Din cotidian


… ca afara e o vreme foarte urata. Adica ploua de vreo 2 zile incoace si mai e si frig! Daca tot e asa, ar putea sa ninga un pic. Macar sa avem si noi parte de un peisaj mai frumos!
… ca incep sa am pofte. N-o luati aiurea. Ma refer la faptul ca nu imi mai sta capul la treburile mele, ci mai degraba la mancarea mamei si mai ales la dulciurile ei. Partea nasoala este ca nu, nu am invatat inca sa gatesc. Si-asa ma simt foarte obosita pentru ca zilele astea am gatit omleta, cartofi prajiti si un morman de clatite :lol:. Simt nevoia sa ma recuperez!
…ca am prea multe teme si proiecte de predat. Adica, mi-o placea mie ceea ce fac si mai pierd eu noptile citind si scriind, dar totul are o limita!
…ca Habiba m-a lasat amanet si nu mai vine odata acasa!
…ca nu am chef de nimic. Ca o ard aiurea. Si daca stau, imi sta norocu’! 😆

Reclame

In noaptea de dupa noiembrie, era decembrie; desteptatorul pus pe podeaua camerei ei sunase si a fost iarna…

Si asta a fost prima toamna din studentie, prima toamna bucuresteana, prima toamna de socializare intensa dar si de singuritate profunda, prima toamna de fericire dupa multe altele distruse. Prima toamna pentru destule…
Cand am ajuns in Bucuresti la finalul lunii septembrie, am coborat din masina si m-a lovit un frig cumplit pentru perioada aceea, iar ploaia care tocmai incepuse nu ma incuraja deloc. Dupa cateva ore, am ramas doar eu cu Habiba singure in casa pustie, atat de singure, incat ne auzeam pana si ecourile batailor inimii ( da, eram foarte speriate). Nimic nu ne parea in regula, totul parca era asa de greu si de nou, dar intr-un sens infricosator.
Acum o jumatate de ora ne-am intors din oras razand in hohote, pe fundal ploios, evident. Parca imi parea ceva cunoscut, dar..mneeeah, prea putin. Cu toate ca afara este rece, nu mi-a fost frig 🙂 Caldura sufleteasca topeste mereu orice stare de disconfort. Ajunse acasa, Habiba s-a repezit sa faca o baita fierbinte. Eu ma chinui sa scriu acest articol, pentru ca mi-e foarte greu sa rezum tot ce mi s-a intamplat in toamna asta si chiar nu vreau sa pierd traditia bilantului. Insa ma mai bat si pe mine cuvintele cateodata…
Nu pot spune decat ca intamplarile fericite le-au compensat pe cele mai putin placute, care oricum nu au fost prea numeroase. Mai pot spune si ca noptile nedormite parca ma fac sa radiez si mai mult.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu mi’s un om fericit si as fi ingrata daca nu as recunoaste-o. Probleme personale? Toata lumea le are! Important este cum reusim fiecare sa trecem peste si mai ales pe cine avem alaturi de noi. Pentru ca in ciuda faptului ca nu am reusit sa savurez luna noiembrie asa cum mi-as fi dorit ( mda, a trecut pe langa mine cu 1000 de km pe ora ), cred mai „plina” sufleteste nu am fost niciodata. Expresia fetei mele v-ar lamuri…
Eu chiar sper ca ati avut o toamna frumoasa…pentru ca atunci cand mie imi este bine, ador sa vad oameni care impartasesc aceeasi stare ca si mine. Sper ca ati construit amintiri frumoase pe care le-ati adaugat colectiei de frunze uscate si zile incetosate; cand priviti in urma, e bine sa vedeti ceva, nu sa va uitati fix intr-un gol dureros…

