Books


Ziarul „Adevarul” a publicat acum cateva zile urmatorul articol:

2014, anul care va schimba lumea!

Profesorul Nicholas Boyle crede ca turbulentele financiare ar putea fi elementul declansator al crizei si ca reactiile liderilor americani vor fi cruciale pentru modul in care va arata viitorul. Noile organizatii globale vor fi cheia stabilitatii, spune el, citat de cotidianul „The Daily Telegraph”.

2014 va fi un an al schimbarilor, spune cercetatorul, bazandu-se pe faptul ca, in ultimele 5 secole, evenimente importante s-au intamplat in mijlocul celui de-al doilea deceniu. In 1517, Martin Luther a scris Tezele de la Wittenberg, ceea ce a dus la reforma si ascensiunea protestantismului. Anul 1618 a marcat inceputul Razboiului de 30 de ani si decenii de conflicte religioase in Europa de Vest. In 1815 a avut loc Congresul de la Viena, in urma infrangerii lui Napoleon, anuntand un secol de relativa stabilitate in intreaga Europa. Totusi, in 1914 a inceput Primul Razboi Mondial, conflict care a dat tonul nemultumirilor internationale de pe tot parcursul secolului XXI. „Caracteristicile unui secol devin vizibile in cel de-al doilea deceniu, asa ca, de ce ar fi diferit acesta?”, spune Boyle in noua sa carte, „2014 – Cum va supravietui omenirea unei noi crize mondiale”. „Partial, acest calendar are de-a face cu modul in care intelegem viata si istoria noastra. Fiecare secol are un caracter aparte, ce apare in primii 20 de ani, asa cum se intampla si in viata noastra. Un alt element important este si succesiunea generatiilor”, spune el.
Boyle a prezis si ca acest colaps economic recent ar putea anunta o problema mai mare in ceea ce priveste relatiile internationale. Statele Unite vor deveni un jucator-cheie, iar deciziile pe care le vor lua, fie ne vor condamna la un secol de violenta si saracie, fie la intrarea intr’o noua era a cooperarii internationale. Problemele ce preocupa acum lumea – schimbarile climatice, criza economica – pot fi rezolvate doar prin colaborarea intre natiuni, spune Boyle.

Ok, acum urmeaza o analiza a la Dana si cine nu e de acord cu mine sa spuna acum sau sa taca pe vecie 🙂 peeentru ca eu am cateva nelamuriri si tare as vrea sa stiu daca sunt fondate.
In primul rand…ce dracu’?! Parca muream cu totii in 2012! Parca atunci era sfarsitul lumii, s-au scris carti pe tema asta, au aparut filme… Am luat tzeapa?! De ce naiba am vrea sa reparam economia in 2014, daca, dupa cum se spunea, vom fi oale si ulcele de vreo 2 ani?! Ne autocontrazicem graaav! Ne luam singuri la misto!
In al doilea rand…De ce 2014? Adica bun, am inteles treaba cu cel de-al doilea deceniu al secolului, dar se pare ca anii nu corespund! Ba 1517, ba 1618, ba 1815…poate sa fie si 2019! Dar nu, noua ne place sa facem preziceri, in loc sa ne vedem de treaba noastra ( omul asta ar fi putut sa se limiteze la meseria sa de a preda). Continuand cu intrebarea pe care si-o pune acesta: „Caracteristicile unui secol devin vizibile in cel de-al doilea deceniu, asa ca, de ce ar fi diferit acesta?”…am sa il completez eu cu „De ce nu?”. Adica eu inteleg ca a doua oara e mai bine, mai placut si mai clar pe diverse planuri, dar sa nu exageram!
M-a cam bagat in ceatza si afirmatia despre SUA ca jucator-cheie. Cand nu a avut SUA statutul asta…? Pentru ca din cate stiu eu, de ceva vreme incoace, toata lumea se cam invarte in jurul lor. Si sincera sa fiu, in deciziile luate pana acum au cam dat cu batzu’n balta si nu vad de ce ar fi altfel de data asta ( eh, uitati aici predictie: americanii or s’o faca lata si acum si ghiciti ce, nici macar nu sunt profesor ca sa analizez situatia din ultimele secole). Si ca sa inchei pufos cu seria mea de ridicari din spranceana: schimbarile climatice pot fi rezolvate daca am colabora unii cu altii?! Eu sunt de acord cu asta, ok, ok! Ar fi frumos, ar fi fain, ar fi UTOPIC! Dar in lunga mea experinta de voluntariat, mi-am dat seama ca nu exista proiecte comune intre persoane de diferite varste sau cu diferite functii in societate. Intrebarea mea este: daca nu se pot mobiliza 100 de oameni pt un proiect legat de mediul inconjurator ( da, multi sunt reticenti si plictisiti cand aud asta), cum mama naibii sa pui in actiune atatea milioane de locuitori ai planetei?!
Nu stiu, poate sunt eu cam iritata in ultima vreme sau poate citesc doar porcarii, dar nu vad sensul articolului astuia! Predictii peste predictii, sfaturi care ne spun sa colaboram intre noi de parca nu am sti deja ca asta e cheia. Dar daca nu vrem s’o facem, n’o facem si gata, pt ca asa suntem noi- incapatanati si egoisti .Pana nu exista o singura putere nu ne simtim bine!… Si daca are cine ceva de zis, chiar va rog, vreau sa mai aud si alte pareri…
Pana una alta…murim in 2012 sau in 2022? Poate al treilea deceniu e si mai hotarator :> a treia oara tre’ sa ne iasa! 😆

