca nu l-ati vazut pe luna asta, nu mai asteptati! Dar vroiam sa va vorbesc de data asta despre „Stepmom”, un film de acum 12 ani, avand in rolurile principale pe una dintre actritele mele preferate – Julia Roberts si pe Susan Sarandon.
Povestea nu e foarte complicata, e un caz clasic, as spune. Un cuplu cu 2 copii ( o fata in varsta de 11-12 ani si un baietel) divorteaza. Raman in relatii bune, impart custodia copiilor. Pana cand tatal isi gaseste o iubita mult mai tanara decat el, pe care se hotaraste s-o ceara de nevasta. Totul clar pana aici, insa nici nu va dati seama cat de al dracului de complicat este pentru copii, mai ales pentru fata care incepe sa se confrunte cu probleme adolescentei, s-o accepte pe mama vitrega. Si ca totul sa fie si mai dificil, mama descopera ca are cancer si ca va muri in viitorul apropiat.
Nu spuneti ca mama vitrega ( Julia Roberts) este o scorpie doar din cauza ca urmeaza sa ii ia locul celeilalte…Este greu si pentru ea… E tare nasol sa se dea peste cap sa isi adapteze obiceiurile si munca la noua viata de familie si mai ales sa ii faca pe copii sa o accepte macar.
Serios, exista probabilitatea sa-l fi vazut. Dar daca nu ati facut-o, descarcati-l. O sa va aduca aminte intr-un fel sau altul de mamele voastre, de care stiu ca majoritatea sunteti departe…

 

My Sweet November

Dupa ce v-am frecat un an intreg la cap ca sunt indragostita de luna noiembrie, iata ca a si venit! S-a lasat cam mult asteptata, ca intotdeauna, dar presimt eu ca a meritat toate supararile si miorlaielile de pana acum :). Numai frunzele acestei luni stiu sa se usuce odata cu lacrimile si numai vantul de acum stie sa ia cu el toate amintirile urate. Mi-a fost dor de soarele asta acid care ma arde pana pe dinauntru – simt si eu ca sufletelului meu ii este cald, dupa muuuult, muuult timp.
1 noiembrie m-a topit. Nu aveam cine stie ce planuri, dar ziua a fost un dulce fluid; la fel vor curge si urmatoarele. Asteptam cascada asta de momente frumoase. Good things come to those who wait, vorba Habibei mele. Si au inceput sa vina.
Imi doream de mult sa merg la un concert Alexandrina Hristov. Pentru cine nu o stie, EA este! Ea, o artista completa, cu niste picturi exact pe gustul meu, cu niste copii minunati si cu cele mai directe melodii catre tot ce inseamna EU. Nu ii ratati urmatorul concert, mai ales daca va aflati in Bucuresti. Este genul de persoana care are nevoie de o ora sa va faca sa o adorati, sa iubiti detaliile si viata, sa asteptati fericirea.

 