Duse au fost zilele in care Dana se trezea doar pentru a merge la cursuri si pentru a admira de la distanta frumusetea facultatii…Ca sa nu mai zic de cele in care ma trezeam la 10-11…S-au pierdut si serile alea in care luam toate blogurile la rand, in care scriam articole lungi si foarte informate ( in unele cazuri), in care o ardeam aiurea pe Facebook pentru a inspecta „piata” social-virtuala :lol:.
Daca as gasi si daca as putea, mi-as dori din tot sufletul meu sa cumpar macar 2-3 ore in care sa stau aiurea in pat sau la calculator, fara sa astept anumite persoane cu care sa discut sau sa lucrez la anumite teme. Pentru ca asa se intampla cand vrei sa fii la zi cu toate proiectele si nici sa nu lipsesti de la cursuri si seminarii – ramai fara timp pentru tine. Doamne fereste sa mai ai si nenorocul sa ai vreo problema in viata de cuplu sau in cea de familie, ca ti se rupe firul intregii activitatii si imperii de planuri se darama…Asa ca nu iti ramane altceva de facut decat sa te imparti in nu stiu cate bucatele astfel incat sa incerci macar sa impaci pe toata lumea si sa speri ca fiecare se va multumi cu particica sa primita. Evident, cei apropiati voi intelege mereu…
Si ca sa le tai elanul celor care cred ca Bucurestiul este raiul cluburilor si al dezmatului pentru absolut toata lumea, am sa spun si ca mai bine s-ar gandi de doua ori inainte sa deschida gura. Mai bine ar lua in consideratie si tot ce implica aceasta viata de noapte ( bani, timp, rezistenta) :). Mai sunt si cei care vin aici mai mult pentru a invata si pentru a cunoaste… Si daca va amintiri, acum cateva saptamani am scris un articol in care va vorbeam foarte entuziasmata despre niste conferinte AdRev pe domeniul publicitatii. Ei bine, din 5 astfel de conferinte nu am reusit sa ajung decat vineri seara la una. Restul duse au fost din cauza unui proiect pentru teoria comunicarii :). Dar chiar si vineri seara, la ultima activitate, am ramas foarte placut impresionata de ceea ce am vazut. Asemenea conferinte iti arata ce se afla in spatele reclamelor. Te invata sa ai la tine mereu o foaie de hartie si un creion si sa te plimbi muuuult…si cum vezi ceva care te inspira, indiferent cat de absurd ar fi, sa iti notezi ideea. Nu se stie cand iti va folosi…
Deci da, regret lipsa mea de timp pentru lenevit, pentru plimbari fara vreun scop anume, pentru citit bloguri ( imi cer scuze bloggerilor mei preferati pe aceasta cale 😦 ) si in general, pentru mine… Pe de alta parte insa, ma bucur enorm ca am activitati care nu fac decat sa imi sublinieze si mai tare in mod pozitiv alegerile facute. In plus, fiecare ora petrecuta in afara bibliotecii, este ridicata la rang de moment unic de catre psihicul meu :lol:.

Eu sunt constienta ca stiti deja ca media manipuleaza serios opinia publica… Stim cu totii asta de mult! Insa imaginea de mai jos mi se pare strigatoare la cer..Face cat 1000 de cuvinte, pe care eu nu mi le gasesc. Le astept de la voi…

M-am prins si eu tarziu ( adica ieri) ca a fost saptamana eroilor copilariei pe Facebook sau ceva de genul. Nu stiam de ce toata lumea avea poze cu personaje din desene animate FRUMOASE! Chiar ma miram ca nimeni nu a luat in considerare ultimele porcarii violente aparute sub numele de „cartoons” :).
Am mai scris acum mult timp despre „Viata cu Louie”, care ma obseda chiar si anul trecut. Singurul motiv pentru care am renuntat sa ma mai uit este acela ca nu mai am timp. Dar cunoscand-o pe Iulia, o colega de-a Habibei care seamana incredibil de mult in gesturi si in pisiceli cu o veritabila matza, mi-am adus aminte de „Aristocats”, unele dintre cele mai savuroase desene animate ale copilariei mele. „Everybody wants to be a cat” ma bantuie chiar si acum la 19 ani… ba chiar zici ca s-a dat cu gaz de ras in camera noastra de cand ne uitam la clipul de mai jos! 😆 Scena in care pisicile dau din picior pe pian si apoi pica vreo 4 etaje mi se pare PRICELESS!!! =)) Enjoy!!!