Doctore, simt ceva mortal
Aici in regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele
Ziua ma doare soarele,
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti,
Am vorbit cu oameni si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos…

Toate acestea n-au avut niciun efect, doctore.
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.

Marin Sorescu„BOALA”

Am citit la Nice un articol zilele astea care m-a lasat cu gura deschisa, nu neaparat din cauza subiectului, ci mai degraba din cauza faptului ca exact in perioada asta vroiam sa va recomand si eu aceeasi carte – „Plansul lui Nietzsche” de Irvin D. Yalom. Si chiar ma gandeam cum e posibil sa am mai multe in comun cu persoane pe care nu le-am vazut in viatza mea, decat cu altele pe care le intalnesc zilnic prin oras, pe la cafea…Am aflat ceva mai tarziu ca articolul a fost scris de fapt de catre Dragos, care nu vrea in ruptul capului sa-si faca blog, dar noi nu ne suparam, atata timp cat ne mai lasa cate un post scris de el :d.
Mie cartea mi-a tot fost recomandata de o prietena care imi spunea ca e potrivita pentru zodia mea…intr’adevar, scorpioancei din mine i-a facut o placere deosebita sa petreaca macar o jumatate de ora pe zi cu ochii in acele pagini.
Si cum spuneam, AICI gasiti un rezumat perfect al cartii; eu nu mai am nimic de reluat, nimic de completat, Dragos a facut o treaba excelenta. Insa, in dulcele meu stil…”ciocolatzesc”, nu ma pot abtzine sa nu va scriu cateva citate care mie mi-au placut enorm. Asta pentru ca am tot spus cat de mult il admir pe Nietzsche si pentru ca am descoperit printre voi fani de-ai lui, ca sa zic asa.
Singurul meu sfat inainte de a citi „Plansul lui Nietzsche” este acela de a-i fi citit cateva opere ale filosofului in prealabil sau macar o sinteza a conceptelor sale; altfel riscati sa-l luatzi drept un nebun de proportii. Nu ca ar fi fot complet sanatos, dar omul a fost un geniu 🙂 Asa ca, here i go:
1. Citate din „Plansul lui Nietzsche”:

Speranta e raul final.

Gandurile sunt umbrele simtamintelor noastre – intotdeauna mai intunecate, mai goale, mai simple decat acestea.

Nimeni nu moare vreodata din cauza unor adevaruri fatale in zilele noastre – exista prea multe antidoturi.

Asa cum oasele, carnea, intestinele si vasele de sange sunt invelite intr-o piele ce face suportabila infatisarea omului, tot asa agitatiile si pasiunile sufletului sunt infasurate in vanitate; ea este pielea sufletului.