Flash-uri in Bucuresti

De-abia ieri au aparut primele poze in Bucuresti. Am mai avut noi o tentativa si saptamana trecuta, dar nu prea ne-a iesit. E greu sa faci fotografii indiferent de coltisorul de capitala in care te-ai afla – multa aglomeratie, multa circulatie, viteza mare, nici nu apuci sa focalizezi bine ca ti-au si trecut zece persoane prin cadru :lol:. Insa ce mi-a placut in Cismigiu este faptul ca toata lumea face poze, fie cu telefonul fie cu aparate profesioniste. Se vede ca acest parc este o sursa mare de inspiratie atat pentru artistii din domeniul artelor vizuale, cat si pentru cei pasionati de literatura sau muzica.
Tot ieri am apucat si noi sa ne plimbam pe faimoasa strada Lipscani. Habiba a pozat pana si cateii, pana si placuta pe care este scris numele strazii. Am dat de un targ medieval, de multe tarabe cu chestiute, de o repetitie a baietilor de la Vunk. Stiu ca poate pentru unii e foarte normala agitatia asta, dar pentru mine inca e ceva nou. M-am plimbat weekend-ul asta mai mult decat am facut-o de cand sunt in Bucuresti si sunt mai fericita decat am fost tot anul asta…
Simt ca fotografiile ma asalteaza din toate partile. Intr-un coltisor din Tineretului avea loc o mini sedinta foto iar la Unirii se filma o noua reclama la Skoda. Imagini peste tot, oameni care se chinuie sa prinda fiecare moment…
P.S: Cica „Zodiile si fotografia” :
Berbec – Vrea doar sa apara-n poze. Cat mai multe poze!
Taur – Cumpara cele mai scumpe albume de specialitate.
Gemeni – Nu-i place sa pozeze, dar apare peste tot.
Rac – Poate face oricand o cariera in fotografie.
Leu – Poze numai cu telefonul.
Fecioara – Pe mine cine ma pozeaaaazaaaa?
Balanta – Prefera fotografiile alb-negru.
Scorpion – Un fotograf talentat.
Sagetator – Cumpara numai aparate digitale.
Capricorn – Pozeaza pe furis.
Varsator – Are fantezii in camera obscura.
Pesti – Nu suporta sa zambeasca in poze.

 

Credeam ca nu mai vine si a venit.

Acum cateva luni cand ma gandeam la 1 octombrie, la mutarea in Bucuresti si la inceputul facultatii, era ca si cum as fi avut din nou 5 ani si mi-as fi inchipuit cum as fi aratat la 30. Din motive fataliste si nebunesti pe care numai sufletelul si creierasul meu ar fi putut sa le invoce ( nu, nu le reproduc), am fost sigura ca nu mai prind luna asta, nu imi vedeam viata mai departe de vara asta. Credeam ca octombrie nu mai vine si a venit.
V-ati prins desigur ca articolul asta a fost programat ( v-am spus doar ca nu va las sa uitati de mine si nici nu putea sa treaca ziua de 1 fara toate cele bune din partea mea). Insa chiar mi-am dorit enorm sa va urez o luna cat mai frumoasa, mai plina de fotografie, de inceputuri, de vise, de bauturi calde, de persoane agreabile si chiar iubite, de banutzi chiar ( de ce nu? ), mai plina de plimbari prin parc ( pasind pe frunze) si de vise…
Si daca va intrebati ce fac, probabil ma minunez si astazi de cat de frumoasa e casa mea, dar injur multitudinea de lucruri pe care in mod sigur nu le voi fi terminat de aranjat! In mod sigur am investigat deja magazinele de prin zona si acum incep sa umblu prin cafenele. Tot ce e posibil sa imi fac planuri mari pentru weekend, care ar consta in, bineinteles, luat Bucurestiul la picior. Da, sunt fascinata dar si usor speriata. Dar asta doar in cazul in care va intrebati cum sunt primele mele zile aici…:)
P.S: ascultati-o, va rog… e chiar… de octombrie…

 

