Citisem acum ceva timp pe blogul Pompiliei un articol despre viata unei amante involuntare, care incerca sa prezinte o altfel de perspectiva a situatiei si a sentimentelor, ca nu intotdeauna amanta este „la mala mujer” din poveste.

Referitor tot la ceva de genul, am gasit pe undeva un banc grecesc care spunea ca intr-o barca se aflau un barbat, sotia si amanta lui ( doamne, ai in paza barbatul care o ajunge in nenorocita asta de situatia😀 ).Cum barca lua apa si cineva trebuia sacrificat, adica aruncat in apa, pentru ca ambarcatiunea sa continue sa pluteasca, barbatul se afla in situatia de a alege intre sotie si amanta ( intrebarea mea este de ce era el cel care trebuia sa aleaga?! Amanta si nevasta puteau hotari la fel de bine sa il arunce pe el la rechini, si-asha cantarea mai mult decat oricare din ele 2).Si pe cine credetzi ca a sacrificat el? PE AMANTA! Pentru simplul motiv ca…ea oricum il intelegea! :))
Adica un barbat isi ia amanta pentru ca acasa nu e inteles?! Acasa la el nu mai gaseste acea tolerantza, acea tandretze si acea iubire neconditzionata pe care si-o doreste. Genul ala de iubire pe care doar mama lui i-o putea oferi! Sa intelegem deci ca amanta ar fi ca o a doua mama?! Aviz amatoarelor: nu e treaba cu barbatzii astia, in ziua de azi nu mai e profitabil nici macar sa fii amanta!😀