-Este atat de politicos!
-Da, are intotdeauna la el o prajitura pentru Cerber si este atat de temator incat considera pe oricine drept Cerber, si pe mine, si pe tine – aceasta este „politetea sa”.

Este mult mai bine sa te supui altuia decat sa-ti comanzi tie.

Pretinzi ca esti bun doar pentru ca n-ai gheare.

2.In „Genealogia moralei”, scrisa ca o completare pentru „Dincolo de bine si de rau”:

Exista oameni care isi pun sufletul de microscop.

Ma ascultase pana atunci si nu suporta sa ma auda tacand. Or, pentru mine, aici este mult de tacut.

Sufletul sau priveste in crucis.

Faptul ca mieii sunt suparati pe marile pasari de prada nu mira pe nimeni; numai ca nu exista nici un motiv de a le lua pasarilor de prada in nume de rau ca rapesc mieluseii. ( facand referinta la morala de stapan si la morala de sclav)

Nu vad nimic, dar aud cu atat mai mult.

A vedea suferinta iti face bine, a provoca suferinta iti face si mai bine.

Imi cer scuze ca ma apuc de „temele pentru acasa” atat de tarziu, doar ca pana acum am fost busy cu alte chestii si chestiutze ( lucruri minore dealtfel dar care ocupa mai mult timp decat credeam). Daaaar nu am uitat de intrebarile la care trebuia sa raspund, asa ca here i go :D.
Prima leapsa vine de la KirstDay ( pe care nu-mi vine sa cred ca n-am avut-o la blogroll pana acum, nu stiu unde mi-a fost capul :”> ) care ma cam baga in ceatza in ceea ce priveste serialele..De ce spun asta… nu ca subiectul mi-ar fi neclar, dar…telenovelele intra in categoria asta?! 😆 stiu ca o sa radetzi, mai ales baietzii, dar eu chiar ma mai uit la cate o chestie de genul. Niciodata nu am urmarit 2-3-4 telenovele in paralel; timpul nu-mi permite si rabdarea mea are o limita scurta. Dar mereu m-am uitat la cate un serial latino-american, iar cele pe care le-am urmarit cel mai recent sunt „Fara sani nu exista paradis” ( a fost educativ, sa stiti ..siii mi-a ridicat cateva intrebari bunicele 🙂 ) si „Cameleonii” ( mai mult pentru 2-3 actori dragutzi, recunosc). Apoi am inceput sa urmaresc si serialele romanesti… din nou, putetzi sa radetzi pana cadetzi de pe scaun, dar unele au fost chiar reusite. Nu vorbesc despre „Numai iubirea” sau „Pacatele Evei”; regizorii nostrii erau destul de neexperimentati. Dar tot din cauza actorilor, am inceput sa urmaresc acum ceva timp „Inima de tigan” ( care nu a reusit sa-mi schimbe opiniile despre rromi), „Regina” (Diana Dumitrescu a fost eleva a liceului „George Calinescu”, unde invatz eu si am vrut sa vad ce e de capul ei) si mai curand, „Aniela” ( care mi-a lasat o impresie destul de buna: actori pe masura, plus societatea anilor 1900 care chiar mi-a placut). Asa, acum hai sa trecem la lucruri serioase. Intr-un timp am urmarit „Friends”; fostul meu prieten era innebunit dupa serialul asta si a reusit sa ma molipseasca si pe mine. „Sex and the City” era la ordinea zilei acum cativa ani buni; imi amintesc ca se difuza destul de tarziu, mai pierdeam episoade dar nu ma lasam :lol:) si mai noua obsesie, „Desperate housewives”, pe care il urmaresc de ceva timp.
Asaaaa…acum sa trecem si la a doua leapsa de la Nice care este mai pe placul meu, avand in vedere faptul ca fara carti nu pot sa respir.
1. Cate carti ai citit pana acum in 2010?
In afara de cele pentru bacul la romana si la filosofie, am citit vreo 15 ( nu ma invidiatzi, eu am destul timp pentru lectura, de la anul s-ar putea sa ma limitez doar la bibliografia pentru facultate).