Artistii sunt chiar sub nasul nostru

Ma gandeam de mult ca ar fi timpul sa promovez persoana care sta in spatele fotografiilor mele. Pentru ca dincolo de comentariile pozitive de pe Facebook sau de pe blog, numai noi stim povestile fiecarei sedinte foto. Si la ora actuala sigur nu m-as fi laudat cu un fel…eh, sa ii spunem „book”, daca nu ar fi fost Habiba.
Tot incerc sa o conving sa faca un job part-time din asta. Stiti voi, fotograf de nunti, botezuri, majorate. As putea fi ca un PR pentru ea, doar ce mama naibii, meseria asta mi-am si ales-o, nu? 🙂 Dar nu e sigura daca vrea asta… Ea stie ca mai are foarte multe de invatat, dar eu stiu si ca o sa aiba timp. Mai tind sa cred si ca vrea sa pastreze fotografia ca pe un hobby pentru inimioara ei, ca nu doreste sa transforme aceasta pasiune in bancnote. Apreciez enorm lucrul asta, in contextul zilelor noastre in care romanii incearca sa scoata bani si din piatra seaca. Cred ca ea nu vrea sa ramana cu sufletul sec…
Am tot indemnat-o sa isi faca un site special in care sa posteze fotografiile ei ( pe langa conturile mele de facebook si chiar hi5 cand imi mai aduc aminte, care sunt pline cu poze facute de ea). Minunea s-a intamplat acum o saptamana sau doua, dar am preferat sa las sa treaca putin timp ca sa se hotarasca tot ce vrea sa ne arate. Si credeti-ma, are ce! Nu vreau sa va inchipuiti ca fac asta pentru a-mi promova mie imaginea ( ma veti recunoaste in mai mult de jumatate din creatiile ei). Nu. Doar ca sunt modelul pe care ea experimenteaza tot felul de lucruri, pe care ea o sa puna in practic orice detaliu invatat. Sunt modelul care o sa spuna mereu cu mandrie ca fotografa ei este Korina Inoubliable si o voi obliga mereu sa se semneze pe orice poza care ii apartine!
P.S: sa nu uitam de adresa ei pe Deviant.

–––––––––––––––––––––––

Inca de la inceput am stiut ca Andrei nu ma va dezamagi. Pana si numele lui imi inspira ceva, iar primele lui poezii promiteau mult. I-am spus asta. I-am spus sa fie mandru de el si sa nu isi doreasca altceva. Ma bucur ca i-a iesit. Mai mult decat va inchipuiti…
Am avut ocazia sa urmaresc evolutia sa literara de la poezii care exprima mai putin la unele care ori m-au cutremurat ori m-au pus pe ganduri. Si de multe ori i-am spus ca are talent, de la fel de multe ori colegii de blogosfera i-au spus ca ar trebui sa publice o carte. Isi dorea si el asta. Si se pare ca a reusit intr-un fel sau altul. Volumul nu ii apartine in totalitate, dar aici se regasesc multe dintre gandurile sale.
De ce este atat de big deal si pentru mine…? Pentru ca il inteleg. Pentru ca visul meu de ani de zile este sa devin scriitoare, sa imi public poeziile. Nu am reusit. Din diferite motive, care sper sa dispara pe viitor. Niciodata nu e prea tarziu, dar sper ca vreodata sa vina cat mai repede…
Vreau sa il felicit din suflet pentru realizarea lui, care sunt singura ca i-a adus o satisfactie sufleteasca si o bucurie enorma. Si vreau sa stiti ca asa arata cartea, daca dati de ea prin librarii, nu ezitati s-o rasfoiti. Va zice Chocolate ca o sa va placa! 🙂

 

Barbatul si cele doua cuvinte

Esti barbat, nu esti deloc complicat, esti relativ simplu: ce ai in inima ai si in minte.
Spui deschis tot ce gandesti, mai putin cand vine vorba despre cele doua cuvinte pe care as vrea sa le aud in continuu eu, insa daca nu mi le spui, nu inseamna ca nu…ca nu…
Tu incerci, dar nu prea reusesti, crezi ca nu e specific barbatesc…( ascultati versurile, va rog!! Imposibil sa nu va placa!!)

