Degeaba m-am batut eu cu pumnul in piept ca o spartana ca o sa invat sa gatesc & stuff. Nu-mi iese si pace! De fapt, nu am chemare catre asa ceva. Si din cate am observat, nici nevoia nu ma impinge la cratita. Tot la salate sau junk food prefer sa raman, dar daca se iveste ocazia, nu refuz mancarea gatita.
La inceputul saptamanii, o colega de facultate mi-a povestit despre cum prietena ei facuse de curand o criza de gastrita. M-am speriat cumplit. Asa ca exact in ziua respectiva am mers la piata cu Habiba si seara am rugat-o sa faca o supica de galuste pentru stomacelul meu satul de placinta, chec, shnitzele, etc. A fost prima data cand prietenutza mea amesteca in oala si din cate am vazut eu, ii placea la nebunie. Am facut si cateva poze si am papat linistite cate un bol de supa fiebinte, dupa o zi in care degerasem crunt.
Marti am primit pufoasa veste ca Deliutza vrea sa faca o supica de pui. Ohooo, din ce in ce mai bine! Si avand in vedere contributia mea minima din bucatarie, eu am fost desemnata sa merg la piata si sa iau pieptul de pui. Si mama mama, ce am mai mancat si in seara aia! Cum au fost 6 grade in ziua respectiva, mancarea Deliei a fost o binecuvantare pentru friguroasa de mine.
Joi seara fetele mele au gatit din nou. Mai slabut, adica piept de pui la gratar cu salata, dar a fost ceva! Eu ce pot sa spun…? Sunt mandra de ele si le urez cat mai multe retete reusite!😆 In mod normal, ar fi randul meu sa bucataresc, dar nu cred ca vreau sa ma risc. Sunt constienta ca traiesc pe spinarea lor, dar la naiba, sunt un parazit atat de fericit! Nu fac fitze si mananc orice ar gati ele. Ma gandeam chiar sa le iau tot ce au nevoie si sa le pun sa gateasca ele meniul pentru ziua mea, care va fi cam peste o luna😆. Ce inseamna sa fii cel mai mic in casa…:”>.