2. Cate carti de fictiune si cate de nonfictiune?
Vreo 2 fictiune si restul nonfictiune.

3. Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?
Oi fi eu feminista, dar din toate cartile pe care le-am citit in 2010, doar 3 autoare sunt femei. Restul…deh, barbatii la putere!

4. Care este cartea preferata citita in 2010?
Amelie Nothomb – „Dictionar Robert de nume proprii”

5. Care este cartea care ti-a placut cel mai putin in 2010?
„Slam” de N. Hornby. Am terminat-o in 2 ore…bine, este si o carte superficiala dupa descriere si titlu. Era vorba despre un pusti de 16 ani care urma sa aiba un copil cu prietena lui de aceeasi varsta. In timp ce citeam cartea, mi s-a parut interesanta dintr’un singur punct de vedere: descria gandurile si sentimentele unui baiat care lasa o fata insarcinata. Stiti ca de obicei se dramatizeaza numai pe seama fetei gravide…

6. Care e cea mai veche carte citita?
„Cercul mincinosilor”, care reuneste povesti si povestiri din toaaata lumea, de la inceputurile ei pana in prezent ( chiar vi-o recomand, este plina de istorisiri filosofice).

7. Dar cea mai noua?
Alice Nastase – „Dragoste ca un bonsai”

8. Cel mai lung si cel mai scurt titlu?
Cel mai lung ar fi „Cum m-am lasat de gandit: un mic tratat pentru intelectuali frustrati” ( saau ceva de genu’), iar cel mai scurt „Slam” ( asta daca nu iar in seama „Ion” de Rebreanu).

9. Cate carti imprumutate de la biblioteca?

Foarte multe…majoritatea.

10. Cate carti citite sunt traduceri?
Cam toate..exceptie fac doar vreo 2.

11. Care e cel mai citit autor anul acesta?
Imi place diversitatea :D.

12. Care e personajul principal din cartile citite de pana acum?
N-am sa uit niciodata de Soni, din cartea cu acelasi nume scrisa de Andrei Ruse.

13. Ce tari ai vizitat prin cartile citite?
Macar asa sa fac si eu o calarie pe toate continentele 😆

14. Ce scriitori descoperiti in 2010 ai vrea sa citesti mai mult?

Pe Martin Page nu l-am descoperit acum, dar de-abia astept viitoarea lui carte.

15. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?
„Despre ploaie”…daca nu ar fi ridicat-o prietenele mele in slavi, nu m-as fi apropiat de ea ( stupid me). Adica…cine naiba ar fi vrut sa citeasca ceva despre ploaie?!

16. E vreo carte a carei lectura iti pare rau ca ai amanat-o?
Daaa, din pacate destule 😦 nu imi permite timpul, nu de alta..

Ofer atat prima leapsa cat si a doua celor care doreasc sa ne impartaseasca cateva seriale preferate sau carti citite.

Dati’mi voie sa fac putzina filozofie practica citandu-l pe acelasi Martin Page de care va povesteam zilele trecute. Fragmentul de mai jos face parte din cartea sa „M-am hotarat sa devin prost” ( zevzecii de la natura nu stiu cu ce har au fost inzestrati..), recomandata de Divine Anarchy :D. Mai presus de orice, as vrea sa aud parerile si interpretarile voastre…deci, scumpii mei hermeneutzi…lectura placuta! :*

Banii, succesul, integrarea intr-un mediu recunoscut ca avand baze solide, toti acesti factori contribuie la o economisire de sine. Nu mai ai nevoie sa te gandesti la dorintele tale, la morala ta, la actele tale, la prietenii tai, la viata ta, nu mai ai nevoie sa intelegi, sa cauti: mediul iti ofera toate astea la cheie. Primesti trusoul de casatorie cu societatea. Este o chestiune de economii de energie; este categoric mai putin obositor, mai putzin stresant decat sa incerci sa gasesti totul tu insuti, sau sa inventezi. Nu, nu merita osteneala, tzi se vor pune la dispozitie emotii prefabricate, ganduri preambalate.
Fiintele umane seamana frapant de mult cu automobilele lor. Unii au o viatza fara optiuni, care doar merge, nu prinde viteza prea mare, caleaza si deseori are nevoie de reparatii; este o viatza in partea de jos a gamei, putzin solida, care nu-si protejeaza ocupantzii in caz de accident. Alte vietzi au toate optiunile posibile: banii, dragostea, frumusetea, sanatatea, prietenia, succesul, precum airbag-ul, A.B.S-ul, scaunele tapisate cu piele, servodirectia, motorul cu 16 supape si aerul conditionat.