Si adevarul este ca de cele mai multe ori le sunt scoase cu patentul din gura cuvintele astea :lol:. Va dati seama in ce dificultate ii punem la aniversarea noastra, la vreo sarbatoare, cand ne uitam la ei dand din gene sau cand ne pregatim sa ii sarutam cu patos, asteptand acel ceva? Pentru ca nuuuu, noi nu ne multumim cu niste flori, cu un „esti foarte frumoasa azi, iubito!” , cu o cina in oras. Noi ciulim bine urechile, lor li se pune un nod in gat.
Si daca de la copiii de 14-15 ani mai scoti cate doua cuvinte de’astea, pentru ca ei inca nu stiu cum e treaba, cei mai mari baga mainile in buzunare si spun „N-am!” cand vine vorba de asa ceva. Si daca inainte de casatorie tot auzi ” teiubesc!” spus pe nerasuflate, dupa, o sa auzi doar ” te iub..baai, ce greu e!”. Ca doar e nevasta’ta si cine stie ce pretentii isi ridica daca tu te dai sensibilicos pe langa ea :lol:.
Rad eu rad, dar nu prea e rasul meu. Am cunoscut destui baieti care nu spun ce le trece prin minte, ce simt, baieti care te baga involuntar in ceatza. Si tot ei spun ca noi suntem alea dificile, cand de fapt noi nu prea le intelegem lor limba. Barbatii toti sunt chinezi, dar noi suntem alea cu ochii alungiti :).
Si totusi cred ca o sa fie si altfel. Altfel adica mai bine, mai frumos. Nu sunt siropoasa, n’am pretentii de Hollywood, caci nu vreau o iubire ca in filme, ci una reala, cu „actori” care dupa „filmari” se intorc impreuna acasa, beau un ceai si adorm imbratisati. Nu neg visele mele referitoare la sarutatul in ploaie sau la plimbarile luuungi pe malul marii…dar le’as da pe toate in schimbul unui „TE IUBESC!„.

 

Azi dau share.

Azi dau share la un premiu primit de la surioara mea mai mica – Twisted Chocolate 🙂 ( imi cer scuze acelora care mi-au acordat si ei premiul, stiti ca eu le vad mai greu :”> ). Si o sa ii dau si eu share mai departe si de data asta, am sa si nominalizez. Dar cred ca premiantii mei ma vor injura, pentru ca odata cu The Sexiest blog ever award, vine si o leapsa, pe care am primit’o si eu la randul meu de la Lilu – 15 albume care mi-au placut mult. Si eu chiar am sa incerc sa mi le aduc aminte pana si pe cele mai vechi si am sa fiu sincera! La fel imi doresc sa fie si Alinutza, Andrei, Cami, Carbonaru, Delia, DianaEmma, Grapefruits, Hime, Hubbis, Machiaveliq, Malli, Nice si Dragos, OanaClara, Rox, Un nou sens,Sinsdesign.

1. Andre – Noapte de vis ( v’am spus ca o sa fiu sincera 😆 la vremea lor, chiar mi’au placut).
2.Vama veche – Am sa ma intorc barbat
3.Vama Veche – Nu am chef azi
4.Vama Veche – Vama Veche
5.Vama – Vama ( v’ati saturat de Vama asta, nu? 😆 eu nu! )
6. Britney Spears – Britney ( sa nu-mi spuneti ca nu v’a placut, ca nu va cred!)
7.Britney Spears – In the zone
8.Aerosmith – majoritatea, mai ales cele din 1990 incoace. Nu mai are rost sa vi le enumar, este o intreaga discografie 🙂
9. Michael Buble – Crazy love
10. Michael Buble – Call Me Irresponsible
11. Meat loaf – Bat out of Hell 2
12. Sixpence None the Richer – Divine Discontent
13. Sixpence None the Richer – Sixpence None the Richer
14. Madonna – Celebration
15. Lady Gaga -The Fame & The Fame Monster

Si ca bonus, mai dau astazi share la ceva :). Este vorba despre un link, pe care l-am primit aseara de la Habiba. Articolul este lung, dar merita! M-am gandit toata noaptea la el, am avut chiar si unele vise, azi-dimineatza l-am recitit. Cuvintele ei imi sunt foarte cunoscute, cred ca stateau sa izbucneasca si din mine dar nu le-am dat ocazia. „Asta-i scris pentru mine” m-a lasat speechless.

