Cateodata parca raman fara cuvinte…Stiu ca e un cliseu nenorocit, dar de obicei sunt genul de persoana care are replica pentru orice…Exista cativa inshi care ma lasa fara glas…

Cateodata ma intreb oare unde naiba ii gasesc pe toti…? Sau unde naiba ma gasesc ei pe mine?! Pentru ca nu am fost in viatza mea cu un baiat normal, cuminte, trebuia sa ma pun mereu cu unul care avea ceva…aparte ( sa spunem). M-am intalnit numai cu personaje de basm, insa nici unul nu era Fat-Frumos. Sa fie Creanga oare atat de idiot…?

Cateodata ma apuca o melancolie subita cand ma gandesc cum e sa ai langa tine o persoana care sa te iubeasca, frate! Ori, pana acum poate am avut, acum nu mai am, sau poate e inca acolo si eu sunt paranoica…Cert e ca o sa ajung intr-o buna zi sa alerg dupa 3 deodata, adica macar unul dintre ei ar putea sa ma iubeasca, nu?

Si totusi nu ma multumesc cu putin, nu stiu, poate sunt pretentioasa, poate multe fete se regasesc in ceea ce scriu, poate multi baieti ma injura pentru cum sunt, dar si eu sunt satula de unii dintre ei. Discutii oscilante ( ieri ma pisiceai, azi esti rece ca un manechin), eschivari ( arata-te odata, stiu ca esti acolo!)…In goana asta nebuna dupa sentimente ne alegem doar cu praf in ochi…Ne depaseste timpul, ne depaseste iubirea, de-asta nu o prindem niciodata. Si cat despre fericire, ea a trecut de mult linia de sosire, in schimb noi nici macar nu am auzit zgomotul de start al pistolului.Macar indreptati-mi-l spre tampla…Ca sa aud mai bineeee!!! Noiembrie mi-a infundat urechile si tu m-ai orbit, din cauza ta nu mai pot sa vad inainte, sa trec peste tine…Imi vine o minte o chestie pe care am auzit-o recent …”Auzi iubitule, ai mancat sticla? Daca nu, atunci da-te te rog din fata mea ca nu pot sa vad prin lemn!”…Deci vrei te rog sa fii mai clar cu mine, nu vad prin intuneric!