Ploaia este cuvantul de recunoastere printre cei ispititi de o oarecare suspendare a lumii. Sa spui ca iti place ploaia inseamna sa recunosti ca esti diferit…

Ploaia poarta in sine genele copilariei.Cand eram mici, ne stropeam cu furtunul, tzopaiam in baltzi si ne bateam cu apa.
Desigur, intrucat se pare ca suntem oameni mari, o facem pe suparatii atunci cand, din falsa stangacie, calcam intr-o baltoaca.Adevarul e ca ne incanta improshcaturile.Nu-i nimic daca ne murdarim pe pantaloni sau pe sosete.Copilaria cade din ceruri. In taina, ne ingaduim sa fim niste ingalatzi.

Picaturile au exact forma de spermatozoizi. Nu este o pura intamplare: ideea de conceptie se regaseste in caderea ploii…

Muzica a fost inventata pentru a compensa absenta ploii. De aceea a luat ea nastere in Egiptul arid al primei dinastii, cu 3000 de ani inainte de Hristos.Marele istoric al Egiptului antic, Manethon din Sebennytos, povesteste ca printul Ouadji era supravegheat indeaproape de preotzi si de garzi secrete, pentru ca era indragostit de sora sa vitrega, Merneith. Aceasta iubire statea in calea casatoriei aranjate cu printzesa unui regat invecinat. Hotarat sa-si traiasca pasiunea, printzul ii porunci unuia dintre slujitorii sai sa faca zgomot ca sa-i acopere orele de zbenguiala. Slujitorul a inceput sa bata in ulcele si scanduri cu o maciuca. Zgomotul a deranjat tot palatul, asa ca a fost rugat sa inceteze harmalaia. Atunci, pentru a-l proteja pe prinz si pe ibovnica lui, el incepu sa bata cu maciuca urmarind cadentza gemetelor celor doi. Ritmul regulat si lancinant ii fermeca pe locuitorii palatului…

E o dovada de gandire simplista sa apropii lacrimile cu ploaia. Lacrimile au trecut printr-un proces de fermentare, nu de distilare. Ploaia se aseamana cu alcoolul si parfumul. Lacrimile sunt surorile vinului…Lacrimile se rostogolesc, dar nu cad…Lacrimile impodobesc tristetea si doliul. Ploaia insoteste viatza si dragostea.

Spunem: ploaia cade. Si nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatari. Este accident sau sinucidere? Nu vom sti niciodata..”

Cartea se numeste „Despre ploaie” si este scrisa de Martin Page. Mi-a fost recomandata aproape acum un an de catre prietenele mele, dar am pus mana pe ea de-abia zilele trecute. Daca o gasiti, va sfatuiesc din tot sufletul s-o cititi. O sa ajungetzi sa iubitzi ploaia mai mult decat soarele… 🙂

Nu puteam sa nu scriu post’ul asta; azi s-au implinit 77 de ani de la nasterea marelui poet roman Nichita Stanescu. Pentru mine este chiar mai sus decat Eminescu, pe care nu, nu prea il am la inima; dar asta este alta poveste.
Initial vroiam sa spun ca gusturile mele literare sunt pur subiective, ca nu stiu catora dintre voi le place Nichita, ca poate unii il judeca din cauza faptului ca in ultimii sai ani de viata a trait cu o copila ( Dora – nu stiu cati ani sa fi avut, undeva intre 16-18). Dar am vazut chiar ieri pe blogul lu’ Rox una dintre poeziile mele preferate scrise de Stanescu – „N-ai sa vii” 🙂 si m-a bucurat enorm! Credeam ca doar lui Eminescu i se aduc omagii & stuff, dar cand am auzit si la radio de dimineatza ca se pomeneste despre cei 77 de ani de la nasterea poetului, am sarit in sus de fericire.
Evident ca ma enerveaza cumplit faptul ca in programa pentru bac, Nichita Stanescu apare cu o poezie sau doua, cea mai des intalnita fiind „Leoaica tanara, iubirea”. Datzi-mi voie sa va spun ca are alte zeci de poezii superbe! Stiu ca lumea nu prea le citeste sau nu are timp sa mediteze la ele atat cat ar trebui, dar macar azi v-as ruga sa va aruncati privirea peste cateva versuri de-ale autorului, se gasesc atatea pe net! Pun pariu pe toti scriitorii de cafenea din zilele noastre care denigreaza creatorii simbolisti sau modernisti ca or sa va placa cel putzin 3 poezii scrise de Nichita Stanescu! Si ca sa va deschid apetitul, v-am lasat cateva cuvinte pe care eu le ador ! 🙂 Aici gasiti mai multe poezii si aici mai multe citate . Lectura placuta, girls and boys! 😀