 

Ancient is the new black

Nu mi-am ascuns niciodata identitatea de pe blog; am spus mereu cum ma cheama, cati ani am, cu ce ma ocup, ce scop am in viata. Am avut destul curaj, zic eu, sa postez chiar multe poze cu mine…unele pentru ca mi-au placut si am vrut sa le impartasesc cu voi, altele pentru ca mi s-au parut potrivite pentru anumite articole.Iar cei care ma citesc mai de mult timp stiu ca nu am nici o poza extravaganta sau „pitzi”, cu bot, in cluburi, in cafenele, in lenjerie intima, etc. Imi place sa cred ca am doar fotografii cat de cat artistice sau cel putin cu o tenta mai boema.
Sunt sigura si ca ati observat pasiunea mea pentru locatiile nu neaparat sinistre, ci mai vechi, in paragina. Si stiu ca nu sunt singura: am primit tot felul de emailuri si multe persoane care au vazut ultimele poze m-au intrebat unde le-am facut. Se pare ca aceste locuri ii inspira pe multi dintre fotografii cu inclinatii moderne. Si din proprie experienta si dupa cum o vad pe Habiba ca se chinuie, cel mai dificil este sa ii faci poze unui model in astfel de locatii. Conteaza tot: decor, lumina, unghi, prelucrare, etc. Si inca nu ma pricep eu destul de bine ca sa va explic tot ce trebuie!
Am gasit aici „50 Stunning Examples of Urban Decay Photography” – mai pe romaneste, 50 de poze facute in locatii abandonate, aproape distruse. Fotografia aia urbanista, moderna, despre care va vorbeam un pic mai sus. Am selectat cateva poze care mi-au placut enorm si va invit sa intrati pe site ca sa le vedeti pe toate. Va asigur ca merita! Dar totusi, daca nu va intereseaza si nu vi se par cine stie ce, acum macar stiti genul de fotografii dupa care eu ma topesc 🙂 Asta este explicatia mea pentru zonele mai junk, trashy, pe care le urmaresc mereu. Arta nu prea se mai naste din lux in ultimul timp…

 

1 septembrie – rain, rain!

Cam asa a trecut si prima zi de septembrie…Nu stiu cum a fost pe la voi, dar in Constanta a inceput sa ploua aseara, a batut vantul si azi a fost rece toata ziua. Da, toamna in adevaratul sens al cuvantului…si-a cerut drepturile inca din primele ei ore. Nu stiu nici cum ati petrecut voi, dar eu m-am trezit destul de tarziu ( vremea asta m-a facut sa fiu foaaarte sleepy) si am mers la biblioteca. Deeeci tot ce e posibil sa recomand o carte sau 2 in urmatoarele zile :lol:.
Nu, n-am nimic frumos, urat si nici macar interesant sa va spun. M-am gandit ca scriu prea la subiect si in post’ul asta sunt hotarata s’o ard un pic aiurea, sa va intreb ce mai faceti, pe cine mai iubiti, pe unde ati mai fost, ce ati mai citit, ce ati mai mancat bun, ce filme noi ati mai vazut…Asa, o lalaiala de toamna 🙂 . Vreau sa va recomand cateva melodii tocmai bune de ascultat in perioada asta ( dupa parerea mea) in fata unei cani de ceai/ciocolata calda/3 in 1/laptic si a multor amintiri/vise. Prima e ceva mai tristutza, dar a doua, a Loredanei, e chiar foarte dulcica si e in stare sa puna un zambet pe buze.

