Ploaia este cuvantul de recunoastere printre cei ispititi de o oarecare suspendare a lumii. Sa spui ca iti place ploaia inseamna sa recunosti ca esti diferit…
Ploaia poarta in sine genele copilariei.Cand eram mici, ne stropeam cu furtunul, tzopaiam in baltzi si ne bateam cu apa.
Desigur, intrucat se pare ca suntem oameni mari, o facem pe suparatii atunci cand, din falsa stangacie, calcam intr-o baltoaca.Adevarul e ca ne incanta improshcaturile.Nu-i nimic daca ne murdarim pe pantaloni sau pe sosete.Copilaria cade din ceruri. In taina, ne ingaduim sa fim niste ingalatzi.
Picaturile au exact forma de spermatozoizi. Nu este o pura intamplare: ideea de conceptie se regaseste in caderea ploii…
Muzica a fost inventata pentru a compensa absenta ploii. De aceea a luat ea nastere in Egiptul arid al primei dinastii, cu 3000 de ani inainte de Hristos.Marele istoric al Egiptului antic, Manethon din Sebennytos, povesteste ca printul Ouadji era supravegheat indeaproape de preotzi si de garzi secrete, pentru ca era indragostit de sora sa vitrega, Merneith. Aceasta iubire statea in calea casatoriei aranjate cu printzesa unui regat invecinat. Hotarat sa-si traiasca pasiunea, printzul ii porunci unuia dintre slujitorii sai sa faca zgomot ca sa-i acopere orele de zbenguiala. Slujitorul a inceput sa bata in ulcele si scanduri cu o maciuca. Zgomotul a deranjat tot palatul, asa ca a fost rugat sa inceteze harmalaia. Atunci, pentru a-l proteja pe prinz si pe ibovnica lui, el incepu sa bata cu maciuca urmarind cadentza gemetelor celor doi. Ritmul regulat si lancinant ii fermeca pe locuitorii palatului…
E o dovada de gandire simplista sa apropii lacrimile cu ploaia. Lacrimile au trecut printr-un proces de fermentare, nu de distilare. Ploaia se aseamana cu alcoolul si parfumul. Lacrimile sunt surorile vinului…Lacrimile se rostogolesc, dar nu cad…Lacrimile impodobesc tristetea si doliul. Ploaia insoteste viatza si dragostea.
Spunem: ploaia cade. Si nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatari. Este accident sau sinucidere? Nu vom sti niciodata..”
Cartea se numeste „Despre ploaie” si este scrisa de Martin Page. Mi-a fost recomandata aproape acum un an de catre prietenele mele, dar am pus mana pe ea de-abia zilele trecute. Daca o gasiti, va sfatuiesc din tot sufletul s-o cititi. O sa ajungetzi sa iubitzi ploaia mai mult decat soarele… 🙂
11/04/2010 at 1:10 PM
Eu ador ploaia. Cea de vara, desigur. Imi place sa stau afara in timp ce ploua, iar picaturile sa ma acopere in totalitate. Faceam asa de fiecare data cand mergeam vara la tara si incepea sa ploua. Picaturile de ploaia ii confera senzatia de libertate. Si daca sunt nervoasa, ma linisteste.
12/04/2010 at 5:54 PM
Si mie imi plac ploile de vara 8-> nici nu stii cand incep, nici nu stii cand se termina…de mult ma chinui sa fac niste poze vara, in timpul unei ploi torentziale, purtand doar o rochitza alba semi-transparenta 8-> vise, maica, vise…
11/04/2010 at 1:11 PM
imi *
11/04/2010 at 1:19 PM
Frumos scrie nea Martin. Dar eu prefer soarele şi cerul senin… asta pentru că îmi place să am maşina curată şi adidaşii albi :)) Ah.. şi ador zilele senine de vară când trag chiulu de la muncă şi mă refugiez la vreo piscină cu prietenii 😀
12/04/2010 at 5:54 PM
Te cred :))) esti un om practic!