Frig nu mi-e decat la cuvinte.

(„Existenta, tu”)

Treaba ta, imi zise javra
care ochi deschisi tinea
dedulcind in sus otrava
muzicilor, cea mai rea.

(„Treaba ta”)

Eu cred ca un om este ceea ce isi aduce aminte despre sine insusi. Eu ma consider pe mine ceea ce imi aduc aminte ca sunt. De asta uneori oamenii sunt in aparenta schimbatori sau au umori diferite. De fiecare data iti aduci aminte alte lucruri despre tine insuti.

(„Gand 11”)

De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu mai mult murisem…

(„Deblanzirea”)

Ei i se face rau de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
pana o face de 14 karate
si tocmai sa calce pe dansa licheaua.

(„A mea”)

Numaratoarea incepe cu doi.
Unul nu este numarabil.
………………………….
Numaratoarea incepe cu doi,
dar, si sfarsitul…

(„Numaratoarea”)

Daca inchid ochiul, te strivesc in pleoape..

(„Estompare”)

Nu pune mana peste mine daca-i vara
Caci n-ai sa intelegi nimic
Stimata doamna-domnisoara
Din frig.

(„In dulcele stil clasic”)

Am citit acum o luna o carte care m-a facut sa realizez in ce hal este capabil un indragostit sa despice firul in patru si sa interpreteze orice rasuflare a perechii sale. Impactul a fost mai mare asupra mea cu cat am realizat ca sunt lucruri pe care le fac de fiecare data cand imi place un baiat, dar sa si citesc despre ele..eh, aici da lovitura! Treaba cu cartea asta sta la fel ca cea cu filmele porno: toata lumea face sex, doar ca unora le este rusine sau refuza pur si simplu sa vizioneze clipuri pornografice din anumite motive…Toata lumea se indragosteste, dar ramai shocat cand te identifici cu randurile cuiva care a avut curajul sa scrie despre situatia sa!
Cred ca mi-a fost frica pana acum sa spun 2-3 cuvinte despre „Eseuri de indragostit” de Alain de Botton…Din motivul enuntzat mai sus…Pentru ca totul incepe cum nu se poate mai simplu, „intr’o dimineatza de noiembrie, fara nici un gand de dragoste sau poveste”, si in doar cateva zile el ajunge sa spuna despre ea ca ” nu numai ca imi sfarsea frazele, dar imi completa viata!”. Pentru ca s-a intamplat pur si simplu, pentru ca se gandea la ea indiferent unde ar fi fost si ce ar fi facut:
„-Aveti ceva de declarat, domnule? Alcool, tigari, arme de foc?
-Numai dragostea mea!”…

Frumusetea aceste cartzi sta in faptul ca Alain de Botton reuseste sa faca filosofie si dintr’o ceasca de ceai! Pentru el, orice gest, orice cuvant, are cel putin 10 substraturi si tot atatea interpretari, poate ca de-aici si afirmatia sa, „limbajul se impiedica de dragoste, caci dorintza nu e articulata”…

