Nu sunt religioasa, trec pe la biserica de 3 ori pe an si atunci doar la sarbatori. Nu mai fac religie de vreo 4 ani si seara nici macar nu ma obosesc sa ma inchin, am uitat multe din rugaciunile pe care le stiam.Blamez biserica pentru ca a fost un factor manipulant in societate, multi preoti imi par ipocriti, multe obiceiuri crestine mi se par fara rost si cu toate astea…cred :)…
Nu mi-l inchipui pe Dumnezeu asa cum este infatishat in icoane, pentru ca pare o imagine foarte rigida pentru un tip care le vede pe toate. Dumnezeu nu e nici Morgan Freeman asa cum am vazut in cateva filme, americanii sunt dusi cu pluta daca au impresia ca asa or sa elimine rasismul si or sa stearga din memoria oamenilor porcariile pe care KKK le’a facut!
Cred totusi in Dumnezeu, si ar trebui sa fie o onoare pentru El ca Il respect, multi pusti de 18 ani n-o fac. Dar este si o onoare pentru mine faptul ca El la randul Lui crede in mine si de fiecare data cand ies dintr’o situatie de rahat ma gandesc ca cineva chiar ma iubeste acolo sus!
Nu stiu sa ma rog, nici o rugaciune nu e potrivita pentru ce vreau eu sa’i cer Lui Dumnezeu. Biserica ar trebui sa isi revizuiasca carticelele, intrucat prioritatile oamenilor, in cea mai mare parte, s’au schimbat. Nimeni nu mai cere apa si paine, toti vrem sanatate, bani, iubire, renume, etc. Si cu toate astea, Cel de Sus ne mai aminteste cateodata ca ne pierdem in lucruri complicate si nu vedem esentialul. Cerem mult si nu facem fatza, pentru ca nu Il rasplatim la randul nostru pe Dumnezeu cu nimic. Si am eu impresia ca nu noi platim, ci tot aceia saraci, care sunt plini de boli si morti de foame! Daca noi nu mai credem si avem impresia ca ne putem descurca singuri, de ce n’o facem?! De ce suntem incapabili sa privim in stanga si in dreapta, sa vedem ce ii doare si pe altii?!
Daca Dumnezeu ar veni pe pamant, nu ar veni cu apocalipsa dupa El,ma…Nu stiu de ce toata lumea crede asta… A vazut de mult cum suntem noi oamenii si si’a bagat picioarele, si’a spus ca la cat de batutzi in cap suntem, nu mai avem nevoie si de sfarsitul lumii…
Daca Dumnezeu ar veni pe pamant, nu ar fi negru, nu ar taia si ar spanzura, ci ar fi un om normal de care te lovesti la coltul strazii. Daca ai putzin respect fatza de cei din jurul tau, o sa iti ceri scuze ca nu te uiti pe unde mergi si o sa’l ajuti sa’si ridice sacosile. Sa nu te miri dupa daca El o sa te ajute pe tine sa ridici ditamai greutatea…
Daca Dumnezeu ar fi unul dintre noi, nu ar umbla in haine de firma si nu ar opri la OMV sa bage benzina intr’o mashina ultimul tip. Ar lua un troleu si s’ar opri la primul orfelinat sa lase niste mancare. Ar merge pe jos cateva statii si ar intra intr’un spital sa aline bolnavii, caci nu exista medicamente pentru suflet, insulina pentru diabetici este mai scumpa se pare decat doua-trei cuvinte de incurajare si sistemul sanitar nu are destule pansamente pentru inimi frante…
Daca Dumnezeu ar fi unul dintre noi, ar avea cel mai comun nume si al locui in cea mai banala zona. Ar avea o slujba pe care noi am considera’o de nimic, dar tot ar avea suficienti bani sa „cumpere” putzina fericire pentru cei care nu se au decat pe ei insisi pe lumea asta. Dumnezeu nu ne’ar tzine morala, asa cum ni se spune de atatea ori…El ar tacea din gura si ar face ceea ce stie mai bine…
Daca Dumnezeu ar fi unul dintre noi, ne’ar face sa cadem pe ganduri brusc atunci cand ar trece pe langa noi…Daca Dumnezeu ar fi pe pamant, nu ar fi nevoie sa apara la stiri ca sa faca valva ( asa cum spune si Tudor Chirila), El ar schimba vietzi doar mergand pe strada cu mainile in buzunare…