Stam asa si priveam in gol, dupa ce vizionasem scurtmetrajul asta: http://aduceriamintesistele.wordpress.com/2009/06/

M-a lovit foarte tare melodia de la final. M-am uitat un pic pe geam, perdeaua aproape aurie e intr-un fin contrast cu imaginea ushor argintie de afara. Ca intotdeauna, nu ma incadrez in peisaj… E a nu stiu cata oara zilele astea cand cad pe ganduri, daca ar fi cazut cate un fulg de fiecare data cand visez cu ochii deschisi, cred ca ar fi nins chiar si in iulie. E foarte greu sa alegi momentul potrivit in care sa plangi, in care sa nu te compatimeasca nimeni asa degeaba, mai ales pentru ca nu ai sti ce motiv sa dai starii tale. E greu sa alegi un moment in care sa poti sa plangi efectiv linistit, sa te auzi pe sine cum iti tragi nasul, sa iti auzi ecoul lacrimilor, sa le simti gustul, parca nu mai sunt sarate, s-au indulcit de indata ce te-ai gandit la el. Incercatzi sa nu plangetzi in public sau in bratzele unui strain cu sperantza ca va descarcatzi si ca va vetzi simti mai bine dupa; dezamagirea si ciornele voastre de vise nu se impaca cu copertzile oricui. Fiecare avem pagini diferite, cuprinsuri mai mici sau mai mari si altfel de citate subliniate fin cu un creion de cel sau cea care ne citeste dintr-o privire…
Nu pot sa opresc melodia asta, pe care am descoperit-o in filmulet..
Trebuie neaparat sa ies din casa maine si sa pierd ore bune pe bulevarde si prin magazine. Trebuie neaparat sa se intample ceva care sa ma zguduie, altfel o sa pot spune ca voi fi adormit si voi fi visat cu mult inainte sa vina Mos Craciun 🙂