11/04/2010 at 2:27 PM
La mine parca ploua mereu…in suflet. Poate pentru a-mi spala pacatele gandurilor? Sau poate pentru ca pesimismul e a doua mea natura… Iar cand o raza de soara jucausa indrazneste sa patrunda, atunci se declanseaza fara preaviz o furtuna violenta si necrutatoare. Da,nu exista dubiu,iubesc soarele…
12/04/2010 at 5:55 PM
Ia vezi tu cum faci sa inlocuiesti furtuna aia violenta cu ploaia de vara de care spunea si Delia 😉 sa vezi ce bine o sa-ti fie dupa >:D<
12/04/2010 at 8:07 PM
Bun sfatul, cred c-am sa-l urmez. 🙂
12/04/2010 at 8:52 PM
N-o sa regretzi! 😉 :*
11/04/2010 at 6:54 PM
Imi place la nebunie sa ma plimb prin ploaie! 🙂 Sa ii simt stropii cum ma uda pana la piele… Sunt nebuna, nu?
12/04/2010 at 5:55 PM
Nicidecum 😆 altfel, am fi atatea ca tine :*:*
11/04/2010 at 11:21 PM
Clar ca o sa ma faca sa iubesc mai mult ploaia… numai din citate…
12/04/2010 at 5:56 PM
Stiuuu, si cu mine a fost cam la fel 8->
12/04/2010 at 10:00 AM
Oricum o iubesc.. dar este loc de mai mult! 😀
12/04/2010 at 1:15 PM
O dedicatie de la un alt „fan” al ploilor
13/04/2010 at 12:29 AM
Eu sunt o „fiica a ploii” ( 😀 ) de cand ma stiu, imi place atat in timpul unei plimbari cu cineva, cat si privind-o de la geam, singura. Ador sa adorm in timp ce se aude ploaia la geam… de asta patul meu e pozitionat in dreptul acestuia.
Imi place atat o ploaie scurta de vara, cat si una lunga si melancolica de toamna.
Am sa iubesc cartea asta 🙂
Deja citatele „Ploaia cade. Si nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatari. Este accident sau sinucidere? ” si „Copilaria cade din ceruri” m-au cucerit.
13/04/2010 at 11:13 AM
Ma bucur ca te tenteaza :d sper s-o gasesti :-s prin librarii n-am vazut-o iar pe rafturile de la biblioteca nu prea sta, e mai mult imprumutata 😀
03/07/2010 at 7:15 AM
Am citit si eu cartea si e foarte frumoasa, chiar o recomand.
19/11/2010 at 12:26 PM
[…] de rau” 6. “Eseuri de indragostit” 7. “M-am hotarat sa devin prost” 8. “Despre ploaie” 9. “Plansul lui Nietzsche” 10. “Soni” 11. “In alta viata” 12. […]
04/12/2010 at 8:37 PM
MIE IMI PLACE FOARTE MULT MIROSUL PLOII…ESTE UN MIROS PE CARE DE CATE ORI IL SIMT MA GANDESC LA COPILARIE….IN COPILARIE IMI PLACEA FOARTE MULT CAND PLOUA…STATEAM IN SCARA BLOCULUI IN CARE LOCUIAM …SINGURA…SI ASCULTAM PLOAIA…SI O MIROSEAM…ERA O SENZATIE UNICA…MI-A RAMAS INTIPARITA IN CAP…IMI PLACEA SA PRIVESC LUMEA CARE TRECEA PE STRADA CU UMBRELELE IN MAINI …MI SE PAREA CA TOTUL ESTE MULT MAI VERDE SI MAI CURAT,IARBA,FRUNZELE COPACILOR…TOTUL PENTRU MINE ERA CURAT…CHIAR SI ACUM AM ACELE IMAGINI IN CAP…DAR IMI PLAC,TOT ACELASI SUFLET CURAT DE COPIL AM SI ACUM LA VARSTA DE 30 DE ANI