Se stie deja pasiunea mea pentru lectura, pentru cultura. Nu o singura data m-am enervat pe cei care nu apreciaza literatura la adevarata sa valoare, pe cei care nu stiu macar gramatica de baza, pe cei care nu pun mana sa citeasca inainte sa deschida gura. In afara de asta, mereu am trait cu impresia ca lipsa cartilor genereaza goluri sufletesti, dar si frustrari. Mi se pare foarte trist ca un om sa isi puna intrebari despre orice si sa nu gaseasca raspunsuri. Asta daca, bineinteles, reflecteaza macar un pic asupra vietii…
De Targul International Gaudeamus de carte stiu de cand eram clasa a 9-a. Am venit intr-o excursie cu clasa si am ramas marcata de paradisul „carturesc” de acolo…Am vrut sa mai ajung in Bucuresti si in anii urmatori, insa mereu s-au gasit diferite impedimente de ordin financiar sau personal. Insa in contextul de acum ar trebui sa fiu efectiv delasatoare ca sa nu merg! 🙂 ( acum o s-o bag iar pe aia cu : „V-am zis eu ca daca o sa stau in Bucuresti n-o sa pierd nici un eveniment pe placul meu!”). Deja ma gandesc sa o caut pe Aurora Liiceanu, dar si cateva carti despre comunicare si PR pentru ca da, ma innebuneste ceea ce studiez!
So, daca aveti un pic de timp liber ( un pic mai mult chiar, eu una stiu sigur ca o sa stau acolo cel putin 2 ore) si banuti pe care vreti sa ii investiti ca lumea, nu ezitati sa dati o tura pe la Gaudeamus! Daca nu stiti dupa ce sa va uitati, mai jos v-am lasat eu linkurile unor articole in care v-am povestit despre cateva carti…daca v-au placut, acum aveti ocazia sa le aveti, si chiar mai ieftin decat in mod obisnuit! De asemenea, ma astept ca pana maine dupa-amiaza cand ma voi duce la targ sa primesc si eu la randul meu cateva recomandari de la voi 🙂 Facultatea imi cam mananca timpul, dar nu ma plang decat de lectura mea de suflet din fiecare seara.
Am uitat un singur aspect: Gaudeamus imi aduce multe amintiri…

1. „De ce barbatii se insoara cu scorpii”
2. „Libelula”
3. „Strugurii s-au copt in lipsa ei” ( recomandare de noiembrie 🙂 )
4. „Care pe care”
5. „Dincolo de bine, dincoace de rau”
6. „Eseuri de indragostit”
7. „M-am hotarat sa devin prost”
8. „Despre ploaie”
9. „Plansul lui Nietzsche”
10. „Soni”
11. „In alta viata”
12. „Oameni si locuri din vechiul Bucuresti”
13. „Sex, shopping si un roman”

Nu prea cred eu in ghicitul in carti sau in palma, dar nu pot sa neg ca mai raman cateodata cu o expresie tampa cand aud chestii de genu’ :). Stiti cum e, nici pe barbati nu ii intereseaza fardurile si rujurile, dar sunt de-a dreptul fascinati cand se uita la prietenele lor cum se machiaza. Cam asa sta treaba si cu mine si cu…ghicitul in cafea.
Da, stiu, nu prea v-ati obisnuit sa vedeti la mine astfel de articole, dar simt nevoia sa dau share aici unui site pe care l-am gasit intamplator acum cateva ore, cand ma ocupam de niste analize SWOT ale unor branduri romanesti ( ca sa vedeti la ce e bun managementul si marketingul :lol:). Si cum nu mi-a trecut niciodata prin cap ca as putea da peste asa ceva, si cum nu acord atentie decat catorva superstitii din sutele care exista pe la romani, m-am gandit ca sunt N persoane ca mine. Asa ca nu trebuie sa va placa tehnica asta de ghicit sau nu, la fel cum si eu sunt confuza inca daca sa inclin balanta catre „COOL” sau „NASPA”. Dar poate ca o sa va prinda vreodata sa stiti ce scrie in cestile voastre. Si cand spun asta ma refer la fetele care barfesc nu stiu cate ore in sir si la un moment dat, cand se epuizeaza toate sursele, sa fie una singura mai pe faza care sa deschida subiectul asta. Sau poate ca ma refer si la o replica de agatat pentru baieti care ar suna cam asa: „Iubito, se pare ca viitorul tau e langa mine!” 😆 ( nu stiu daca as fi chiar atat de buna ca baiat).
Aci aveti doar cateva informatii generale, iar AICI aveti tot site-ul pe care puteti sta mai mult sau mai putin. Vreau sa aud impresii dupa, indiferent daca sunt de bine sau de rau ( ma astept mai mult la cele negative, stiu ca sunt multi sceptici ca mine).

Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost curiosi sa isi cunoasca viitorul. Exista multe tehnici de ghicit sau de prezis viitorul, dar se spune despre ghicitul in cafea ca este cel mai sigur dintre toate.
In vechime prezicatorii misunau pe toate drumurile, ca cititori in stele si clar-vazatori. La Romani, augurii si aruspicii erau un fel de ghicitori oficiali care prevesteau viitorul dupa zborul pasarilor si dupa pofta de mancare a puilor sfintiti. Nu se facea nimic insemnat inainte de consultarea lor.
Un augur avea puterea sa impiedice o hotarare publica sub pretextul ca prevestirile nu erau favorabile.
Augurii erau socotiti la Roma ca si preoti. Ei talmaceau vointa zeilor. Ei raspundeau dupa ce observau zborul si cantecul pasarilor, fulgerele, maruntaiele victimelor, etc. Cand acestia isi luau slujba in primire, jurau sa nu destainuiasca niciodata vreunul din tainele lor.
La Egipteni, Chaldeeni si Babilonieni erau magii, care se indeletniceau mai ales cu astronomia si alte stiinte oculte, ceea ce a facut sa li se atribuie o putere supranaturala. Ei talmaceau si visele. Si acum exista talmacitoare de vise. De obicei femeile batrane au mai pastrat acest obicei care da rezultate foarte bune asupara viitorului asa cum este in principal, ghicitul in cafea. La noi, meseria ghicitului in cafea este foarte raspandita atat la tara cat si la orase.
In timpul nostru, ghicitul in cafea intereseaza o multime de lume din toate paturile sociale. In cafea putem citi cu adevarat soarta omului. Temperamentul, trasaturile caracteristice din nastere, chestiuni sentimentale, boli in viitor dar si fapte din trecut.

Ca sa putem ghici bine in cafea, trebuie mai intai sa facem o cafea ceva mai mare decat una obisnuita.
Umplem o ceasca cu apa, o turnam intr-un ibric, punem 2 bucati de zahar ( daca nu avem zahar cuburi 2 lingurite de zahar ) si 2 – 3 lingurite de cafea dupa marimea cestii.Este bine sa fierbem cafeaua la flacara mica.
Ghicitul in ibric in timp ce cafeaua se fierbe:
Cand cafeaua fierbe, persoana careia ii ghicim trebuie sa se gandeasca la ce o intereseaza mai mult.
In timpul fierberii se formeaza in ibric o multime de figuri pe care le putem usor distinge, ca de exemplu :
– un deal, ceea ce inseamna ca persoana careia ii ghicim va ajunge in scurt timp la o inaltime financiara sau morala;
– o groapa, reprezinta un semn de decadere. Daca langa groapa se formeaza puncte mici din caimacul cafelei, inseamna ca aceasta persoana va suferi pierderi financiare;
– Daca in caimac se arata o persoana stand culcata, inseamna ca o boala o pandeste;
– O albina acoperita ca de fum , inseamna boala pentru cel care i se ghiceste;
– Albine multe, inseamna belsug;
– Daca iese un cap de caine, inseamna ca persoana careia i se ghiceste are un dusman foarte inversunat;
Dupa ce este gata, cafeaua trebuie turnata intr-o ceasca si bauta foarte incet. In tot acest timp persoana caruia i se ghiceste trebuie sa se gandeasca la ce o intereseaza.

Dupa ce a baut cafeaua pana ce a mai lasat doar un pic de cafea pe fund si zatul, ceasca se intoarce, dar mai intai este invartita ca zatul sa se poata depune pe peretii cestii. Lasam apoi ceasca intoarsa cu fundul in sus pe farfurioara. Se lasa cam cinci minute, adica atat pana ce zatul s-a uscat si nu se scurge de pe ceasca.
Atunci luam ceasca si ghicim dupa figurile ce s-au format in ceasca din zat. Farfurioara cu cafea si cu zatul ce s-a scurs din ceasca se invarteste un pic in palma ca sa putem ghici si figurile formate pe ea. Inainte de a incepe o descriere despre ce inseamna fiecare figura in parte, trebuie sa explicam ce inseamna anumite parti ale cestii de cafea.

« Pagina anterioarăPagina următoare »