Obisnuiesc sa scriu cate un bilant la fiecare final de luna sau/si de anotimp. Mai mult pentru ca imi place sa vad cum arata noutatile din viata mea sub forma de cuvinte. Imi place sa cred ca totul evolueaza, dar nu e mereu asa.
Am suferit luna aceasta cea mai mare dezamagire de pana acum. Din fericire nu este legata strict de persoana mea… mie nu imi place sa nu pic bine in ochii mei. Nu vreau sa detaliez pentru ca o sa aud din partea unora si a altora ca iar m-am apucat de scris in jurnal. Desi pot sa jur ca nu mi s-a intamplat doar mie…Am invatat si eu ca prieteniile se distrug. Mi-a luat ceva timp pana sa ma prind, stiu. Si da frate, chiar si alea de 5, 10, 14 ani. Se duc dracului atat de usor…in 5, 10, 14 zile. Intr-o luna sunt deja incinerate arhive intregi de amintiri…Poate voi stiti mai bine decat mine si poate sunt penibila pentru ca nu vin cu nimic nou sub soare. Dar e prima data cand sufar dupa asa ceva. Prima data mereu doare, indiferent despre ce e vorba – asa imi spunea un fost prieten.
Chiar acum imi vin in minte mai multe citate despre prietenie. La toate le gasesc cate un „dar”, caci imi pare ca au exceptii. Multe nici nu mi se par pe bune. Mi se pare un fake ceea ce credeam, sustineam, strigam sus si tare acum cateva luni. Scria Grapefruits acum ceva timp ceva al naibii de interesant peste care am dat exact acum 10 minute…„Fiecare om ar trebui sa aiba un cimitir personal respectabil in care sa poata ingropa greselile prietenilor lui” ( Mark Twain) DAR „vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare dinaintea unui mormant nu mai are nici un sens!” (Jorge L.Borges). Mda, speechless…
Asta nu e un articol in care ma plang. Au mai scris si altii despre dezamagiri, despre prieteni pierduti etc. Si nu vreau sa se creada ca Bucurestiul distruge relatii, ca este un monstru social. Mai le si incheaga. Dar cred ca rolul sau cel mai important este de a le testa. Nu e vina orasului ca oamenii mai pica, ca sentimentele mai mor. Macar sa se odihneasca in pace…
30/10/2010
Rest in peace!
Posted by Chocolate Follie under Din cotidian | Etichete: amintiri, anotimp, bilant, Bucuresti, citate, dezamagire, distrugere, luna, prietenie, RIP, sentimente, viata |[26] Comments
31/10/2010 at 12:05 AM
hehe, câte astfel de prietenii nu am îngropat eu… le-am pierdut de mult numărul. mi-ar fi plăcut să nu le îngrop dar când nu ai alternative te conformezi.
31/10/2010 at 12:44 PM
Mie nu mi s-a mai intamplat niciodata si probabil de-asta sunt si oarecum socata. Deci, imi sugerezi ca ar trebui sa ma obisnuiesc? 😦
31/10/2010 at 3:45 PM
Nu să te obișnuiești, dar să fi pregătită și pentru așa ceva. Oamenii sunt supuși greșelilor și dezamăgirilor. E imposibil să ai o mulțime de prieteni foarte buni. Știu că nu ești prea apropiată de ale religiei dar în biblie se găsește un sfat: ”cine își face mulți prieteni, îi face spre nenorocirea lui” Și dacă nu ești o persoană religioasă vei observa că e plin de adevăr sfatul 🙂
31/10/2010 at 1:50 AM
Iti amintesti ce ti-am spus in primele zile cand ne-am cunoscut? 🙂
31/10/2010 at 12:45 PM
Da, chiar ma gandeam la asta aseara inainte sa ma culc. Speram doar sa ma ocoleasca intamplarile de genu’, dar se pare ca a fost imposibil.
31/10/2010 at 10:17 AM
mda.. trist articol cred ca cu totii trecem mai devreme sau mai tarziu printr-o pierdere de genu.. e greu..
31/10/2010 at 12:50 PM
Eu nu stiam ca este ATAT de greu..
05/11/2010 at 3:00 PM
si totusi este.. sper sa treci cat mai repede peste si cat mai usor..cu toate ca niciodata nu se intampla nimic repede, si niciodata usor..
31/10/2010 at 11:47 AM
acu’ depinde dacă e pierdută „pt vecie”, sau dacă mai poţi face ceva s-o recâştigi:)
31/10/2010 at 12:47 PM
Cred ca este inceputul unei pierderi irevocabile. Mediul, anturajul au o actiune mult mai puternica decat a mea..e ca si cum m-as lupta cu morile de vant.
31/10/2010 at 12:34 PM
Totul se pierde ( de tot sau pe jumate ) mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul. E bine totusi sa ramai cu o lectie invata din toate!
You`ll be fine. :*
31/10/2010 at 12:49 PM
Mie nu prea imi place sa umblu cu jumatati de masura cand vine vorba de oamenii apropiati mie 😦
Da, normal ca voi fi bine… insa m-a marcat totusi destul de tare dezamagirea asta. Sper sa nu mai am parte de asa ceva, cel putin nu prea curand.