Si da, vreau sa va urez o toamna frumoasa. Stiti ca am boala pe asa ceva. Stiti ca tin foarte multe la anumite zile, la anumite luni, la sfarsitul si la inceputul unor anotimpuri… Cunoasteti deja obsesia mea pentru zilele de joi, care m-au marcat foarte placut in anii de liceu si sper sa o tin asa si in facultate. Va provoc deci sa nu va limitati la o singura zi pe an care sa fie a voastra, ganditi-va bine la toata saptamana si alegeti o vinere doar a voastra, o miercure care sa va aminteasca de ceva sau o sambata in care sa va simtiti bine, doar pentru ca e ziua voastra favorita din saptamana! Ia sa va aud!
Si da, m’am indepartat de la subiect, dar revin. O toamna fericita va urez, cu mers prin parc alaturi de cineva drag, cu pasit pe frunzele uscate, cu multe poze frumoase, cu petreceri reusite, cu plimbari luuungi si cu muuuulta ciocolata…(follie)! 🙂

 

Inchidem paragraful…

Ce pot spune…A venit si ultima zi de vara…Doamne, acum 3 luni nici nu stiam unde voi fi si ce voi face…cum e viata asta…:) Reciteam ce am scris aici, pe 1 iunie si nu ma indur sa deschid arhiva acestui anotimp. Sa-mi trag doua palme daca am curaj! Mi’e ca o sa am impresia ca am trecut prin prea multe si ca o sa ma umfle plansul.
Stiti ca de obicei, cand se lasa cortina, eu mai fac un bilantz. De data asta nu ma simt in stare. Zic doar ca a fost greu greu greu, dar si frumos. Si sincer, stiu ca greul incepe de-abia din toamna, stiu ca va fi mai rece, mai strain totul…dar eu sper ca lumea sa nu fie chiar atat de rea pe cat se spune si eu atat de ghinionista pe cat ma stiu :).
La final de vara am primit niste premii care ma indulcesc un pic in perioada asta. Ma bucur ca Nice si Dragos se gandesc mereu la mine si ma flateaza faptul ca Twisted Chocolate ma pune cap de lista si la cadouri, si la lepse. Imi cer scuze ca am vazut tarziu premiul acordat si de Cami si sper sa ma ierte :*. De data asta, nu am sa mai nominalizez persoanele care primesc acest desert. Pentru ca trece luna august, trec zilele calduroase si toata lumea trebuie sa intre cu ceva frumos in noul anotimp. Asa ca, bloggeri sau simpli cititori, poftiti de serviti cateva prajiturele! Meritati pe deplin!

Imi cer scuze fetelor, dar am sa trec si peste partea cu „10 lucruri care imi plac”. Sigur am mai scris asta pe undeva, dar rabdarea este o virtute pe care eu nu am, deci…articolul acela va ramane un mister pana cand un curios il va cauta :). In schimb, mi s-a parut interesanta o leapsa de la Twisted Chocolate, peste care nu pot trece cu vederea. Ce am in minte acum? Dar voi ce aveti? Doritorii sa ia tastatura in brate si sa ii dea drumu’!
Lasagna si Mousse de ciocolata – mi le pregateste mami cand vrea sa ma rasfete. Si ii iese de fiecare data! Ma bucur atat de tare in unele momente ca nu sunt o pitzi care tine la fiecare gram al ei… de sambata incoace, functionez numai pe baza acestor doua preparate :”>.
Diminetzi de vara/de toamna – le ador! apa rece ca gheatza sau ceaiutz cald, in functie de perioada. Trec unele, vin altele…
Bucuresti – ma asteapta si il astept! Sunt dornica sa cunosc, sa invatz, sa umblu, sa vad. Odata ajunsa acolo, o sa va povestesc si mai multe si o sa va dau si mai multe poze de criticat! 🙂
Vise – am mai multe decat oricand. Ah da! Si planuri, si asteptari…din toate punctele de vedere! Trag aer in piept si o sa vi le povestesc pe toate la momentul potrivit.
„Siento que te conozco ase tiempo” – o ascult acum. Am melodia asta de acum 6 ani si am regasit’o recent. E pe repeat, inchid ochii si ma gandesc.

P.S: petreceti aceasta ultima de vara cat mai frumos! incercati sa nu stati tristi si sa faceti ce va place! Ca sa avem ce povesti in zilele grele de iarna, cand o sa stam inzapeziti in case.