Insa ideea asupra careia m-am oprit eu si care de fapt a pornit de la La Rochefoucauld este urmatoarea „Unii oameni nu s-ar fi indragostit niciodata daca n-ar fi auzit de dragoste.” Si l-as contrazice, folosindu-mi cunostiintele de psihologie empirica, spunand ca orice om are o nevoie de dragoste si de afiliere, ca practic avem iubirea in sange si de-asta nu renuntzam niciodata in a o cauta. Dar tind sa ii dau dreptate si lui La Rochefoucauld, pentru ca vad si eu ca, inca de cand suntem mici, suntem inconjurati de afectiune si de persoane care tzin la noi. Pe masura ce crestem socializam mai mult, luam contact cu lumea matura si cu toate caracteristicile ei. Invatam sa citim, sa rasfoim reviste si dam de zeci de pagini dedicate rubricii de dragoste si sex sau de relatii interumane. De mici, ni se citesc basme cu printzese frumoase salvate de printzi curajosi care le iau de neveste si traiesc fericiti langa ele pana la adanci batranetzi. Si apoi 90% din filmele care se promoveaza, au la baza cel putzin o poveste de iubire. Cum sa nu cautam si noi asa ceva…?„Cum sa stiu ca ceea ce simt pentru el e dragoste, daca nu-mi sopteasc ceilalti din jurul meu raspunsul?” ( prin poezii, prin versurile melodiilor).
Nu renuntzam pana nu ajungem sa urlam cuiva din tot sufletul nostru „IUBESTE-MA!”…Si din ce motiv? Nu avem decat obisnuita scuza jalnica: pentru ca te iubesc…Si stiti care este paradoxul? Ca rar ne dam seama cine ne-a marcat cel mai mult; pentru ca pana nu ai murit, este dificil sa spui ca cineva a fost iubirea vietzii tale 🙂
Va recomand cartea cu toata caldura…:D

Am cam ars’o aiurea ieri, am stricat bunatate de zi de joi :-l nici nu vreau sa’mi amintesc. Am fost atat de plictisita incat m-am uitat pana si la Saga New Moon, chestia aia cu vampiri, Bella si Edward. Multe detalii aiurea si o incercare nereusita de Romeo si Julieta. Sa spunem ca este o poveste buna doar pentru fani…:)
Dar pe seara chiar am vazut un film frumos, mai vechi ce-i drept (din 2005), asa ca poate il stiti. „Just like heaven” cu Reese Witherspoon si Mark Ruffalo este o ecranizare dupa „Si daca e adevarat…”, scrisa de Marc Levy. Nu am citit cartea, cu toate ca sunt fana Marc Levy; tipul scrie niste povesti de dragoste contemporane foarte cute, cam simple ce e adevarat, dar foarte frumoase 🙂 doar nu putem trai doar din chestii profunde si filosofice, nu?
Revenind la „Just like heaven”…Elizabeth este doctoritza, o tipa foarte muncitoare si dedicata slujbei ei. Nu prea are parte de intalniri asa ca sora ei Abby se hotaraste s-o invite intr’o seara la ea la cina ca sa ii prezinte un tip dragutz. In drum spre sora ei, Elizabeth are un accident de mashina foarte grav si intra intr’o coma serioasa. Spiritul ei bantuie prin apartamentul sau, pe care Abby i l-a inchiriat unui arhitect de treaba, David, dar inca afectat de moartea sotiei sale. La inceput, David are impresia ca are ceva probleme psihice cand o vede pe Elizabeth cam peste tot, aduce tot felul de preotzi ca sa scoata spiritul afara din casa, dar fara nici un rezultat. Cei doi invata sa traiasca impreuna si se infiripa ceva, pana cand Abby hotaraste sa o deconecteze pe Elizabeth de la aparate, intrucat coma ei dura de vreo 3 luni si nu mai era nici o sperantza ca ea sa se trezeasca. Oricum v-am spus prea mult, ce se mai intampla dupa, vedetzi si voi daca vretzi 😀
Stiu ca genul asta de poveste romantica este mai mult pentru fete, asa ca nu pot sa ma abtzin sa nu va spun cat de dulce este Mark Ruffalo :”> .

Am gasit leapsa asta despre carti la DianaEmma si pentru ca mi-a placut foarte mult, am primit aprobarea de a o face si eu, la randul meu. Am onoarea s-o dau mai departe la Habiba si Loryloo 😀 Here i go:

1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile ?
Pana acum un an sau ceva de genul, aveam prostul obicei de a indoi colturile paginilor. Dar m-am indreptat si acum folosesc cate un pix sau un creion pe post de semn de carte.