31/10/2010 at 3:47 PM
Daca nu esti tu cea care a .. lasat, atunci considera ca pierdea e in cealalta tabara! Nu tu ai pierdut ceva ci persoana respectiva. Ai sa iti revii si alta data sa nu mai pui asa mare pret pe prietenie pentru ca mai devreme sau mai tarziu ajungi sa fii dezamagita. De aia e bine, sa te astepti de la ORICINE la ORICE! 🙂
Eu mi-am luat-o in mecla deja de 3 ori, mi-a ajuns.. acum ma astept la orice pentru a-mi face apoi dezamagirea mai putin dureroasa.
>:D<
31/10/2010 at 11:17 PM
Da, ai dreptate la faza cu cealalta tabara. Ma mai gandesc eu asa ca roata se intoarce mereu si na… astept sa vad ce se va mai intampla peste cateva luni.
31/10/2010 at 12:55 PM
[…] merge mai departe la: Diana, Nora, Andreea, Lusio, Julien Sorel, Vis, Alina, Black Angel, Chocolate Follie, Delia, Diana Emma, Grapefruits, Lilly, Marrynusha, Silvia, Miscellaneous11, Strumful, Roxana, […]
31/10/2010 at 2:20 PM
Apropos de cat de dificil e sa uiti o prietena buna, mi-au trebuit vreo 2 ani sa reusesc sa nu ma mai gandesc zi de zi la ultima cu care m-am certat definitiv. Si nici acum nu mi-am revenit total, desi au trecut aproape 10 ani.
Aceste despartiri constituie unele din cele mai dureroase momente din viata noastra. Pentru care nu exista consolare. Ci doar regrete.
31/10/2010 at 11:09 PM
Nice, noi nu ne-am certat. Nu. Daca ne-am vedea pe strada ne-am saluta, ne-am zambi. Dar ruptura s-a produs pur si simplu 😦 au intervenit multe schimbari care pe ea au influentat-o mult mai mult decat pe mine. Asta a fost.
31/10/2010 at 3:51 PM
Nu e vorba de București.
Ideea e că unele prietenii, deși nu vrem să recunoaștem, sunt circumstanțiale. Ne înețelegem cu o persoană cât ne e colegă de clasă, cât suntem vecini, pentru că suntem împreună un timp. Și apoi când ne schimbăm viața, se termină.
Ai o nouă viață, alții au o nouă viață, și uneori când mediul săs chimbă, nu mai avem loc sau timp de ceilalți.
Nu trebuie să fii dezamăgită. Sunt prietenii circumstanțiale de care ne bucurăm un timp și atât. Și atunci trebuie să trăim la maxim acele momente și apoi să ne vedem de altele.
Eu ce să spun că mi-am stricat tocmai relația cu fetele pe care le-am avut în gazdă în primul an? Tocmai pentru că atunci când ne vedeam ca prietene în oraș, la diverse activități, ne înțelegeam de minune. Dar când am locuit împreună, nu ne înțelegeam deloc, nu se lipea nimic… nu eram făcute să stăm împreună. La început era frumos, ca în tabără… dar pe urmă…
Și acum ne întâlnim, vorbim, dar cred că nici una din noi nu ar mai sta cu cealaltă vreodată într-o casă. 😆
31/10/2010 at 11:08 PM
Imi pica foarte prost sa imi dau seama ca o relatie poate fi circumstantiala si …14 ani :(. Acuma na, ce pot sa spun…incerc sa imi acopar ochii si urechile cu ambele maini, desi sunt constienta ca ai dreptate. Ma gandesc ca poate daca incerc sa uit, chiar asa se va intampla. Desi imi va ramane ditamai gaura neagra in sufletel :(.
07/11/2010 at 4:09 AM
Nu e vorba de uitare, ci de acceptare.
Până la urmă, de fapt, toate relaţiile noastre sunt ciscumstanţiale, dar uneori circumstanţele durează 60 de ani, alteori 2.
E o lecţie de viaţă… să învăţăm să ne bucurăm cât mai mult de prieteni, că nu ştim cât ne mai sunt prieteni. Şi uneori nu e vina nimănui, pur şi simplu aşa evoluează lucrurile uneori…
Şi e o lecţie numai bună acum când eşti într-un loc nou cu mulţi oameni noi.
31/10/2010 at 9:00 PM
Been there, done that. De tzashe ori chiar.
31/10/2010 at 9:28 PM
Sa stii ca ma gandeam si la tine cand am scris articolul 😦 aveai tu o vorba..” sunt satula sa resuscitez prietenii”..
02/11/2010 at 1:27 PM
Yeppppp.
31/10/2010 at 10:59 PM
Imi pare rau pt ce ti s-a intamplat dar pe de alta parte ai punctat la capitolul „Experienta vietii”.
Spuneai ca nu scri nimic nou sub soare..nu asta este important… importante sunt trairile individuale in legatura cu lucrurie eterne sub soare.
o mel… chiar de mult timp nu am mai pus una sper sa nu imi fi pierdut din „antrenament” si sa iti mearga direct la suflet.ENJOY Choco http://www.youtube.com/watch?v=qqgXf0BjUls
31/10/2010 at 11:05 PM
Ai dreptate. Desi situatia de pierdere a unui prieten este clasica, depinde de fiecare cum traieste acest moment… Cate are se vazut si de auzit soarele…
01/11/2010 at 3:05 PM
E greu pana te obisnuiesti. E mai nasol ca uneori ai tendinta de a mai discuta cu persoana respectiva, ai nevoie de sfaturile lui/ei asa cum erau ele… bune/rele. Pana la urma e bine sa iesi cu capul sus si lectia invatata. Mai multa atentie pe viitor.