2.Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou, si daca da, care a fost aceasta ?
De obicei, imi cumpar carti singurica. Parintii sau colegii/colegele nu se sinchisesc, oricum ei habar nu au ce imi place sa citesc. Doar fetele mele imi mai ghicesc gusturile, asa ca in noiembrie, de ziua mea, printre altele, mi-au strecurat si „De ce barbatii se insoara cu scorpii” de Sherry Argov. Mi-a placut enorm si am gasit-o foarte educativa.

3.Cititi in baie ?
Nu chiar, poate doar reviste, sms’uri. Sunt pe fuga mai mereu.

4.V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte, si daca da, care ar fi fost aceasta ?
Cred ca este cel mai mare vis al meu…Da, as scrie un volum de poezii sau ceva beletristica. Nu le am cu romanele, ma pierd mereu in detalii, descrieri, rime…Dar da, mi-as dori enorm sa public o carte in viitorul apropiat.

5.Ce credeti despre colectiile de carte de la noi ?
Se publica prea usor, orice. In avalansa asta de carti, cartzulii, romane, televonevele, selectez intotdeauna doar ce imi place. Nu mai citesc de mult orice imi pica in mana…

6.Care este cartea preferata ?
…e ca si cum ar trebui sa spun care este singura persoana din lume la care tin. Greu de spus…Dar sa spunem ca cea care m-a facut sa pic cel mai tare pe ganduri ar fi „Cosmetica dusmanului” de Amelie Nothomb. Am citit-o o singura data acum un an jumate si inca mi-o amintesc perfect.

7.Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea ?
Nu. Niciodata.Nu sunt adepta motto’ului ” a doua oara e intotdeauna mai bine”, cred mai degraba ca prima data inseamna aproape totul. Asa ca recitesc rar doar anumite citate si fragmente scurte care mi-au placut.

8.Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Ohoo, greu de imaginat. Majoritatea sunt prin diferite coltzuri ale lumii, cativa sunt „foarte morti”, dar as bea o cafea cu Andrei Ruse, Zully Mustafa sau Mihaela Radulescu, ale caror carti le-am citit cu cea mai mare placere. Am multe intrebari de pus despre…tot!

9.Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine ?
Mult de tot! O carte nu este buna pana nu o citesc si prietenele mele, asa ca de fiecare data cand una dintre noi gaseste o poveste buna sau un articol interesant, trebuie neaparat sa treaca si pe la celelalte. Si inca la cate cate ore de visare si la cate zeci de opinii poate duce acest schimb „culturalo-sentimental”…

10.Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi ?
La prima vedere, intotdeauna ma atrage titlul, chiar si coperta. De cele mai multe ori, citesc descrierea cartii de pe primele pagini sau de pe coperta. Uneori, stiu cum scriu anumiti autori si merg la sigur.

11.Care credeti ca este o lectura „obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca ?
Scrierile clasice. Nu le agreez prea mult, dar daca nu avem un minimum de cultura, nu avem nimic.

12.Care este locul preferat pentru lectura ?
Cu siguranta, acasa, intinsa in pat, eventual si cu ceva bun de baut langa ( asta putand sa insemne ceai, ciocolata calda, suc, lapte, etc). Acest lucru nu ma impiedica totusi sa citesc si la liceu cateodata.

13.Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste ?
Depinde de situatie. Cand citesc ceva mai greu sau din obligatie care sunt sigura ca m-ar putea face sa adorm, prefer sa ascult putina muzica in surdina. Cand ceva ma captiveaza, nu vreau sa aud nici musca!

14.Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic ?
Da, din nefericire. Insa doar 2-3.

15.Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate ?
Mai mult imprumutate…de la biblioteci, de la prietene, colege, etc. Dar am si eu cartile mele de suflet, cumparate cu manutza mea!

16.O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte ?
Bucati de viata, cioburi sentimentale, ghem de idei, frimituri umane…

« Pagina anterioarăPagina următoare »